Traseu turistic (montan)

Traseul turistic montan este o cale de circulație turistică prestabilită și omologată^[1] conform legislației în vigoare, ce prezintă interes și face legătura între două sau mai multe obiective, este accesibil atât vara cât si iarna, evită zonele favorabile producerii avalanșelor de zăpadă, alunecărilor de teren sau căderilor masive de pietre, nu necesită construirea prea multor amenajări și permite îmbunătățirea potecii și, nu traversează zone întinse de grohotișuri sau de mlaștini^[2].

Scopul Potecilor turistice este să asigurare accesul la cabane, precum și să pună în valoare peisajul natural, sau al a unor obiective deosebite, de interes turistic. Ele în general sunt astfel concepute și amenajate, încât să asigurare circulația turiștilor în condiții de cât mai bună securitate^[3].

Condiții generale

Aceste trasee beneficiază de amenajări turistice pentru facilitarea orientării - marcaje și indicatoare, și a accesului^[2] - podețe, balustrade, trepte, porțiuni lărgite, material de umplutură pentru surpături.

Pentru a fi accesibile cât mai mult timp, aceste trasee trebuie să evite - în măsura în care este posibil - versanții sau crestele expuse la viscole ori la curenți puternici de aer. În condiții speciale de altitudine sau de teren accidentat, traseele respective sunt recomandabile numai pe timpul verii^[2].

Clasificare

Porțiune de traseu turistic montan în Tirolul de sud

Clasificarea traseelor turistice montane se face în funcție de^[4]:

Timpul necesar parcurgerii acestora:

Media orară de parcurgere diferență de nivel/h la unui traseu este în urcare pe poteci amenajate/neamenajate de 250/350 m, la coborâre pe poteci amenajate/neamenajate de 450/400 m iar de parcurgere a unei lungimi pe teren plat sau pante mici de 4 km/h
La o oră de parcurs se adaugă 10 minute necesare odihnei. Distanta în kilometri este utilizată la calcul exclusiv pe traseele cu peste 80% de parcurs pe teren plat și cu maxim 20% de mers pe pantă cu înclinare de maximum 10 grade

Sezonalitate (în funcție de posibilitatea de parcurgere în anumite anotimpuri). Unele trasee sunt închise în anumite sezoane.
Gradul de dificultate:

mic: cu o durată medie de 3-6 ore, cu o diferență de nivel în medie de 300-700 m și efort depus - moderat, care nu necesită antrenament special
mediu: cu o durată medie de 4-8 ore, cu o diferență de nivel în medie de 500-1000 m și efort depus - susținut numai pe anumite porțiuni. Necesită o condiție fizică și experiență în orientare, bune.
mare: cu o durată medie de 5-9 ore, cu o diferență de nivel în medie de 800-1500 m și efort depus - continuu și intens. Pot fi accesate cu condiția unei foarte bune condiții fizice si a unui antrenament anterior abordării traseului

Nivelul necesare pentru echipare:

uzual: poteci amenajate și drumuri forestiere fără porțiuni accidentate
echipament de drumeție de complexitate medie: poteci cu porțiuni accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu
echipament de drumeție special și complex: poteci accidentate, puțin conturate si/sau porțiuni fără potecă, pante abrupte care necesită uneori ajutorul mâinilor pentru ascensiune

Vezi și

Bibliografie

Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Normelor privind prevenirea accidentelor montane și organizarea activității de salvare în munți accesat 2012.12.22
Ghidul Drumețiilor montane, Lăncrănjan Mircea^{[nefuncțională]} accesat 2012.12.18

Note

^ Op. cit. Art. 24 Anexă, Secțiunea 1 Amenajarea, omologarea și întreținerea traseelor turistice montane, Cap. 2 Prevenirea accidentelor montane, HG aprobare Norme
^ ^a ^b ^c Op. cit. Art. 23 Anexă, Secțiunea 1 Amenajarea, omologarea și întreținerea traseelor turistice montane, Cap. 2 Prevenirea accidentelor montane, HG aprobare Norme
^ Sistemul național de marcaje, Asociația Turistică Ghizii României, portal ghiziiromaniei.ro accesat 2012.12.21
^ Op. cit. Anexa nr. 3: Criteriile de omologare ale traseelor turistice montane, HG aprobare Norme