Sari la conținut

Welt am Draht

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lumea pe sârmă
Afișul filmului
Afișul filmului
Rating
Titlu originalWelt am Draht
Genfilm științifico-fantastic
film bazat pe un roman[*]
dramă
arthouse science fiction film[*][[arthouse science fiction film (film genre)|​]]  Modificați la Wikidata
RegizorRainer Werner Fassbinder[*][1]  Modificați la Wikidata
ScenaristDaniel F. Galouye
Rainer Werner Fassbinder[*]
Fritz Müller-Scherz[*]  Modificați la Wikidata
Bazat peSimulacron-3 (de Daniel F. Galouye)  Modificați la Wikidata
ProducătorPeter Märthesheimer[*]  Modificați la Wikidata
DistribuitorJanus Films[*][[Janus Films (American film distributor)|​]]
Netflix  Modificați la Wikidata
Director de imagineMichael Ballhaus[*]  Modificați la Wikidata
MuzicaGottfried Hüngsberg[*]  Modificați la Wikidata
DistribuțieKlaus Löwitsch[*]
Barbara Valentin
Mascha Rabben[*]
Karl-Heinz Vosgerau[*]
Wolfgang Schenck[*]
Günter Lamprecht
Ulli Lommel[*]
Adrian Hoven[*]
Ivan Desny[*]
Joachim Hansen[*][[Joachim Hansen (actor german)|​]]
Kurt Raab[*]
Margit Carstensen[*]
Ingrid Caven[*]
Gottfried John[*]
Rudolf Lenz[*]
Liselotte Eder[*]
...încă 21  Modificați la Wikidata
Premiera (Republica Federală Germania)[2]
  Modificați la Wikidata
Durata212 min.[3]  Modificați la Wikidata
Țara Germania  Modificați la Wikidata
Filmat înKöln  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba germană  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database
AlloCiné
Allmovie
Metacritic
MovieMeter
Elonet
Česko-Slovenská filmová databáze
Kinopoisk
elFilm
PORT.hu
Pagina Cinemagia

Lumea pe sârmă (în germană Welt am Draht) este un miniserial TV științifico-fantastic german din 1973, cu Klaus Löwitsch în rolul principal și regizat de Rainer Werner Fassbinder. Filmat în 16 mm, a fost realizat pentru televiziunea vest-germană și difuzat inițial în 1973 de ARD în două părți. S-a bazat pe romanul Simulacron-3 (1964) de Daniel F. Galouye.[4] O adaptare a versiunii lui Fassbinder a fost prezentată ca piesa de teatru World of Wires (Lumea firelor), în regia lui Jay Scheib, în 2012.[5]

Accentul nu se pune pe acțiune, ci pe aspecte sofistice și filozofice ale minții umane, pe simulare și rolul cercetării științifice. Un film bazat pe același roman, regizat de Josef Rusnak și intitulat Etajul 13, cu Craig Bierko în rolul principal, a fost lansat în 1999.[6]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În prezent, noul supercomputer al Institutului de Cibernetică și Futurologie (Institut für Kybernetik und Zukunftsforschung) găzduiește un program de simulare care include o lume artificială cu peste 9.000 de „unități de identitate” care trăiesc ca ființe umane, fără să știe că lumea lor este doar o simulare. Profesorul Vollmer (Adrian Hoven), care este directorul tehnic al programului, se pare că este în pragul unei descoperiri secrete incredibile. El devine din ce în ce mai agitat și antisocial înainte de a muri într-un accident misterios. Succesorul său, dr. Fred Stiller, are o discuție cu Günther Lause, consilierul de securitate al institutului, dar acesta din urmă dispare brusc fără urmă înainte de a putea transmite secretul lui Vollmer lui Stiller. Mai misterios este și faptul că niciunul dintre ceilalți angajați ai Institutului nu pare să aibă vreo amintire despre Lause.

