Subiectul baletului este subtil conturat: un tânăr visător zărește în pădure chipuri de silfide atrăgătoare. Atmosfera creată este romantică, pătrunsă de visuri tinerești și de idealuri iluzorii. O nostalgie abia deslușită se îmbină cu starea de euforie la hotarul visului și al realității.
Pentru premieră coregraful a găsit cea mai reușită distribuție, părțile principale fiind interpretate de Anna Pavlova. În anul 1909, spectacolul Chopiniana reușește să cucerească Parisul în timpul primelor spectacole ale „Ballets russes”.
În creația lui Frédéric Chopin, valsurile (aproximativ 20) reprezintă un adevărat tezaur al artei interpretative la pian. Marile valsuri strălucitoare, de exemplu, îi sugerează ascultătorului o atmosferă de bal mascat. Altele sunt pătrunse de un amplu și admirabil lirism, în care se resimte cu o finețe rară multitudinea stărilor lăuntrice ale ființei umane. Fiind diversificate prin conținut, toate valsurile se remarcă prin frumusețea, generozitatea, eleganța și grațiozitatea melodiilor. Aceste calități au atras atenția personalităților din lumea baletului. Astfel a apărut spectacolul de balet Chopiniana, creat de coregraful Michel Fokine,[1]. care a valorificat muzica valsurilor genialului compozitor Frédéric Chopin.