În algebră, conceptul de serie formală reprezintă o generalizare a noțiunii de polinom.
A apărut în lucrările lui Isaac Newton și are aplicații în analiza matematică, studiul ecuațiilor diferențiale, geometrie algebrică și în alte ramuri matematice.
Fie un inel integru.
Se numește serie formală, într-o variabilă cu coeficienți în inelul o funcție
Fie mulțimea valorilor lui
Acestei mulțimi i se asociază expresia:
unde este șirul de numere reale care are al doilea element 1, iar celelalte elemente zero.
Deoarece seriei formale i se poate asocia expresia de mai sus, în loc de se mai scrie iar elementele se numesc coeficienții seriei formale f.
Mulțimea seriilor formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul integru se notează
- Orice polinom într-o variabilă cu coeficienți în inelul este o serie formală:
astfel încât există pentru care iar
În acest caz, k se numește gradul polinomului f, iar f se mai scrie sub forma:
Dacă atunci gradul polinomului f se consideră a fi
-
- .
-
În exemplul se vede că unui polinom într-o variabilă cu coeficienți în inelul A i se asociază un număr natural bine determinat, gradul acestuia.
Pentru o serie formală oarecare nu se mai poate defini noțiunea de grad, deoarece nu se știe dacă există un număr natural astfel încât pentru
Există însă cel mai mic număr natural pentru care (eventual ).
Se numește ordinul seriei formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul numărul:
Fie și două serii formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul
Se definește suma și produsul lor astfel:
Dacă este un inel comutativ, atunci și este un inel comutativ.
"Adunarea" și "înmulțirea" seriilor formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul comutativ sunt asociative și comutative deoarece "adunarea" și "înmulțirea" din inelul sunt asociative și comutative.
Seria formală este element neutru pentru adunarea seriilor formale.
Dacă atunci seria formală este opusa seriei formale întrucât
Seria formală este element neutru pentru înmulțirea seriilor formale.
O serie formală într-o variabilă cu coeficienți în inelul comutativ
este inversabilă în dacă și numai dacă elementul este inversabil în
Se arată mai întâi că dacă seria formală este inversabilă în atunci este inversabilă în
Fie astfel încât
Atunci deci este inversabil în
Reciproc, acum se presupune că elementul este inversabil în și se arată că seria formală este inversabilă în
Pentru aceasta, se demonstrează că există o serie formală astfel încât
Pentru aceasta, se arată că există elementele astfel încât:
Din rezultă că
Din rezultă că
Din rezultă că
Dacă se presupune că sunt determinați atunci din relația rezultă că
Deci există o serie formală astfel încât
- Fie Deoarece rezultă că:
Se observă că este inversabil în dar nu este inversabil în
- Fie
Elementul este inversabil, deci seria formală este inversabilă în
Se determină seria formală:
Se obține:
Prin identificarea coeficienților, se obține:
|
|
deci
|
|
|
deci
|
|
|
deci
|
|
|
deci
|
|
|
deci
|
|
|
deci
|
|
|
deci
|
Deci coeficienții se repetă. Prin urmare:
Fie și
Se arată că
Există relațiile:
- (deoarece toți coeficienții puterilor lui sunt nuli).
Prin urmare Rezultă:
- de unde
Se vor defini cu ajutorul seriilor formale unele funcții elementare care sunt utilizate frecvent.
Pentru a demonstra unele proprietăți ale acestor funcții, se va utiliza noțiunea de derivată a unei serii formale.
Se numește derivata seriei formale într-o variabilă cu coeficienți în inelul comutativ
seria formală:
Derivata unei serii formale se mai notează sau
Se remarcă faptul că dacă este o serie formală într-o variabilă cu coeficienți reali, atunci este derivata obișnuită a funcției
Se numește funcția sinus formal următoarea serie formală într-o variabilă cu coeficienți reali:
Se numește funcția cosinus formal următoarea serie formală într-o variabilă cu coeficienți reali:
Pentru funcțiile trigonometrice formale există relațiile:
De remarcat faptul că:
Dacă atunci :
Se consideră seriile formale în variabila cu coeficienți reali:
Se remarcă faptul că:
De asemenea:
Derivând și seria formală se obține:
Dacă are ordinul zero, adică
Însă prin urmare
De aici rezultă și deci:
Se numește funcție exponențială funcția definită prin seria formală:
unde
Prin urmare:
Pentru funcția exponențială se mai folosește și notația
Se remarcă faptul că
- Miron Nicolescu - Analiză matematică, vol. I, 1957;
- P. Samuel, O. Zariski - Comutative algebra, vol. I, 1959;
- N. Radu, I. D. Ion - Algebra, 1970.