Truism
Un truism este o afirmație care este atât de evidentă încât nu mai este necesar să fie enunțată, cu excepția cazului în care este folosită ca aluzie sau ca expresie literară sau retorică.[1][2]
În filosofie, o propoziție care menționează condițiile incomplete ale unui adevăr poate fi considerată un truism.[necesită citare] Un exemplu de astfel de afirmație ar fi: „În condițiile potrivite soarele răsare”. Fără precizarea contextului – o declarație a ceea ce reprezintă aceste condiții potrivite - propoziția este adevărată și nu poate fi contestată. O afirmație care este adevărată prin definiție (de exemplu, lapalisada „Dacă nu ar fi fost mort, el ar fi încă în viață”) ar putea fi considerată, de asemenea, un truism.[necesită citare]
Cuvântul poate fi, de asemenea, folosit cu un sens diferit în retorică pentru a ascunde faptul că o afirmație este de fapt doar o opinie.[necesită citare]
Unul dintre scriitorii care au folosit truismele în opera literară a fost Ion Luca Caragiale. Astfel, discursul lui Nae Cațavencu din comedia O scrisoare pierdută (1883) este o colecție de truisme: „un popor care nu merge înainte stă pe loc, [...] ba chiar dă înapoi, că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe”.[3]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Truism - definiție”, Dexonline.ro, accesat în
- ^ „Definition: truism”. http://www.websters-online-dictionary.org/: Webster's Online Dictionary. Accesat în .
An undoubted or self-evident truth; a statement which is pliantly true; a proposition needing no proof or argument; -- opposed to falsism. Websters.
- ^ Rostirea româneascǎ, revistă de cultură, Timișoara, anul VII, nr. 1-2-3 (ianuarie-februarie-martie), 2002, p. 139.