Între timp, una dintre unitățile de identitate din simulare încearcă să se sinucidă. Această unitate este ștearsă de colegul lui Stiller, Walfang, pentru a menține simularea stabilă. Pentru a investiga motivele sinuciderii, Stiller intră în lumea simulată pentru a intervieva unitatea. Aceasta, numită Einstein, este singura unitate de identitate care știe că „lumea” este o simulare, iar acest lucru este necesar pentru a rula programul. În încercarea de a deveni o persoană reală, Einstein își transferă mintea în corpul lui Walfang, în timp ce Stiller este în contact cu lumea simulată. Einstein îi dă lui Stiller o explicație pentru misterele, amintirile care dispar și persoanele care dispar, spunându-i că „lumea reală” a lui Stiller nu este altceva decât o simulare a lumii reale, care este cu un nivel mai sus.[7]

Această cunoaștere îl face pe Stiller să înnebunească. Ceilalți oameni „adevărați” îl interoghează pe Stiller și este amenințat cu moartea, încarcerarea și angajamentul involuntar. Stiller îl convinge pe Hahn, psihologul Institutului, de teoria sa. Acesta din urmă moare în curând într-un accident, iar Stiller devine suspect în cazul morții lui Hahn și a lui Vollmer.

Stiller fuge și caută unitatea de contact necesară care să-i conecteze lumea „reală” cu lumea reală, un nivel mai sus. El supraviețuiește mai multor tentative de asasinat și descoperă că acest contact este Eva, care a fost proiectată în simulare după moartea lui Vollmer (ca fiică a lui inexistentă). Stiller acceptă prezența ei, crezând că au avut odată o poveste de dragoste. Eva îi spune că a fost modelată după adevăratul Fred Stiller, o persoană pe care Eva o iubea, dar care a înnebunit din cauza puterii emanată de simularea lumii de sus. În timp ce Stiller este programat să moară într-o ambuscadă, Eva schimbă mințile celor doi Stiller și îl aduce pe Stiller simulat în lumea reală.

Cântecul popular „Westerwaldlied” și cântecul de dragoste german „Lili Marleen” sunt ambele prezentate într-o scenă extinsă în care Stiller caută un răgaz temporar într-un cabaret. În timpul scenei cu petrecerea din casa lui Siskins de la începutul filmului, Ingrid Caven cântă melodia „The Boys in the Back Room”. Melodia „Instrumental Albatros” a lui Fleetwood Mac este redată pe ambele generice ale celor două părți, precum și într-o scenă din partea a doua.

Miniserialul TV original a fost filmat în 16 mm PAL, care este sistemul standard în mare parte din Europa.[8] O versiune restaurată a fost prezentată la cea de-a 60-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin în 2010. A fost lansat și pe DVD, Regiunea 2, de către Kinowelt/Arthaus, ca parte a seriei premium Arthaus și de către Second Sight în Marea Britanie. De atunci, a fost proiectat la Festivalul Internațional de Film din Melbourne, Muzeul de Artă Modernă din New York, Rochester, Teatrul Dryden din N.Y., Arhiva de Filme Harvard, Teatrul Roxie din San Francisco, Cinemateca Cleveland, Teatrul Belcourt din Nashville, la Boulder's International Film Series (de la Universitatea din Colorado) și la Muzeul de Artă al Comitatului Los Angeles în 2010 și 2011, precum și la New Beverly Cinema din 2022.[9]

Serialul a fost lansat pe Blu-ray și DVD (pe două discuri) de către The Criterion Collection în februarie 2012. Versiunea Criterion folosește sistemul nativ de codare HD Blu-ray cu 24 de către.[10] De asemenea, a fost lansat pe Blu-ray în ediție limitată de Second Sight în februarie 2019, cu o simulare de 25 de cadre pe secundă a sistemului PAL.[11][10]

  1. ^ Filmportal.de 
  2. ^ „Lumea pe sârmă”, Internet Movie Database, accesat în  
  3. ^ „Lumea pe sârmă”, Internet Movie Database, accesat în  
  4. ^ „Title: Simulacron-3”. isfdb.org. Accesat în . 
  5. ^ Brantley, Ben (). „Worlds Within Worlds Within Worlds. And a Duane Reade”. The New York Times. Accesat în . 
  6. ^ „The Thirteenth Floor | Rotten Tomatoes” (în engleză). www.rottentomatoes.com. Accesat în . 
  7. ^ Vezi și Levels, film cu temă similară din 2024 de Adam Stern
  8. ^ „Welt am Draht | Rainer Werner Fassbinder Foundation”. www.fassbinderfoundation.de. Accesat în . 
  9. ^ „June 24: World on a Wire | New Beverly Cinema”. 
  10. ^ a b „World on a Wire AKA Welt am Draht (TV) (Blu-ray) (1973)”. Rewind. Accesat în . 
  11. ^ „World On A Wire - Limited Edition Box Set [Blu-ray]”. Amazon.co.uk. . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]