Sari la conținut

Urubu negru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Urubu negru
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Aves
Supraordin: Neognathae
Ordin: Accipitriformes
Familie: Cathartidae
Gen: Coragyps
Specie: C. atratus
Nume binomial
Coragyps atratus
(Bechstein, 1793)
Subspecii
  • C. a. atratus Bechstein, 1793
  • C. a. foetens Lichtenstein, 1817
  • C. a. brasiliensis Bonaparte, 1850
Aria aproximativă de răspândire a urubului negru
Sinonime

Vultur atratus Bechstein, 1793

Modifică text Consultați documentația formatului

Urubul negru (Coragyps atratus) este o specie de păsări din familia Cathartidae, unicul reprezentant al genului Coragyps. Areal său se întinde din sud-estul Statelor Unite până în Peru, Chile central și Uruguay în America de Sud.

Taxonomie

[modificare | modificare sursă]

Naturalistul american William Bartram a scris despre urubul negru în cartea sa Bartram's Travels (Călătoriile lui Bartram) din 1791, numindu-l Vultur atratus, „vulturul negru” sau „corbul mortului”.[2] Lucrarea lui Bartram a fost respinsă în scopuri nomenclatorice de către Comisia Internațională de Nomenclatură Zoologică, deoarece autorul nu a utilizat în mod consecvent sistemul de nomenclatură binomială.[3] Ornitologul german Johann Matthäus Bechstein a descris oficial specia folosind același nume în 1793, în traducerea sa din A General Synopsis of Birds scrisă de John Latham.[4][5] Numele speciei, ātrātus, înseamnă „îmbrăcat în negru”, din latinescul āter 'negru mat'.[6]

Vieillot a definit genul Catharista în 1816, enumerând ca specie tip C. urubu.[7] Naturalistul francez Emmanuel Le Maout a plasat în genul său actual Coragyps (ca C. urubu) în 1853.[8] Isidore Geoffroy Saint-Hilaire a fost enumerat ca autor în trecut, dar nu a publicat nicio descriere oficială.[9] Numele genului înseamnă „corb-vultur”,[10] de la o contracție a grecescului corax/κόραξ și gyps/γὺψ pentru păsările respective.[11]

Uniunea Ornitologilor Americani a folosit inițial numele Catharista atrata înainte de a adopta numele lui Vieillot (Catharista urubu) în cea de-a treia ediție.[12] La cea de-a patra ediție, au adoptat numele actual.[13]

Există trei subspecii de urubu negru american:

  • Coragyps atratus atratus – denumit de ornitologul Johann Matthäus Bechstein în 1793, este cunoscut ca „urublul negru nord-american”. Este subspecia tipică. Are aproximativ aceeași mărime ca Coragyps atratus foetens , dar penajul său nu este la fel de închis la culoare. Distribuția sa se întinde din nordul Mexicului, Texas și sudul Statelor Unite până la nord și sud de Carolina de Nord și Carolina de Sud.
  • Coragyps atratus foetens – denumit de Charles Lucien Bonaparte în 1850, este cunoscut drept „urublul negru al Americii de Sud”. Este mai mic decât C. a. a. atratus și C. a. foetens. Este răspândit în America Centrală și în nordul Americii de Sud. În sud, se găsește din regiunile de coastă din Peru, în vest, până în câmpiile estice din Bolivia, în est. În nord, poate fi găsit în Sonora, în vestul Mexicului, și în San Luis Potosí, în est. Nu se găsește în regiunile cu altitudine ridicată.
  • Coragyps atratus brasiliensis – denumită de Martin Lichtenstein în 1817, este cunoscută sub numele de „urublul negru andin”. Are aproximativ aceeași mărime cu C. a. atratus. Poate fi întâlnită în zona andină, din nordul Ecuadorului, prin Peru, nordul Boliviei, Paraguay, Uruguay și zonele joase din Chile.

