Sari la conținut

Soarta unui om

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Soarta unui om
Rating
Titlu originalСудьба человека
Genfilm de război[1]
dramă  Modificați la Wikidata
RegizorSerghei Bondarciuk  Modificați la Wikidata
ScenaristLukin, Iuri Borisovici[*][[Lukin, Iuri Borisovici (Russian writer and literary critic (1907-1998))|​]]  Modificați la Wikidata
Bazat peSoarta unui om  Modificați la Wikidata
ProducătorRoskino[*][[Roskino (organization)|​]]  Modificați la Wikidata
StudioMosfilm  Modificați la Wikidata
DistribuitorMosfilm
Netflix  Modificați la Wikidata
Director de imagineMonahov, Vladimir Vasilievici[*][[Monahov, Vladimir Vasilievici (Soviet camera operator and film director (1922-1983))|​]]  Modificați la Wikidata
MuzicaVeniamin Efimovici Basner[*][[Veniamin Efimovici Basner (Soviet and Russian composer (1925–1996))|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuțieSerghei Bondarciuk
Zinaida Mihailovna Kirienko[*][[Zinaida Mihailovna Kirienko (actriță rusă)|​]][2]
Georgi Miller[*]
Polunin, Pavel Evghenievici[*][[Polunin, Pavel Evghenievici (actor rus)|​]]
Pavel Mihailovici Volkov[*][[Pavel Mihailovici Volkov (Soviet actor (1897-1970))|​]]  Modificați la Wikidata
Premiera
(Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste)[3]  Modificați la Wikidata
Durata103 min.  Modificați la Wikidata
Țara Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba rusă  Modificați la Wikidata
Prezență online

Soarta unui om (în rusă Судьба человека, transliterat: Sudba celoveka), lansat și sub numele Destinul unui om, este o adaptare cinematografică sovietică din 1959 a povestirii cu același nume a lui Mihail Șolohov și, de asemenea, reprezintă debutul regizoral al lui Serghei Bondarciuk.[4] În anul lansării, a câștigat Marele Premiu la Primul Festival Internațional de Film de la Moscova.[5]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Odată cu începutul Marelui Război Patriotic, șoferul Andrei Sokolov trebuie să se despartă de familia sa. În mai 1942 este luat prizonier de către germani. Sokolov îndură iadul unui lagăr de concentrare nazist, dar datorită curajului său evită execuția și, în cele din urmă, scapă din captivitate.

Într-o scurtă vacanță acasă la Voronej, el află că soția și ambele fiice au murit în timpul bombardării orașului de către avioane germane. Dintre cei apropiați, a supraviețuit doar fiul său, care a devenit ofițer. În ultima zi de război, de 9 mai, Andrei află că fiul său a murit.

După război, singuraticul Sokolov lucrează ca șofer de camion departe de locurile sale natale - în Uriupinsk (regiunea Stalingrad). Acolo îl întâlnește pe un băiețel, Vania, care a rămas orfan: mama băiatului a murit în timpul bombardamentului, iar tatăl său a fost dat dispărut în timpul războiului. Sokolov îi spune băiatului că este tatăl lui, iar acest lucru îi dă băiatului (și lui însuși) o speranță pentru o nouă viață.

Imaginile filmului sunt pline de peisaje ale regiunii Don, aici se pot vedea și ruinele Rotondei și ale Castelului Königsberg, iar episodul în care prizonierii de război sovietici sunt duși la templu a fost filmat în Biserica Sfânta Bobotează din satul Ternovoie, raionul Semilukski.[6]

A fost lansat în anul 1959 și a avut parte de mare succes comercial, fiind vizionat de 39,2 milioane de spectatori în cinematografele din Uniunea Sovietică.[7]

A fost considerat cel mai bun film al anului 1959 conform unui sondajul realizat de revista Sovetski ekran.

În anul lansării, a câștigat Marele Premiu la Primul Festival Internațional de Film de la Moscova.[5]

  1. ^ http://www.imdb.com/title/tt0053317/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://stopklatka.pl/film/los-czlowieka, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ „Soarta unui om”, Internet Movie Database, accesat în  
  4. ^ Peter Rollberg (). Historical Dictionary of Russian and Soviet Cinema. US: Rowman & Littlefield. pp. 224–225. ISBN 978-0-8108-6072-8. 
  5. ^ a b „1st Moscow International Film Festival (1959)”. MIFF. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ ПОДЪЯБЛОНСКАЯ, Татьяна (). „Год кино: 25 фильмов, снятых на воронежской земле” (în rusă). vrn.kp.ru. Accesat în . 
  7. ^ ru Александр Викторович Федоров [Aleksandr Viktorovici Fedorov] (), Статистические данные посещаемости советских фильмов: 1950–1990 [Date statistice privind vizionarea filmelor sovietice: 1950–1990] (PDF), Moscova: ОД «Информация для всех», p. 8, accesat în  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]