Vasile Șirli
| Vasile Șirli | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 25 septembrie 1948 Variaș, jud. Timiș |
| Etnie | român  |
| Ocupație | compozitor, producător |
| Limbi vorbite | limba română limba franceză |
| Activitate | |
| Gen muzical | muzică ușoară |
| Instrument(e) | pian, vioară |
| Ani de activitate | 1975–prezent[1] |
| Case de discuri | Electrecord ș.cl. |
Modifică date / text  | |
Vasile Șirli (n. 25 septembrie 1948, Variaș, jud. Timiș) este un compozitor și producător muzical român de origine meglenoromână.[2] Muzica lui se înscrie în genurile cunoscute sub numele de muzică ușoară, de film și de scenă (de teatru). Muzicianul a scris și un număr de lucrări de factură cultă.
Primii ani, studii
[modificare | modificare sursă]Părinții lui Vasile se numesc Olimpia și Cristea Șirli și sunt la origine meglenoromâni din nordul Greciei (deși generațiile mai apropiate au trăit în Cadrilater). Părinții au fost receptivi la înclinarea micului Vasile pentru muzică, astfel încât i-au oferit lecții de vioară cu un instructor de origine germană din localitate. După încheierea ciclului primar, tânărul și-a continuat studiile la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Timișoara, specializându-se pe instrumentul pian. În anul încheierii liceului, 1967, este admis în Conservatorul din București. Aici îi are ca profesori pe Tudor Ciortea (forme muzicale), Adrian Rațiu (armonie), Theodor Bălan (estetică) și Viorel Cosma (istoria muzicii). Va absolvi în 1972.[2]
Activitate
[modificare | modificare sursă]În țară
[modificare | modificare sursă]Șirli s-a făcut remarcat pentru talentul și seriozitatea sa din anii de facultate, astfel încât în 1972 devine redactor la Editura Muzicală, unde va lucra până în 1980. În intervalul 1980–1984 este director artistic al casei de discuri unice Electrecord.[2] Tot în 1980 devine membru al Biroului de muzică ușoară. Vasile Șirli realizează emisiuni radiofonice și albume discografice.[3]
Compozitorul scrie muzică de film, de scenă, didactică și muzică ușoară.[3] În 1977 este numit membru stagiar al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar doi ani mai târziu devine membru permanent.[2]
În Franța
[modificare | modificare sursă]În 1986, Șirli se afla într-o vizită de lucru în Franța. A hotărât să se stabilească aici pentru a-i da posibilitatea unui nepot al său (de frate) să fie operat la Paris, în urma unui accident din timpul stagiului militar. Dincolo de apariția unor probleme cu autoritățile române, Șirli este nevoit să presteze în Franța diverse munci pentru a se putea întreține. În 1990 revine în lumea muzicală, primind postul de director al departamentului muzical al parcului Disneyland Resort Paris. În plus, devine membru definitiv al Societății autorilor, compozitorilor și editorilor muzicali (S.A.C.E.M.) și al Societății autorilor și compozitorilor dramatici (S.A.C.D.).[3]
Reluarea legăturii cu România
[modificare | modificare sursă]După 1989, Vasile Șirli a revenit în România în mai multe rânduri, unde a semnat muzica mai multor spectacole. Colaborează cu regizorul de teatru Silviu Purcărete.[3]
Viața personală
[modificare | modificare sursă]Ca urmare a deciziei de a rămâne în Franța în 1986, Șirli nu și-a putut vizita familia vreme de câțiva ani, reușind în cele din urmă să o aducă în Franța. Stabilirea sa în străinătate a dus și la confiscarea casei sale din București de către autorități.[3]
Soția muzicianului se numește Adriana Șirli, doctor în muzicologie. Cei doi au o fată, Ruxandra, violonistă. Familia Șirli locuiește în prezent la Paris. În vizitele sale în România, compozitorul își vizitează de fiecare dată localitatea natală, Variaș, unde trăiesc tatăl și fratele său.[3]
Muzica ușoară - selecțiuni
[modificare | modificare sursă]„Fetița mea iși vede țara“, „Neîmplinitele iubiri“ - Mirabela Dauer, „Spune-mi“, „Zbor de cocori“ - Margareta Pâslaru, „Omleta din ouă de broască țestoasă“ - Angela Similea, „Strigături“, „Rug“ - Dida Drăgan
Muzică de film
[modificare | modificare sursă]- Un echipaj pentru Singapore (1982)
- Vreau să știu de ce am aripi (1984)
- Glissando (1984)
- O lumină la etajul zece (1984)
- Furtună în Pacific (1986)
- Caravana cinematografică (2009)
- Undeva la Palilula (2012)
Premii
[modificare | modificare sursă]Obține distincții în cadrul unor festivaluri și concursuri de muzică ușoară, precum: Mamaia, Bratislava, Montreux, Soci, Dresda, Tokyo.[2] Obține în 1979 premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru suita de cântece Astfel. În 1982, câștigă premiul ACIN pentru muzica filmului Un echipaj pentru Singapore, în regia lui Nicu Stan.[3]
Referințe
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- fr Noyer, Jeremie. Biographie de Vasile Sirli, articol publicat pe weblog-ul Media Magic (9 februarie 2007)
- Popa Buluc, Magdalena. Vasile Șirli, compozitor: «Eram un Alien într-o lume de basm» Arhivat în , la Wayback Machine., articol publicat în ziarul „Cotidianul” (16 iunie 2008)
- Zamfir, Mihaela și Zamfir, Florin. Vasile Șirli Arhivat în , la Wayback Machine., articol publicat pe site-ul banaterra.eu Arhivat în , la Wayback Machine. (2007)
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Profilul lui Vasile Șirli pe site-ul Official Blog
- Profilul lui Vasile Șirli pe site-ul MySpace
- Vasile Șirli la Internet Movie Database
Interviuri
- Povesti de viata in dialog - VASILE SIRLI, Silvia Kerim, Formula AS - anul 2008, numărul 835
- VASILE SIRLI: Nu-mi permit sa dau lectii despre dragoste Arhivat în , la Wayback Machine., 17 martie 2010, Alice Nastase Buciuta, Revista Tango
- VASILE ȘIRLI - "Bătrânețea e foarte departe de mine", Corina Pavel, Formula AS - anul 2014, numărul 1143
