Sari la conținut

Vatroslav Jagić

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vatroslav Jagić
Date personale
Născut[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Varaždin, cantonul Varaždin, Croația[8][1] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[7][4][5][6][9] Modificați la Wikidata
Viena, Austria[10][8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatGradsko groblje Varaždin[*][[Gradsko groblje Varaždin (cemetery in Varaždin, Croatia)|​]][11] Modificați la Wikidata
CopiiNikolaus von Jagić[*][[Nikolaus von Jagić |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Austriac
 Croația[8]
 Austria[8]
 Imperiul Rus[8][2] Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
pedagog[*]
scriitor
cadru didactic universitar[*]
filolog clasic[*]
filolog[*]
slavist[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiViena[12][8]
Odesa[8]
Berlin[8]
Sankt Petersburg[8] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba croată[13][14] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Viena[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Viena[2]
Universitatea Humboldt din Berlin[2]
Universitatea din Odesa[2]
Universitatea Imperială din Sankt Petersburg[*][2]  Modificați la Wikidata
Influențat deJuraj Križanić[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*] ()  Modificați la Wikidata
Profesor pentruBoris Mihailovici Leapunov[*][[Boris Mihailovici Leapunov (Soviet linguist)|​]], Vladimir Ćorović[*][[Vladimir Ćorović (istoric sârb)|​]]  Modificați la Wikidata

Vatroslav Jagić (n. , Varaždin, cantonul Varaždin, Croația – d. , Viena, Austria) a fost un savant croat de studii slave din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Jagić s-a născut în Varaždin, Imperiul Austriac, în prezent în Croația, unde a urmat școala elementară și este locul în care și-a început învățământul secundar. A terminat învățământul secundar la Gimnaziul din Zagreb. Având un interes deosebit pentru filologie, s-a mutat la Viena, unde a urmat cursuri de studii slave sub îndrumarea lui Franz Miklosich. Și-a continuat studiile și și-a susținut teza de doctorat Das Leben der Wurzel 'dê in Croatischen Sprachen în Leipzig (Germania) în 1871.

La terminarea studiilor, Jagić s-a întors la Zagreb, unde din 1860 până în 1870 a ocupat funcția de profesor la un liceu în limba croată.

În 1869 Jagić a fost ales membru cu drepturi depline al Academiei Iugoslave de Științe și Arte și membru corespondent al Academiei Ruse de Științe din Sankt Petersburg. În 1871 a lucrat ca profesor de studii slave la Universitatea din Odessa (Universitatea Novorossiisk) și la Berlin, unde s-a mutat în 1874 pentru a deveni primul profesor de studii slave la prestigioasa Universitate Friedrich Wilhelm din Berlin. Jagić a deținut această funcție până în 1880, când s-a mutat din nou și a devenit profesor la Universitatea din Sankt Petersburg.

În 1886, s-a întors la Universitatea din Viena, unde l-a înlocuit pe fostul lector Franz Miklosich care a ieșit la pensie. Aici a predat, a făcut cercetări și a publicat până la pensionarea sa în 1908.

Jagić a murit la Viena, dar a fost înmormântat în localitatea sa natală, Varaždin.

Lucrări scrise

[modificare | modificare sursă]

Lucrările sale despre literatură și limbaj au început să apară pentru prima dată în publicățiile liceului în care a lucrat. În 1863, împreună cu colegii săi de cercetare Josip Torbar și Franjo Rački a lansat revista Književnik. În această revistă, el a publicat mai multe articole referitoare la problematica gramaticii, a sintaxei, precum și cea a istoriei limbii folosite de croați. Lucrările sale au fost analizate de către Academia Iugoslave de Științe și Arte (JAZU), fondată în Croația în 1866. Lucrările și polemica sa au fost legate în principal de verbe, paleografie, vocalizare a limbii, poezie populară și sursele acesteia. În acel moment a început să publice și o colecție de lucrări scrise de vechi scriitori croați.

În Berlin, a început să publice Archiv für slavische Philologie (Arhiva filologiei slave) și a continuat să o editeze timp de 45 de ani. Periodicul a concentrat atenția savanților și a publicului larg asupra slavilor, sporindu-le interesul pentru limbile slave și cultura lor. De asemenea, a confirmat importanța studiilor slave, metodologia și validitatea sa ca disciplină științifică.

În timp ce se afla la Viena, Vatroslav Jagić a intenționat să scrie o enciclopedie legată de filologia slavilor. Această idee l-a determinat să scrie Istorija slavjanskoj filologii (Istoria filologiei slave). Această carte a fost publicată la Sankt Petersburg în 1910 și conține retrospectiva privind dezvoltarea studiilor slave de la începutul până la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Lucrările sale scrise sunt impresionante prin amploarea și calitatea acestora: lingvistul croat Josip Hamm a remarcat că lucrările colecționate ale lui Jagić ar avea, la un loc, mai mult de 100 de volume de dimensiuni mari.

Printre cei mai renumiți studenți ai săi s-au numărat Aleksander Brückner (profesor polonez, filolog și slavist) și Ivan Franko (poet și cărturar ucrainean din Galiția).

Vatroslav Jagić a fost foarte interesat de limba slavă veche bisericească și a concluzionat și a dovedit că aceasta nu provine din câmpiile centrale din Panonia, așa cum susțineau majoritatea experților, ci din sudul Macedoniei. Jagić a fost interesat și de viața și opera lui Juraj Križanić (1618–1683), un preot dominican care a avut un interes considerabil pentru pan-slavism și cooperarea dintre catolicism și ortodoxism.[15][16]

Lucrări (selecție)

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b IeSBE / Iagici, Ignati Vikentievici[*][[IeSBE / Iagici, Ignati Vikentievici (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d e MSIe2/Eagici, Ignati[*][[MSIe2/Eagici, Ignati (entry in Small Soviet Encyclopedia, 2nd edition)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Vatroslav Jagić, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  4. ^ a b Vatroslav Jagić, Hrvatski biografski leksikon 
  5. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b Vatroslav Jagić, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  7. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  8. ^ a b c d e f g h i Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  9. ^ Vatroslav Jagić, Opća i nacionalna enciklopedija 
  10. ^ „Vatroslav Jagić”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  11. ^ https://parkovi.eu/trazilica-pokojnika, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ „Vatroslav Jagić”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  13. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  14. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  15. ^ Ł. Puszkariow, Jurij Kriżanicz, Oczierk żizni i tworcziestwa, Nauka, 1984.
  16. ^ Vatroslav Jagić: Istoriia slavianskoi filologii, St. Petersburg, 1910

Legături externe

[modificare | modificare sursă]