Sari la conținut

Valentin Șerbu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Valentin Șerbu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 
Expoziția dedicată lui Valentin Șerbu din interiorul Sălii de lectură pentru adulți, Biblioteca Județeană ”Panait Cerna” Tulcea

Valentin Șerbu (n.  – d. ) a fost un scriitor român contemporan, cunoscut în special pentru romanele și povestirile sale sale satirice. Cele mai populare scrieri ale sale cuprind Figuranții - Baltazar, Satirica, Tărâm necunoscut, nuvela sa științifico-fantastică Fantastice, Tentative, Fantastica Deltă, Provinciale, Expediția.

Membru al Uniunii Scriitorilor din 1975. [2]

Date biografice

[modificare | modificare sursă]

Născut la Tulcea, face cursurile elementare și gimnaziale în orașul natal după care începe liceul, pe care-l întrerupe fiind arestat împreună cu alți colegi participanți la manifestări care nu conveneau regimului comunist. Va sta închis până în anul 1951, terminând liceul abia în 1969.

În perioada 1955-1971 lucrează ca electrician la I.R.E.D. în orașele Medgidia, Eforie, Constanța, Tulcea. Din 1971 până în 1974 lucrează la serviciul bibliografic al Bibliotecii Județene Tulcea. Din acest an pleacă la Mogoșoaia, la Casa de Creație a Uniunii Scriitorilor (1974-1980). Se reîntoarce în Dobrogea stabilindu-se la Babadag (1980-1990), apoi la Tulcea, unde o boală necruțătoare îi curmă viața, în 1994.[3]

Opera literară

[modificare | modificare sursă]
  • Provinciale, București, 1971;
  • Expediția, București, 1972;
  • Dezacorduri, București, 1973;
  • Figuranții, București, 1974;
  • Baltazar, București, 1974;
  • Povestiri senine, București, 1975;
  • Fantastica Deltă, București, 1976;
  • Fantastice, București, 1978;
  • Vizita de adio, București, 1979;
  • Inocentul, București, 1980;
  • Satirice, București, 1982;
  • Tentative, București, 1982;
  • Tărâm necunoscut, București, 1983;
  • La iarbă verde, București, 1985.

Aprecieri din partea criticului literar Alex Ștefănescu:

„Cele mai multe dintre personajele care populează cărțile lui Valentin Șerbu se caracterizează prin inconsistență socială. Asemenea unor marionete dezarticulate, ele fac mereu aceleași gesturi, imitând îndeletniciri și profesii, clamându-și emfatic principiile. Prozatorul demonstrează subtil că între semidoct și savant, între cabotin și artist nu există diferențe în ceea ce privește trăirile. Și unii și alții cred în ceea ce fac, se devotează și se exaltă, indiferent dacă realizările lor sunt sau nu omologate de societate.[4]

Prezență în antologii

[modificare | modificare sursă]
  • Proză satirică română contemporană. Sibiu, 1982
  • Vânzătorul de enigme. Constanța, 1993

Despre Valentin Șerbu

[modificare | modificare sursă]

În volume:

  • Culcer Dan: Citind sau trăind literatura, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1976, p. 223-225
  • Titel Sorin: Pasiunea lecturii, Timișoara, Editura Facla, 1976, p. 122-129
  • Ardeleanu Virgil: Mențiuni, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978, p. 151-156
  • Culcer Dan: Serii și grupuri, București, Editura Cartea Românească, 1981, p.246-256
  • Nedelcu Marcela: Personalități tulcene. Valentin Șerbu, Tulcea, Biblioteca Județeană, 1996
  • Cucu Ștefan și Apostoleanu Corina: Literatura în Dobrogea. Dicționar bibliografic, vol.2, Constanța, 1999, p.108-111

În periodice:

  • Bardu Nistor. Pentru o Tulce literară, azi. În Tomis, 20, nr.10, oct. 1985, p.6
  • Culcer Dan. Povestirile lui Valentin Șerbu. În Vatra, 9, nr. 12, 20 dec. 1979, p. 4,14
  • Mihăilescu Valentin. Furtună într-un pahar cu apă. În Contemporanul, 19, nr. 11, 13 martie 1976, p.2
  • Ștefănescu Alexandru. Jocul de-a viața. Scriitori contemporani. În Tomis, 14, nr.3, august 1979, p. 7
  • Tascu Valentin. Ingeniozitate și risc în proza limitativă. În Steaua, 27, nr.7, iulie 1976, p. 46-47
  • Novac Constantin. Un bărbat de cuvânt./Necrolog/. În Tomis, 29, nr. 4, apr. 1994, p.8
  • Naum Marius. Singurătate fără Valentin Șerbu. În Acum, 3, nr. 488, 29 ian. 1997, p. 2
  • Vladimirov Olimpiu. In memoriam Valentin Șerbu. În Tomis, 3, nr. 3, martie 1998, p. 15
  • Bejenaru Constantin. In memoriam - 65 de ani de la nașterea lui Valentin Șerbu. În Steaua Dobrogei, 1, nr. 2, iunie 1999, p. 58-60

Biblioteca publică din orașul Babadag îi poartă numele[5] , iar în Sala de lectură pentru adulți a Bibliotecii Județene Tulcea, care poartă numele scriitorului, a fost amenajat un spațiu în memoria lui Valentin Șerbu (mașina de scris și alte obiecte care i-au aparținut scriitorului, cărți, manuscrise, fotografii, donate de soția sa).[6]

  1. ^ a b Valentin Șerbu, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ Colcer, Iosif (). Personalități tulcene. Tulcea: Karograf. p. 127. 
  3. ^ Hogea, Axenia (). Personalia. Dicționar bibliografic. Constanța: Ex Ponto. p. 156-157. 
  4. ^ „Alex Ștefănescu - La lumina unei veioze cu abajur de mătase, Literatura de azi, 27 noiembrie 2013”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Ziarul de Tulcea - Calculatoare cu internet pentru public la Babadag, 4 iulie 2013
  6. ^ Postolache, Lelia (). Memorie culturală și cunoaștere locală. Constanța: Ex Ponto. p. 42. 
  • Colcer Iosif, Personalități tulcene:, Tulcea, Karograf, 2011
  • Hogea Axenia, Personalia. Dicționar bibliografic. Constanța, Ex Ponto, 2000
  • Postolache Lelia, Memorie culturală și cunoaștere locală, Constanța, Ex Ponto, 2010