Sari la conținut

Titu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Titu, Dâmbovița)
Titu
—  oraș  —

Stemă
Stemă
Titu se află în România
Titu
Titu
Titu (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°39′44″N 25°34′25″E ({{PAGENAME}}) / 44.66222°N 25.57361°E

Țară România
Județ Dâmbovița

SIRUTA66081
Atestare documentară1653

ReședințăTitu[*]
Componență

Guvernare
 - PrimarCostache Ionuț Laurențiu[*][1][2] (PSD, )

Suprafață
 - Total43,52 km²
Altitudine100 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total9.291 locuitori
 - Densitate221,92 loc./km²

Fus orarUTC+2
Cod poștal135500

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului

Titu este un oraș în județul Dâmbovița, Muntenia, România, format din localitatea componentă Titu (reședința), și din satele Fusea, Hagioaica, Mereni, Plopu și Sălcuța. Aflată în mijlocul unei câmpii ce-i poartă numele, străbătută de ape cu debite constante, localitatea se prezintă ca un nod feroviar destul de important și frecventat de numeroase trenuri de călători și mărfuri, având o poziție mediană față de orașele București, Pitești și Târgoviște, având astfel o reputație de oraș cu navetiști.

Orașul Titu este situat în partea de sud a României și a județului Dâmbovița, aproximativ la 50 km nord-vest de capitala țării, ceea ce corespunde unei poziții central-nordice în cadrul Câmpiei Române și unei amplasări aproape mediane între localitățile București–Pitești–Târgoviște, la o distanță de 52 km, 73,5 km, respectiv 39,5 km.

Orașul se învecinează la nord cu Produlești și Braniștea, la sud cu Odobești și Potlogi, la est cu Conțești și Lungulețu, iar la vest cu Costești-Vale.

În Titu se intersectează calea ferată București–Pitești, cu linia ce duce la Târgoviște și Pietroșița.

Titu este traversat de șoseaua națională DN7, care leagă Bucureștiul de Pitești. Din DN7, la Titu se ramifică și șoseaua județeană DJ701, care leagă orașul spre sud de autostrada București–Pitești, și spre nord de Braniștea și Târgoviște.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Titu era o comună rurală, reședința plășii Bolintinu din județul Dâmbovița. Comuna avea în compunere satele Titu, Plopu, Mărunțișu, Fusea, Codreanu, Hagoaica, Dâmbovicioara și Atârnați, cu 1606 locuitori, și în ea funcționau patru biserici, două școli, o moară de aburi și instituțiile administrative ale plășii.[3] Pe atunci, pe teritoriul actual al orașului mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cornetu, cu satele Cornetu (Sălcuța) și Boteni, având 1854 de locuitori. Aici funcționau o moară de aburi, una de apă pe Dâmbovița, o fabrică de făină și griș, una de spirt (toate în satul Boteni), plus două biserici și o școală.[4]

În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Titu ca reședință a plășii Titu din același județ, având în compunere satele Atârnați, Codreanu, Dâmbovicioara, Dobreasca, Fusca, Hagioaica, Plopu și Titu, cu 3008 locuitori.[5] Comuna Cornetu era denumită acum Sălcuța, având în compunere aceleași sate, Cornetu-Sălcuța și Boteni, cu 2112 locuitori.[5]

În 1931, satele Dâmbovicioara-Dobreasca, Atârnați și Codreanu s-au separat pentru a forma comuna Principele Mihai, comuna Titu rămânând cu satele Fusea, Hagioaica, Plopu și Titu-Târg. Comuna Sălcuța avea în compunere satele Sălcuța și Mereni.[6]

În 1950, județele au fost desființate, iar cele două comune au trecut inițial la raionul Răcari din regiunea București; în 1952, comuna Titu a devenit reședința raionului omonim din aceeași regiune. În 1968, comuna Sălcuța a fost desființată și inclusă în comuna Titu, care a fost declarată oraș.[7][8]




Componența etnică a orașului Titu

     Români (91,92%)

     Alte etnii (0,2%)

     Necunoscută (7,88%)




Componența confesională a orașului Titu

     Ortodocși (90,11%)

     Alte religii (1,43%)

     Necunoscută (8,46%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Titu se ridică la 9.291 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 9.658 de locuitori.[9] Majoritatea locuitorilor sunt români (91,92%), iar pentru 7,88% nu se cunoaște apartenența etnică.[10] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,11%), iar pentru 8,46% nu se cunoaște apartenența confesională.[11]

Titu - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Orașul Titu are în alcătuirea sa 8 biserici ortodoxe:

  • Biserica Sfântul Ioan Botezătorul-Titu-Gară;
  • Biserica Sfântul Nicolae-Titu Nou;
  • Biserica Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena-parohia Sălcuța-sat Sălcuța;
  • Biserica de lemn Sfântul Nicolae, parohia Cornetu- sat Sălcuța - (monument istoric-DB-II-m-A-17694);
  • Biserica Adormirea Maicii Domnului-Codreanu;
  • Biserica Sfântul Nicolae-Plopu; (monument istoric-DB-II-m-B-17646)

Toate aceste parohii aparțin Protoieriei Titu din Arhiepiscopia Târgoviștei.

Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Orașul Titu este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Costache Ionuț Laurențiu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[12]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat8        
Partidul Național Liberal6        
Alianța pentru Unirea Românilor1        

Educație și cultură

[modificare | modificare sursă]

Localitatea dispune de 15 instituții de învățământ: 2 licee, 6 școli și 7 grădinițe, dar și de o casă de cultură, o bibliotecă și 4 baze sportive.

Instituțiile medicale care deservesc orașul Titu sunt reprezentate de o policlinică, un dispensar TBC și 5 farmacii.

Pe stadionul orășenesc Titu joacă echipa locală, Urban Titu. Acesta este un club de fotbal din România care evoluează în Liga a III-a. Urban Titu s-a calificat în sezonul 2009-2010 în Faza a IV-a a Cupei României, unde a învins echipa FC Argeș cu scorul de 1-0. În faza a V-a a competiției a fost eliminată de Dunărea Giurgiu cu scorul de 2-1. Urban Titu s-a desființat în toamna anului 2017. La sfârșitul sezonului 2023-2024 reînființata Urban Titu reușește să promoveze din nou în liga a III-a. [necesită citare]

Orașe înfrățite

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Certificate doveditoare 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2024 
  3. ^ Lahovari, George Ioan (). „Titu, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 603. 
  4. ^ Lahovari, George Ioan (). „Cornetul, com. rur., pl. Bolintinul”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 654. 
  5. ^ a b „Comuna Titu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  6. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 146–147. . 
  7. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  8. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  9. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  10. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  11. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  12. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 

Bibliografie suplimentară

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Titu
  • Titu-Potlogi, Gabriel Mihăescu, Cleopatra Ionescu, Dumitru Badea, Editura Sport-Turism, 1988