Structură de tensiune

Prima construcţie din lume utilizând tehnologia structurilor subţiri din oțel a fost cea a inginerului rus Vladimir Șuhov, fotografiată aici în timpul construirii sale, Nijni Novgorod, 1896.

O structură de tensiune, denumită uneori tenso-structură, este o construcție care implică folosirea unor elemente în care forțele se manifestă sub formă de tensionară și nu sub formă de forțe de compresie sau îndoire. Noțiunea este diferită de tensegritate, care este o formă structurală având atât elemente de tensiune cât și de compresie echilibrate.

Multe din structurile de tensiune sunt susținute de anumite forme de compresie și îndoire, inele sau bare, așa cum sunt catargele din structura londoneză cunoscută ca The O₂, numită anterior Millennium Dome.

Structurile de tensiune de tip membrană sunt adesea utilizate ca acoperișuri întrucât pot să acopere cu ușurință suprafețe mari, fiind simultan economice și estetice.

Bibliografie suplimentară

• "The Nijni-Novgorod exhibition: Water tower, room under construction, springing of 91 feet span", "The Engineer", № 19.3.1897, P.292-294, London, 1897.
• Horst Berger, Light structures, structures of light: The art and engineering of tensile architecture (Birkhäuser Verlag, 1996) ISBN 3-7643-5352-X
• Alan Holgate, The Art of Structural Engineering: The Work of Jorg Schlaich and his Team (Books Britain, 1996) ISBN 3-930698-67-6
• Elizabeth Cooper English: “Arkhitektura i mnimosti”: The origins of Soviet avant-garde rationalist architecture in the Russian mystical-philosophical and mathematical intellectual tradition”, a dissertation in architecture, 264 p., University of Pennsylvania, 2000.
• “Vladimir G. Suchov 1853–1939. Die Kunst der sparsamen Konstruktion.”, Rainer Graefe, Jos Tomlow und andere, 192 S., Deutsche Verlags-Anstalt, Stuttgart, 1990, ISBN 3-421-02984-9.