Descriere

[modificare | modificare sursă]
Capul unui adult

Urubul negru este un necrofag destul de mare, măsurând 56-74 cm în lungime, cu o anvergură a aripilor de 1,33-1,67 metri.[14] Greutatea vulturilor negri din America de Nord și Anzi variază de la 1,6 la 3 kg, dar la vulturii mai mici din zonele tropicale joase este de 1,18-1,94 kg.[15][16] S-a constatat că 50 de vulturi din Texas aveau în medie 2,15 kg, în timp ce 119 păsări din Venezuela aveau în medie 1,64 kg.[17]

Osul extins al aripilor măsoară 38,6-45 cm, coada scurtă măsoară 16-21 cm, iar tarsul relativ lung măsoară 7-8,5 cm.[16] Penajul său este în principal negru lucios. Capul și gâtul sunt lipsite de pene, iar pielea este gri închis și încrețită.[18] Irisul ochiului este maro și are un singur rând incomplet de gene pe pleoapa superioară și două rânduri pe pleoapa inferioară.[19] Picioarele sunt alb-cenușii,[20] în timp ce cele două degete din față ale piciorului sunt lungi și au mici pânze la baza lor.[21]

Nările nu sunt împărțite de un sept, ci sunt perforate; se poate vedea prin cioc din lateral.[22] Aripile sunt late, dar relativ scurte. Bazele penelor primare sunt albe, producând o pată albă pe partea inferioară a marginii aripii, care este vizibilă în zbor. Coada este scurtă și pătrată, ajungând abia dincolo de marginea aripilor îndoite.[18]

Relația cu oamenii

[modificare | modificare sursă]

Urubul negru este considerat o amenințare de către crescătorii de vite din cauza prădării de către acesta a vițeilor nou-născuți.[23] Dejecțiile produse de urubii negri pot afecta sau ucide copacii și alte vegetații.[24] Ca măsură de apărare, vulturii „regurgitează o vomă puturoasă și corozivă”.[25]

Pasărea poate reprezenta o amenințare pentru siguranța traficului aerian, în special atunci când se adună în număr mare în apropierea gropilor de gunoi[26] — cum este cazul Aeroportului Internațional Tom Jobim din Rio de Janeiro.[27]

Urubul negru poate fi ținut în captivitate, deși Legea privind Tratatul privind păsările migratoare permite acest lucru numai în cazul animalelor care sunt rănite sau incapabile să se întoarcă în sălbăticie.[28]

