Tauber- und Gollachtal bei Bieberehren
Tauber- und Gollachtal bei Bieberehren | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 49°30′30″N 9°59′05″E / 49.50824°N 9.98469°E |
Suprafață | 639,07 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE6425372 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Tauber- und Gollachtal bei Bieberehren este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 639,07 ha, integral pe uscat.
Localizare
[modificare | modificare sursă]Centrul sitului Tauber- und Gollachtal bei Bieberehren este situat la coordonatele 49°30′26″N 9°58′43″E / 49.5072°N 9.9786°E.
Înființare
[modificare | modificare sursă]Situl Tauber- und Gollachtal bei Bieberehren a fost declarat sit de importanță comunitară în noiembrie 2004 pentru a proteja un număr necunoscut de specii din flora spontană și fauna sălbatică aflate în arealul zonei. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2016[1].[2][3]
Biodiversitate
[modificare | modificare sursă]Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 4 habitate naturale: Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis).[3]
La baza desemnării sitului se află un număr nedeclarat de specii protejate.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Bayerische Natura 2000-Verordnung vom 19.02.2016, in Kraft getreten am 01.04.2016, veröffentlicht im Allgemeinen Ministerialblatt, 29. Jahrgang, Nr. 3
- ^ a b „Natura 2000 Standard Data Form for Tauber- und Gollachtal bei Bieberehren”. Accesat în .
- ^ a b „Tauber- und Gollachtal bei Bieberehren”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .