Walter Noddack
Walter Noddack | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 17 august 1893 Berlin, Germania |
Decedat | (67 de ani) Bamberg, Republica Federală Germania, Germania ![]() |
Înmormântat | Hauptfriedhof Bamberg[*][2] ![]() |
Căsătorit cu | Ida Noddack ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | chimist cadru didactic universitar[*] ![]() |
Locul desfășurării activității | Freiburg im Breisgau ![]() |
Limbi vorbite | limba germană ![]() |
Activitate | |
Domeniu | chimie ![]() |
Instituție | Universitatea din Freiburg Otto-Friedrich-Universität Bamberg[*] université de Strasbourg[*] ![]() |
Alma Mater | Technical University of Berlin |
Organizații | Academia Leopoldină ![]() |
Premii | Liebig-Denkmünze[*] ()[1] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Walter Noddack (n. , Berlin, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. , Bamberg, Republica Federală Germania, Germania) a fost un chimist german. Împreună cu Ida Tacke (care s-a căsătorit mai târziu cu Noddack) și Otto Berg, a raportat descoperirea elementului 43 și a elementului 75 în 1925. Grupului i-a fost recunoscută doar descoperirea elementului reniu.
Reniul[modificare | modificare sursă]
În 1925, Walter Noddack, Ida Tacke și Otto Berg au anunțat descoperirea unui nou element chimic în minereul de platină și în mineralul columbit, ulterior și în gadolinit și molibdenit.[5] Ei au numit elementul reniu (Rhenus reprezintă denmirea în latină pentru „Rin”).[6] Existența unui element încă nedescoperit pentru această poziție (numărul de ordine 75) în tabelul periodic fusese prezisă de Henry Moseley încă din 1914. În 1928, echipa a reușit să separe un gram din forma metalică a reniului prin procesarea a 660 kg de molibdenit.[7]
Technețiul[modificare | modificare sursă]
Aceeași echipă a fost – de asemenea – implicată în descoperirea technețiului, raportând descoperirea elementului cu numărul de ordine 43 tot în 1925. Elementul 43 a fost denumit masuriu (după Masuria, regiunea în care își avea originea familia lui Walter Noddack).[8] Grupul a bombardat columbitul cu un fascicul de electroni și a dedus prezența elementului 43 prin examinarea spectrogramelor de difracție de raze X. Lungimea de undă a radiației X produse este corelată numărului atomic printr-o formulă derivată de către Henry Moseley în 1913. Echipa a susținut că detectează un semnal de raze X slab la o lungime de undă specifică elementului 43. Experimentul nu putut fi replicat de către alți cercetători ai epocii, motiv pentru care descoperirea lor a fost considerată eronată pentru mulți ani.[9][10]
Paternitatea descoperirii elementului cu numărul de ordine 43 îi este atribuită lui Carlo Perrier și Emilio Segrè (1937).
Carieră academică[modificare | modificare sursă]
Noddack a devenit profesor de chimie fizică în 1935 la Universitatea din Freiburg, iar în 1941 la Reichsuniversität Straßburg. După cel de-al Doilea Război Mondial s-a transferat la Universitatea din Bamberg, în 1956 urmând a deveni director al Institutului de Cercetări Geochimice nou înființat.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ https://en.gdch.de/gdch/prizes-and-awards/gdch-awards/liebig-commemorative-medal.html Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Dr Walter Noddack (în engleză)
- ^ a b Walter Karl Friedrich Noddack, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Walter Noddack, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Noddack, W.; Tacke, I.; Berg, O.
- ^ Tilgner, Hans Georg.
- ^ J. Noddack, W.; Noddack, W.
- ^ Elenimolgie și Elemente Multidict , " Technețiu "
- ^ Armstrong, John T.
- ^ Nies, Kevin A. " Ida Tacke și războiul din spatele descoperirii fisiunii " (2001).