Sari la conținut

Urbele Imperiului Bizantin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În Imperiul Bizantin orașele erau centre ale vieții sociale și economice. Cele mai multe dintre urbele Imperiului (deja, în secolul al VI-lea, erau peste 900) fuseseră întemeiate în timpul perioadelor greacă sau romană antică. Cele mai mari dintre acestea erau Constantinopolul, Alexandria, Thessalonica, Antiohia și, pentru o perioadă mai scurtă, Roma, toate având populații de sute de mii de locuitori. Centre regionale, precum Adrianopolele, Sirmium sau Atena aveau peste 50.000 de locuitori. Cu toate că răspândirea creștinismului a impactat în mod negativ instituțiile urbane, acestea au continuat să evolueze cât de cât constant din Antichitatea târzie și până în Evul Mediu.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Procopius, De aedificiis, II.10.3