Sari la conținut

Stanislaw Ulam

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stanislaw Ulam
Date personale
Nume la naștereStanisław Marcin Ulam Modificați la Wikidata
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Lemberg, Regatul Galiției și Lodomeriei, Austro-Ungaria[8] Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[9][10][11][12] Modificați la Wikidata
Santa Fe, New Mexico, SUA[13] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Montparnasse[14] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Frați și suroriAdam Ulam[*][[Adam Ulam (istoric polonez)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuFrançoise Aron Ulam[*][[Françoise Aron Ulam (editor and)|​]][15] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii (–)[16]
 Regatul Galiției și Lodomeriei
 A Doua Republică Poloneză Modificați la Wikidata
Etnieevreu Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
cadru didactic universitar[*]
fizician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[17][18]
limba poloneză Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumatematică[3]
matematică aplicată[3]
metoda Monte Carlo[*][3]
fizică[3]
armă nucleară[3]  Modificați la Wikidata
Număr ErdősModificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea Harvard[4]
University of Wisconsin–Madison[4]
Universitatea Florida[5]
Universitatea din Colorado Boulder[*][4][6]
Laboratorul Național Los Alamos[4]
Institute for Advanced Study[4]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Națională Politehnică din Liov[*][4]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Americană de Arte și Științe[*]
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratKazimierz Kuratowski
Włodzimierz Stożek[*][[Włodzimierz Stożek (matematician polonez)|​]][7]  Modificați la Wikidata
DoctoranziPaul Kelly[*][[Paul Kelly (matematician american)|​]][7]
Edward R. Howorka[*][[Edward R. Howorka (Ph.D. University of Florida 1979)|​]][7]
Leonard James Gallagher[*][[Leonard James Gallagher (Ph.D. University of Colorado at Boulder 1972)|​]][7]
Celestino Galo Mendez[*][[Celestino Galo Mendez (Ph.D. University of Colorado at Boulder 1974)|​]][7]
George F. Estabrook[*][[George F. Estabrook (M.A. University of Colorado at Boulder 1969)|​]][7]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruteorema Borsuk–Ulam[*]
Kuratowski–Ulam theorem[*][[Kuratowski–Ulam theorem (analog of Fubini's theorem for arbitrary second countable Baire spaces)|​]]
teorema Mazur–Ulam[*]
Hyers–Ulam–Rassias stability[*][[Hyers–Ulam–Rassias stability |​]]
Spirală Ulam
Collatz sequence[*][[Collatz sequence (integer sequence of the Collatz conjecture)|​]]
conjectura de împachetare a lui Ulam
Ulam's game[*][[Ulam's game (mathematical guessing game)|​]]
Ulam matrix[*][[Ulam matrix (term in mathematical set theory)|​]]
număr Ulam[*]
metoda Monte Carlo[*]
Teller-Ulam design[*][[Teller-Ulam design |​]]
Ulam–Warburton automaton[*][[Ulam–Warburton automaton |​]]  Modificați la Wikidata
PremiiJohn von Neumann Prize[*][[John von Neumann Prize (prize)|​]]
Ordinul Polonia Restituta în grad de comandor cu stea[*]  Modificați la Wikidata

Stanisław Marcin Ulam ([sta'ɲiswaf 'mart͡ɕin 'ulam]; n. , Lemberg, Regatul Galiției și Lodomeriei, Austro-Ungaria – d. , Santa Fe, New Mexico, SUA)[19][20] a fost un om de știință evreu-polonezo-american, matematician și fizician nuclear. A participat la Proiectul Manhattan, a creat proiectul armelor termonucleare Teller – Ulam, a descoperit conceptul de automat celular, a inventat metoda de calcul Monte Carlo și a sugerat propulsia cu impulsuri nucleare. În matematica pură și aplicată, el a demonstrat câteva teoreme și a propus mai multe conjecturi.

