Sari la conținut

Ukki Väinämöinen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ukki Väinämöinen

Sidorov în anul 1938 în Finlanda
Date personale
Nume la naștereVasily Leontievich Sidorov
Născut[1] Modificați la Wikidata
Tunguda⁠(d), Sosnovetskoye rural settlement⁠(d), RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Vuokatti⁠(d), Oulu, Finlanda Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Finlanda Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Activitate
RamuraRăzboi de gherilă  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboiul Ruso-Turc din 1877–1878
Vtoraia sovetsko-finskaia voina[*][[Vtoraia sovetsko-finskaia voina (1921–1922 rebellion in East Karelia)|​]]  Modificați la Wikidata

 

Ukki Väinämöinen (lit. „Bunicul Väinämöinen”), născut Vasili Leontievici Sidorov (în rusă Василий Сидоров), cunoscut și sub numele de Vaseli Levonen (n. , Tunguda⁠(d), Sosnovetskoye rural settlement⁠(d), RSFS Rusă, URSS – d. , Vuokatti⁠(d), Oulu, Finlanda), a fost un lider ideologic din Karelia de Est.

Vasili Sidorov s-a născut în 1855, în satul Tunguda, pe atunci parte a Imperiului Rus.

Răscoala Kareliană

[modificare | modificare sursă]

Sidorov a fost ales ca lider al gherilelor forestiere⁠(d) finlandeze, care a condus un conflict împotriva bolșevicilor ruși și a Comunei Muncitorești din Karelia⁠(d) în timpul Războiului Civil Rus. Sidorov și-a câștigat porecla „Ukki Väinämöinen” (lit. „Bunicul Väinämöinen”) din cauza asemănării sale cu eroul Väinämöinen⁠(d) din mitologia finlandeză⁠(d), deoarece ambii aveau o statură scundă și îndesată și o barbă lungă.[2]

Până la sfârșitul lunii decembrie 1921, rebelii din Karelia, sprijiniți de Garda Albă, controlau o parte semnificativă din nord-estul Careliei. Ca răspuns, conducerea bolșevică a format Frontul Karelian condus de Alexander Sedyakin, numărând aproximativ 20.000 de militari. Bolșevicii au capturat Ukhta, fortăreața rebelilor, la mijlocul lunii februarie 1922, iar rezistența din Karelia a fost în cele din urmă ruptă. Ukki Väinämöinen a fugit în Finlanda împreună cu ceilalți rebeli. A murit la 11 ianuarie 1942 la Vuokatti. [1]

  1. ^ a b https://digi.kansalliskirjasto.fi/sanomalehti/binding/1743276?page=1  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ „Tahvo Liljeblad ja Aili Virkkunen”. Karjalan kielen sanakirja (în finlandeză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Niinistö, Jussi (). „Jalmari Takkinen - sissipäällikkö Ilmarinen”. Suomalaisia soturikohtaloita (în finlandeză). Helsinki: Suomalaisuuden liitto. ISBN 951-96348-5-1.