Sari la conținut

Utilizator:Dimitriyus/teste

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gheorghe Postelnicu este prozator, critic și istoric literar, voiculescolog, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov[modificare | modificare sursă]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut pe 20 august 1947, în Pârscov, localitate aflată pe Valea Buzăului, la 30 de km de capitala județului. Este fiul lui Nicolae Postelnicu (1916-2004), muncitor ceferist, și al Polinei Burlacu (1920-2004), croitoreasă. Străbunicul Dumitru Burlacu a fost împușcat mortal în ziua de 20 octombrie 1900 în timpul represiunii militare a ,,revoltei țuicarilor” pârscoveni. A avut o soră, Maria (1946-1991) și un frate, Petre (1938-2018). Cu toții au moștenit de la părinți cultul muncii, al demnității și al onoarei. A urmat școala primară în Pârscovul de Sus, în localul ridicat prin grija preotului Constantin Stătescu, în 1924, cu învățătoarele Marcela Petrache și Ana Poterașu, gimnaziul în Pârscovul de Jos, liceul (Școala medie) în Pătârlagele și Facultatea de filologie în Centrul Pedagogic din Constanța. Ca student a colaborat la revista ,,Tomis” cu recenzii literare, sub îndrumarea profesorului Cornel Regman. Debutul editorial s-a realizat în volumele colective ,,O Tulce literară” și ,,Convorbiri didactice”, cu versuri și cu un eseu despre sonetele lui Vasile Voiculescu. Profesor la Dăeni (Tulcea), Bădila și Pârscov. La cea din urmă a coordonat, timp de zece ani, revista școlară ABC. În 2012, împreună cu soția, Elisabeta Postelnicu (Bașturea), profesoară de chimie, tehnoredactor și secretar de redacție, a înființat revista de știință și cultură ÎNTREZĂRIRI[1]. Au o fiică, Alina-Gabriela, și un fiu, Dimitrie, licențiați în limbi romanice. Publicația, cu un număr constant de colaboratori (profesori, preoți, medici), valorifică patrimoniul cultural-istoric, etnografic și creștin-ortodox al Văii Buzăului și al Văii Pârscovului, ținuturi de o neasemuită frumusețe.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Voiculescolog consecvent, a cercetat viața și opera marelui predecesor, medicul și scriitorul martir Vasile Voiculescu (13 octombrie 1884-26 aprilie 1963), consacrându-i mai multe cărți: ,,Viața și opera lui Vasile Voiculescu[2]” (2012), ,,Repertoar lexicografic V.Voiculescu. Vol. I: Proza” (2018), ,,Tânărul Voiculescu între medicină și literatură” (2020). A inițiat numeroase acțiuni omagiale la Căminul Cultural și la Școala Generală din localitate. A publicat cronici literare despre cărțile celor mai cunoscuți scriitori buzoieni, în majoritatea revistelor românești. Alte scrieri: ,,Critice” (2011), ,,Opera lui Ion Gheorghe” (2010), ,,Ultimul poet dac[3]” (2013), ,,Jurnal pârscovean” – 2019 (critică literară), ,,Lumina cuvintelor” – 2017 (interviuri), ,,Vâsla de sare” (2006), ,,14 povestiri” (2007), ,,Tânărul Veronel” (2008), ,,Minunata Adela” (2009), ,,Speranța” – 2015 (proză), ,,Dicționarul dascălilor pârscoveni: educatoare, învățători, profesori, preoți. 1830-2010” (2013), ,,Vechi familii pârscovene” (2016), ,,Vechi case pârscovene” (2019). Ca o apreciere a activismului său cultural, Consiliul Local Pârscov i-a acordat titlul de Cetățean de Onoare al Comunei. După 40 de ani de dăscălie, nu a primit niciun semn de recunoștință din partea Inspectoratului Școlar și a Casei Corpului Didactic.

Referinte[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Revista Intrezariri”. Revista Intrezariri. Accesat în . 
  2. ^ „Viata si opera lui Vasile Voiculescu”. carturesti.ro. Accesat în . 
  3. ^ „Ultimul poet dac”. carturesti.ro. Accesat în .