Sari la conținut

Statuia „Alergătorii”

44°26′40″N 26°05′31″E (Statuia „Alergătorii”) / 44.444527°N 26.0919823°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Statuia „Alergătorii”
Poziționare
Coordonate44°26′40″N 26°05′31″E ({{PAGENAME}}) / 44.444527°N 26.091982°E
LocalitateBucurești
Țara România
AdresaCalea Victoriei nr. 142-146, sector 1
Edificare
SculptorAlfred Boucher (replică)
Data finalizării1913
Restaurare1950 (reamplasată)
Materialebronz (statuia)
beton placat cu travertin (soclul)
Clasificare
Cod LMIB-III-m-B-20062

Statuia „Alergătorii” a fost realizată de sculptorul francez Alfred Boucher (1850-1934).[1]

O copie a acesteia, din 1913, este actualmente instalată în București, pe Calea Victoriei 142-146, și este declarată monument istoric și înscrisă în Lista monumentelor istorice din București, sector 1 cu cod LMI B-III-m-B-20062. Această copie a fost instalată inițial în fața Ateneului Român[2], dar a fost mutată pe actualul amplasament în 1966. În locul ei, în fața Ateneului Român a fost montată statuia lui Mihai Eminescu, executată în bronz, în 1965, de sculptorul Gheorghe D. Anghel. La un moment dat, statuia „Alergătorii” a fost mutată de pe noul amplasament în fața stadionului Dinamo, pe Șoseaua Ștefan cel Mare, dar a fost readusă pe Calea Victoriei.[3]

Istoricul statuii

[modificare | modificare sursă]
Statuia Au But!

Statuia prezintă trei atleți în ultimele clipe ale cursei, întinzând mâinile în față spre a fi primii la trecerea liniei de sosire. Statuia are un puternic impact prin dinamismul atleților, întregul grup părând a se arunca înainte. Pentru unul din atleți a pozat exploratorul Gabriel Bonvalot, prieten al sculptorului.[1]

Originalul statuii, ca model de ghips, cu titlul „Les Coureurs” (alergătorii)[4] a fost expus prima dată la Salonul din 1866, din Paris, unde a atras aprecierile criticilor și publicului. Statuia a fost premiată cu medalia premiului 1, Statul francez cumpărând de la sculptor o statuie turnată în bronz, la scara 1/1, pentru a o amplasa în Jardin du Luxembourg (Grădina Luxemburg), cu titlul „Au But!” (la linia de sosire)[1]. Din păcate, aceasta a fost distrusă în 1940[5], sub ocupația nazistă. Ulterior, compania Siot-Decauville a turnat în bronz trei copii reduse la scară.[1] O copie redusă la scară, turnată în bronz se află la Musée d’art moderne et contemporain din Strasbourg (Bas-Rhin), iar un model din ghips, realizat în 1875, se află la Musée d'art d'archéologie et de sciences naturelles din Troyes (Aube)[5]. Altă copie se află în Musée Paul Dubois – Alfred Boucher din Nogent-sur-Seine[6][7]. O mulțime de alte copii se găsesc în colecții particulare[8]. Și în București există o copie a „Alergătorilor”, editată în mărime redusă, amplasată în curtea hotelului Triumf de pe Șoseaua Kiseleff, o clădire monumentală ridicată în 1937 după planurile arhitectului Petre Antonescu.[3]

„Alergătorii” și Jocurile Olimpice

[modificare | modificare sursă]

Statuia „Alergătorii” a fost realizată în perioada în care arheologi germani au făcut săpături la Olympia, Grecia și au descoperit locul unde se desfășurau Jocurile Olimpice antice. Această descoperire și statuia „Au But!” i-au dat lui Pierre de Coubertin imboldul de a organiza Jocurile Olimpice moderne, a căror primă ediție s-a desfășurat la Atena în 1896.[9]

  1. ^ a b c d ALFRED BOUCHER (French, 1850-1934) A Very Fine and Large Bronze Group Titled "Au But" (The Finshing Line)
  2. ^ Statuia Alergătorii
  3. ^ a b “Alergătorii” lui Boucher aleargă prin București
  4. ^ Alfred Boucher, French (1850-1934) A bronze figural group 'Au but' (The finishing line)
  5. ^ a b Encyclopedie des sculpteurs français: Boucher Alfred
  6. ^ „Musée Paul Dubois – Alfred Boucher, Nogent-sur-Seine” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ Musée Paul DUBOIS, Alfred BOUCHER
  8. ^ „Sculptures > France > BOUCHER Alfred (1850-1934)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Alfred BOUCHER 1850 - 1934
  • J. Piette: Alfred Boucher 1850-1934 "sculpteur – humaniste", ex. cat. Musée Paul Dubois – Alfred Boucher, Nogent-sur-Seine, 2000, no. 39a, p. 46.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]