Născut într-o familie bogată de evrei polonezi,[21] Ulam a studiat matematica la Institutul Politehnic Lwów, unde și-a luat doctoratul în 1933 sub supravegherea lui Kazimierz Kuratowski.[22][23] În 1935, John von Neumann, pe care Ulam îl cunoscuse la Varșovia, l-a invitat să vină la Institutul de Studii Avansate din Princeton, New Jersey, pentru câteva luni. Din 1936 până în 1939, și-a petrecut verile în Polonia și anii universitari la Universitatea Harvard din Cambridge, Massachusetts, unde a lucrat pentru a stabili rezultate importante în ceea ce privește teoria ergodică.[24] La 20 august 1939, a navigat spre Statele Unite pentru ultima dată împreună cu fratele său în vârstă de 17 ani, Adam Ulam. A devenit profesor asistent la Universitatea din Wisconsin – Madison în 1940 și cetățean al Statelor Unite în 1941.[25][23]

În octombrie 1943, a primit o invitație de la Hans Bethe să se alăture proiectului Manhattan în laboratorul secret Los Alamos din New Mexico. Acolo, el a lucrat la calculele hidrodinamice pentru a prezice comportamentul lentilelor explozive care erau necesare unei arme cu implozie. A fost repartizat în grupul lui Edward Teller, unde a lucrat la „Super”-bomba lui Teller împreună cu Teller și Enrico Fermi. După război a plecat pentru a lucra ca profesor asociat la Universitatea din California de Sud, dar s-a întors la Los Alamos în 1946 pentru a lucra la arme termonucleare. El a descoperit că designul bombei lui Teller nu era practic. În ianuarie 1951, Ulam și Teller au venit cu designul Teller – Ulam, care astăzi stă la baza tuturor armelor termonucleare.[26]

Ulam a analizat problema propulsiei nucleare a rachetelor, care a fost analizată de proiectul Rover, și a propus, ca alternativă la racheta termică nucleară a lui Rover, să exploateze mici explozii nucleare pentru propulsie, idee care a devenit proiectul Orion. Cu Fermi, John Pasta și Mary Tsingou, Ulam a studiat problema Fermi – Pasta – Ulam – Tsingou, care a devenit inspirația pentru domeniul științei neliniare. El este probabil cel mai bine cunoscut pentru că a realizat că computerele electronice au făcut practică aplicarea metodelor statistice funcțiilor fără soluții cunoscute și, pe măsură ce computerele s-au dezvoltat, metoda Monte Carlo a devenit o abordare obișnuită și standard a multor probleme.[27][28]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kac, Mark; Ulam, Stanisław. 
  • Ulam, Stanisław. 
  • Ulam, Stanisław. 
  • Ulam, Stanisław.  (autobiography).
  • Ulam, Stanisław. 
  • Ulam, Stanisław; Ulam, Françoise. 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b https://encyklopedia.pwn.pl/haslo/Ulam-Stanislaw-Marcin;3991045.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b https://www.britannica.com/biography/Stanislaw-Ulam  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d e Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ a b c d e f MacTutor History of Mathematics archive 
  5. ^ , p. 22 https://books.google.cat/books?id=JTEZAQAAIAAJ  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ , p. 20-22 https://books.google.cat/books?id=JTEZAQAAIAAJ  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ a b c d e f Genealogia matematicienilor 
  8. ^ „Stanislaw Ulam”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ a b „Stanislaw Ulam”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  11. ^ a b Stanislaw Marcin Ulam, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  12. ^ a b Stanislaw Ulam, SNAC, accesat în  
  13. ^ „Stanislaw Ulam”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  14. ^ Find a Grave 
  15. ^ Turing's Cathedral[*][[Turing's Cathedral (book)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  16. ^ https://permalink.lanl.gov/object/tr?what=info:lanl-repo/lareport/LA-UR-87-3600-02, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  17. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  18. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  19. ^ Chartrand, Gary; Zhang, Ping (). A First Course in Graph Theory (în engleză). Courier Corporation. p. 78. ISBN 978-0-486-29730-9. 
  20. ^ Sullivan, Walter (). „Stanislaw Ulam, Theorist on Hydrogen Bomb”. New York Times. Accesat în . 
  21. ^ Ulam, Adam Bruno. 
  22. ^ Ulam, S. M. 
  23. ^ a b Andrzej M. Kobos. 
  24. ^ Ulam, S. M. 
  25. ^ Ulam, Francoise. 
  26. ^ Rhodes, Richard. 
  27. ^ Fermi, E.; J. Pasta; S. Ulam (mai 1955). „Studies of Nonlinear Problems I” (PDF). LANL report LA-1940. Accesat în . 
  28. ^ Porter, Mason A.; Zabusky, Norman J.; Hu, Bambi; Campbell, David K. (). „Fermi, Pasta, Ulam and the Birth of Experimental Mathematics” (PDF). American Scientist. 97 (3): 214–221. doi:10.1511/2009.78.214. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]