Sari la conținut

Trenul de noapte spre Veneția

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Trenul de noapte spre Veneția
Night Train to Venice
Afișul filmului
Afișul filmului
Rating
Titlu originarNight Train to Venice
Genfilm thriller  Modificați la Wikidata
RegizorCarlo U. Quinterio[*][[Carlo U. Quinterio (screenwriter)|​]][1]  Modificați la Wikidata
ScenaristLeo Tichat[*][[Leo Tichat (artist austriac)|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuitorNetflix  Modificați la Wikidata
Director de imagineArmando Nannuzzi[*]  Modificați la Wikidata
MontajWiktor Grodecki[*][[Wiktor Grodecki (Film writer and director)|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuțieHugh Grant
Tahnee Welch[*][[Tahnee Welch (actriță americană)|​]]
Malcolm McDowell
Kristina Söderbaum[*][[Kristina Söderbaum (German actress, producer and photographer)|​]]
Evelyn Opela[*]
Rachel Rice[*][[Rachel Rice (Reality show winner and actor)|​]]
Robinson Reichel[*]  Modificați la Wikidata
Premiera  Modificați la Wikidata
Durata98 min.  Modificați la Wikidata
Țara Germania  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiVeneția  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba engleză  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database
Rotten Tomatoes
Allmovie
MovieMeter
Elonet
Česko-Slovenská filmová databáze
Kinopoisk
The Movie Database
TV.com
elFilm
PORT.hu
Pagina Cinemagia

Trenul de noapte spre Veneția (în engleză Night Train to Venice) este un film german thriller de groază, gotic contemporan, din 1993 regizat de Carlo U. Quinterio. Este o producție internațională la care au colaborat artiști britanici, italieni și germani, inclusiv Hugh Grant, Malcolm McDowell, Tahnee Welch, Evelyn Opela, Kristina Söderbaum și Rachel Rice (câștigătoarea Big Brother 9). A fost filmat în 1993 și lansat în întreaga lume în 1995.

Filmul a fost criticat pentru intriga sa neliniară și pentru referințele sale evidente la genul gotic. Într-un interviu radio din 2002, Hugh Grant a considerat că este cel mai prost film în care a apărut.[2]

Prezintă o combinație labirintică de transgresiune sexuală, întuneric și intrigă, având o puternică similitudine cu alte texte gotice, inclusiv cu romanul Dracula. Conține icoane obscure, cum ar fi apariția constantă a unei femei și a unui copil ambii în alb, un Rottweiler feroce ce prefără să consume carne umană, venețieni cu măști ciudate și personaje din Commedia dell'arte; toate aceste elemente învelite într-o atmosferă feerică.[3]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Tânărul jurnalist scoțian Martin Gimmle (Grant) călătorește spre Veneția cu trenul pentru a preda o copie a cărții sale despre neonazismul european unui editor necunoscut. Pe drum, întâlnește o mulțime de personaje ciudate. Printre acestea se numără Străinul (McDowell), un personaj iluzoriu și malefic, care are puteri misterioase asupra oamenilor și chiar asupra viselor acestora. O întâlnește și pe Vera (Welch), o interpretă care călătorește cu fiica ei și de care se îndrăgostește.

Martin cade în cele din urmă pradă împrejurimilor sale amenințătoare, în urmărirea urmelor bandelor de neonaziști. Liderul lor, Străinul, își folosește puterile asupra lui Martin, provocându-i pierderea memoriei. Singurele persoane care îl pot ajuta să se întoarcă la fostul său sine sunt Vera și fiica sa.

  1. ^ „Night Train to Venice”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ „Behind Blue Eyes : A Hugh Grant Fansite”. hughgrant.free.fr. Accesat în . 
  3. ^ „Night Train To Venice”. EpixHD. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]