Théophile Raynaud
Théophile Raynaud | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 15 noiembrie 1583 Sospel, Franța |
Decedat | 31 decembrie 1663 Lyon, Franța |
Naționalitate | franceză |
Religie | catolicism |
Ocupație | teolog, preot (Biserica Romano-Catolica) |
Limbi vorbite | limba latină[1] |
Activitatea literară | |
Opere semnificative | Hagiologium exoticum |
Note | |
scriitor în limba latină, iezuit | |
Modifică date / text |
Théophile Raynaud născut la Sospello (Sospel în franceză), în comitatul Nice, la 15 noiembrie 1583, și mort la Lyon la 31 octombrie 1663, este un iezuit, autor al mai multor lucrări teologice în limba latină.
Carieră
[modificare | modificare sursă]El a intrat în iezuiți la Avignon la 24 noiembrie 1602. A fost hirotonit preot la Lyon în 1612 și și-a făcut juramintele la 1 ianuarie 1619.
Predă gramatică și litere clasice la Avignon, teologie, filozofie (1613-1619) și teologie scolastică (1619-1627) la Lyon, unde este și doi ani prefect de studii. Apoi a predat Sfintele Scripturi la Colegiul iezuit din Roma (1647-1651).
La Roma a devenit delegatul provinciei sale la IX-a Congregație generală a ordinului său (1649-1650).
Opere
[modificare | modificare sursă]Trei din tratatele sale au fost cenzurate de Inchiziție :
- de Martyrio per pestem (Martiriul prin ciuma)
- de Communione pro mortuis (Împărtășanie pentru morți)
- de Confixione Librorum (Compoziția Cărților)
El le poate reedita după ce le-a corectat.
Lucrările sale complete au apărut la Lyon în 1665 în 19 volume, la care s-a adăugat în Cracovia, în 1669, un al 20-lea volum intitulat Apopompæus (literalmente „țap ispășitor”) conținând părți pe care le exclsdese.
Foarte apreciat de Guy Patin, a fost un dușman al Jansenistilor și al Ordinului domicican.
Surse
[modificare | modificare sursă]- « Raynaud », în Pierre Bayle, Dicționar istoric și critic.
- Înregistrări bio-bibliografice în J. FEJER, Defuncti secundi saeculi, IV, p. 209: Raynaudus, Theophilus; C. E. O'NEILL - J. M. DOMINGUEZ, Dicționario Histórico de la Compaña de Jesús, IV, p. 3301: Raynaud, Théophile; C. SOMMERVOGEL, Biblioteca Societății lui Isus, VI, col. 1517-1550: Raynaud, Théophile (a intrat în companie la 21 noiembrie); R. G. VILLOSLADA, Storia del Collegio Romano, pp. 323: Raynaud Theophilus; Sinopsis istoria Societății Iezuitilor, col. 616: Theophilus Raynaud.
Bibliografie suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Ultimul teolog? Théophile Raynaud: Istoria unei obsolescențe , Jean-Pascal Gay, Beauchesne, 2018, ISBN: 9782701022673
Liens externes
[modificare | modificare sursă]- ^ Autoritatea BnF, accesat în