Speciație

Parte a seriei
Biologie evolutivă
Cintezele lui Darwin de John Gould
Evoluție Dovada evoluției Istoria evoluției
Procese și rezultate Genetica populațiilor Variație Diversitate Mutație Selecție naturală Adaptare Polimorfism Derivă genetică Speciație Coevoluție Coextincție Evoluție divergentă Evoluție convergentă Evoluție paralelă Extincție
Istoria naturală Originea vieții Descendent comun Istoria vieții Cronologia evoluției Evoluția umană Arbore filogenetic Biodiversitate Biogeografie Clasificare Cladistică Fosilă de tranziție Extincție în masă
Istoria teoriei evolutive Prezentare generală Înainte de Darwin Darwin Originea speciilor Istoria paleontologiei
Domenii și aplicații Genetică ecologică Estetică evolutivă Antropologie evolutivă Calcul evolutiv Ecologie evolutivă Economie evolutivă Epistemologie evolutivă Etică evolutivă Lingvistică evolutivă Medicina evolutivă Neuroștiințe evolutive Fiziologie evolutivă Psihologie evolutivă Evoluție experimentală Filogenetică Paleontologie Sociobiologie Sistematică
Implicații sociale Controversa creație-evoluție Critica teoriei evoluției
Categorie

Speciația reprezintă un proces în urma căruia apar specii noi din cele existente. Apariția unei specii noi se poate realiza prin fie transformarea unei specii deja existente în alta, fie desfacerea (ramificarea) unei specii în două sau mai multe specii noi prin procesul acumulării de mutații genetice, adică microevoluție.

Tipuri

Există 4 tipuri de speciație (speciere): alopatrică, simpatrică, peripatrică și parapatrică.

Speciere alopatrică

Cel mai des întâlnit tip de speciație (speciere), speciația alopatrică are loc când o specie este împărțită în două sau mai multe grupuri separate geografic (spațial). Într-o populație care devine izolată în cadrul unei specii, procesele genetice pot fi diferite de procesele similare din specia de origine, parentală. Se pot produce mutații noi, unele gene se pot pierde prin eliminare accidentală, prin recombinare poate să apară o diversitate de noi fenotipuri, diferite de cele ale speciei parentale, și pot imigra (să vină) întâmplător gene din alte populații. Și mai important, în sensul unor mutații posibile, populația izolată trăiește într-un mediu biotic și fizic întrucâtva diferit de cel al speciei parentale și este, prin urmare expusă unor presiuni de selecție într-o oarecare măsură diferite. Populația izolată va fi treptat restructurată genetic și se va deosebi tot mai mult de specia parentală. Dacă acest proces continuă destul de mult timp această populație va deveni suficient de diferită genetic de cea parentală, pentru a deveni o nouă specie. În cursul acestui proces se pot dobândi mecanisme de izolare care împiedică împerecherea cu specia parentală. Când se întâmplă acest lucru, specia incipientă este recunoscută definitiv ca neospecie.

Speciere simpatrică

Foarte rar întâlnită, speciația simpatrică înseamnă că două populații devin izolate din punct de vedere reproductiv, nefiind însă izolate din punct de vedere geografic. Din cauza reproducerii selective, se acumulează destule mutații genetice, astfel încât să se separe specia dată în mai multe specii diferite.

Vezi și

• Speciație geografică;
• Speciație ecologică;
• Populație ideală.