Velimir Maximilian

Date personale
Velimir Maximilian

Născut	18 august 1882 Buzău, România
Decedat	18 august 1959 (77 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Velimir-Vladimir Maximilian, menționat uneori ca V. Maximilian, (n. 18 august 1882, Buzău, România – d. 18 august 1959, București, România) a fost un actor român. Studii: Școala primară nr. 2 și cinci clase la Liceul "Al. Hasdeu" din Buzău. De la vârsta de 11 ani este remarcat pentru vocea sa deosebită și cooptat în corul Seminarului din Buzău, condus de compozitorul și dirijorul Nicolae Severeanu. La îndemnul lui Basil Iorgulescu și cu sprijinul lui I.L. Caragiale, se înscrie la 11 septembrie 1900 la Conservatorul de Muzică și Declamație din București.^[1]

S-a impus de timpuriu în roluri variate, de operetă, comedie și dramă. A fost un consecvent animator al operetei. A activat în compania a soților Tony și Lucia Sturdza-Bulandra, precum și în alte companii și societăți teatrale, impunându-se prin deosebitele sale calități de actor comic: umorul, discreția și măsura. A creat tipuri remarcabile: Jupân Dumitrache din „O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale, Topaze din „Topaze” și César din „Marius”, două piesele de Marcel Pagnol, etc. Preocupat de rolul social al teatrului, a scris cartea „Teatru, actor și public” (1913). Este autorul unui volum de amintiri.

A fost distins cu titlul de Artist al Poporului (1954).^[2]

A decedat în 1959 și a fost înmormântat în Cimitirul „Sf. Vineri” din București.^[3]

Distincții

Pentru meritele sale artistice, actorul V. Maximilian a primit următoarele distincții:

Ordinul Meritul Cultural în gradul de Cavaler cl. I, pentru teatru (23 septembrie 1942)^[4]
titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (28 aprilie 1951)^[5]
titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă (26 august 1954) „pentru merite excepționale în domeniul dezvoltării artei”^[6]
Ordinul Muncii clasa I (6 iulie 1956) „cu prilejul împlinirii a 10 ani de la înfințarea Teatrului Armatei, pentru merite deosebite în muncă”^[7]

Note

^ Frîncu, Viorel (2012). Univers spiritual buzoian. Vol. 2. Calendar cultural: arhitectură, arte plastice, cinematografie, muzică, teatru. Buzău: Editgraph. p. 185. ISBN 978-606-663-046-7.
^ ***, „În numele înfloririi artei și culturii, să apărăm pacea! Adunarea oamenilor de teatru din Capitală”, în ziarul Scînteia, anul XXIV, nr. 3164, vineri 24 decembrie 1954, p. 3.
^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 185.
^ Decretul regal nr. 2.847 din 23 septembrie 1942 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural”, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 257, Partea I-a, marți 3 noiembrie 1942, pp. 9592–9593.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 88 din 28 aprilie 1951 privind acordarea titlului de Artist al Poporului din Republica Populară Română; Artist Emerit al Republicii Populare Române; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 50, duminică 29 aprilie 1951, pp. 561–562.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 373 din 26 august 1954 pentru conferirea de titluri unor oameni de artă, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 43, 6 septembrie 1954, p. 509.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 334 din 6 iulie 1956 pentru conferirea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor artiști și tehnicieni din cadrul Teatrului Armatei, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 19, 17 iulie 1956, p. 135.

Bibliografie

Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
Maximilian, Velimir (1962). Evocări. Meridiane.

Legături externe

Materiale media legate de Velimir Maximilian la Wikimedia Commons

Acest articol biografic despre un actor român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!

[1] Frîncu, Viorel (2012). Univers spiritual buzoian. Vol. 2. Calendar cultural: arhitectură, arte plastice, cinematografie, muzică, teatru. Buzău: Editgraph. p. 185. ISBN 978-606-663-046-7.

[2] ***, „În numele înfloririi artei și culturii, să apărăm pacea! Adunarea oamenilor de teatru din Capitală”, în ziarul Scînteia, anul XXIV, nr. 3164, vineri 24 decembrie 1954, p. 3.

[3] Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 185.

[DR28471942-4] Decretul regal nr. 2.847 din 23 septembrie 1942 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural”, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 257, Partea I-a, marți 3 noiembrie 1942, pp. 9592–9593.

[5] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 88 din 28 aprilie 1951 privind acordarea titlului de Artist al Poporului din Republica Populară Română; Artist Emerit al Republicii Populare Române; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 50, duminică 29 aprilie 1951, pp. 561–562.

[6] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 373 din 26 august 1954 pentru conferirea de titluri unor oameni de artă, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 43, 6 septembrie 1954, p. 509.

[D3341956-7] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 334 din 6 iulie 1956 pentru conferirea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor artiști și tehnicieni din cadrul Teatrului Armatei, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 19, 17 iulie 1956, p. 135.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]