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ BirdLife International (). „Coragyps atratus”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T22697624A93624950. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T22697624A93624950.en Accesibil gratuit. Accesat în . 
  2. ^ Bartram, William () [1791]. Travels through North and South Carolina, Georgia, East and West Florida. London: printed by James and Johnson; Reprinted for J. Johnson. p. 285. 
  3. ^ Hemming, Francis, ed. (). „Opinion 447. Rejection for nomenclatorial purposes of the original edition published at Philadelphia in 1791 and of the editions published in London and Dublin respectively in 1792 of the work by William Bartram entitled "Travels through North and South Carolina, Georgia, east and west Florida, the Cherokee country, the extensive territories of the Muscogulges or Creek confederacy, and the country of the Chactaws", as being a work in which the author did not apply the principles of binominal nomenclature”. Opinions and Declarations Rendered by the International Commission on Zoological Nomenclature. 15, Part 12. London: International Trust for Zoological Nomenclature. pp. 211–224. 
  4. ^ Latham, John; Bechstein, Johann Matthäus (). Johann Lathams allgemeine Uebersicht der Vögel (în German). 1, Part 2. Nürnberg: A.C. Schneider and Weigel. p. 655, Note. 
  5. ^ Mayr, Ernst; Cottrell, G. William, ed. (). Check-List of Birds of the World. 1 (ed. 2nd). Cambridge, Massachusetts: Museum of Comparative Zoology. p. 275. 
  6. ^ Simpson, D.P. (). Cassell's Latin Dictionary (ed. 5th). London: Cassell Ltd. pp. 63–64. ISBN 0-304-52257-0. 
  7. ^ Vieillot, Louis-Pierre (). Analyse d'une nouvelle ornithologie élémentaire (în franceză). Deterville. pp. 21–22. 
  8. ^ Le Maout, Emmanuel (), Histoire naturelle des oiseaux : suivant la classification de M. Isidore Geoffroy-Saint-Hilaire; avec l'indication de leurs mœurs et de leurs rapports avec les arts, le commerce et l'agriculture, L. Curmer, p. 66 
  9. ^ Gregory, Steven M. S. (). „The correct citation of Coragyps (Cathartinae) and Ardeotis (Otididae)”. Bulletin of the British Ornithologists' Club. 118: 126–27. 
  10. ^ Ietaka, Taro. „Moving Beyond Common Names” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  11. ^ Liddell, Henry George; Scott, Robert (). Greek-English Lexicon, Abridged Edition. Oxford University Press. pp. 147, 387. ISBN 0-19-910207-4. 
  12. ^ American Ornithologists' Union (). Check-list of North American birds (ed. 3rd). American Ornithologists' Union. p. 152. 
  13. ^ American Ornithologists' Union (). Check-list of North American birds (ed. 4th). American Ornithologists' Union. p. 61. 
  14. ^ „Nature Guides”. Enature.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Black Vulture, Life History, All About Birds – Cornell Lab of Ornithology. allaboutbirds.org
  16. ^ a b Ferguson-Lees, James; Christie, David A. (). Raptors of the World. Helm Identification Guides. London: Christopher Helm Publishers. p. 305. ISBN 978-0-618-12762-7. 
  17. ^ CRC Handbook of Avian Body Masses, 2nd Edition by John B. Dunning Jr. (Editor). CRC Press (2008), ISBN: 978-1-4200-6444-5.
  18. ^ a b Terres, J. K. (). The Audubon Society Encyclopedia of North American Birds. New York, NY: Knopf. p. 959. ISBN 0-394-46651-9. 
  19. ^ Fisher, Harvey L. (februarie 1942). „The Pterylosis of the Andean Condor”. Condor. 44 (1): 30–32. doi:10.2307/1364195. JSTOR 1364195. 
  20. ^ Peterson, Roger Tory (). A Field Guide to Western Birds. Houghton Mifflin Field Guides. p. 182. ISBN 0-618-13218-X. 
  21. ^ Feduccia, J. Alan (). The Origin and Evolution of Birds. Yale University Press. p. 116. ISBN 0-226-05641-4. 
  22. ^ Allaby, Michael (). The Concise Oxford Dictionary of Zoology. Oxford, UK: Oxford University Press. p. 348. ISBN 0-19-286093-3. 
  23. ^ Milleson, Michael P.; Stephanie P. Shwiff; Michael L. Avery (). „Vulture-Cattle Interactions – A Survey of Florida Ranchers” (PDF). Proceedings, 22nd Vertebrate Pest Conference. University of California, Davis. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  24. ^ Paulik, Laurie (). „Vultures”. AgNIC Wildlife Damage Management Web. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ Rohrlich, Justin (). „Feces from a giant kettle of vultures is disrupting CBP communications on the US-Mexico border”. Quartz (în engleză). Accesat în . 
  26. ^ Pereira, José Felipe Monteiro (2008) Aves e Pássaros Comuns do Rio de Janeiro, Rio de Janeiro, Technical Books, ISBN: 978-85-61368-00-5, p. 35
  27. ^ Netzel, Christian and de Sá, Marcello Espinola Paraguassú (2004) Estudo preliminar sobre a problemática das aves para a segurança do aeroporto internacional Tom Jobim e o aterro sanitário de Gramacho Arhivat în , la Wayback Machine. (Preliminary study on the threat posed by birds in the Gramacho landfill to the safety of the Tom Jobim International Airport), FGV Environmental Management course monograph, (in Portuguese). resol.com.br
  28. ^ „Migratory Bird Treaty Act”. US Code Collection. Cornell Law School. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Urubu_negru&oldid=16710998