Accipitrinae
| Accipitrinae | |
|---|---|
.jpg)
| |
| Micronisus gabar | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Familie: | Accipitridae |
| Subfamilie: | Accipitrinae |
| Genuri | |
|
11, vezi text | |
Modifică text  |
|
Accipitrinae este o subfamilie de păsări de pradă din familia Accipitridae, cunoscută adesea ca șoimi tipici.
Taxonomie
[modificare | modificare sursă]O serie de studii filogenetice moleculare au arătat că genul Accipiter este non-monofiletic(d).[1] Rezultatele unui studiu din 2024 privind Accipitridae, cu un eșantion dens, au permis redefinirea limitelor generice.[2] Pentru a crea genuri monofiletice, speciile au fost mutate din Accipiter în cinci genuri noi, lăsând doar 9 specii în Accipiter.[3] S-a constatat că șoimul cu creastă din Asia de Sud-Est și șoimul din Sulawesi sunt înrudiți doar la distanță cu alte specii din Accipiter. Acestea au fost mutate în genul Lophospiza, singurul gen plasat în noua subfamilie Lophospizinae. În mod similar, s-a constatat că Microspizias superciliosus din America de Sud și Microspizias collaris sunt înrudite doar la distanță cu speciile din Accipiter. Acestea au fost mutate într-un nou gen Microspizias care, împreună cu Harpagus, este plasat în subfamilia Harpaginae.
Cladograma la nivel de gen a Accipitrinae prezentată mai jos se bazează pe un studiu filogenetic molecular al Accipitridae realizat de Therese Catanach și colaboratori și publicat în 2024.[2]
| Accipitrinae |
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Specii
[modificare | modificare sursă].jpg){kind=spacer}
_(53063173110).jpg)
.jpg)
_03,_crop.jpg)
Subfamilia Accipitrinae conține 73 de specii care sunt împărțite în 11 genuri:[3]
- Micronisus Gray, 1840
- Urotriorchis Sharpe, 1874
- Urotriorchis macrourus – șoim cu coadă lungă
- Kaupifalco Bonaparte, 1854
- Aerospiza Roberts, 1922
- Tachyspiza Kaup, 1844
- Tachyspiza badia
- Tachyspiza butleri
- Tachyspiza brevipes
- Tachyspiza soloensis
- Tachyspiza francesiae
- Tachyspiza trinotata
- Tachyspiza novaehollandiae
- Tachyspiza hiogaster
- Tachyspiza fasciata
- Tachyspiza melanochlamys
- Tachyspiza albogularis
- Tachyspiza haplochroa
- Tachyspiza rufitorques
- Tachyspiza henicogramma
- Tachyspiza luteoschistacea
- Tachyspiza imitator
- Tachyspiza poliocephala
- Tachyspiza princeps
- Tachyspiza erythropus
- Tachyspiza minulla
- Tachyspiza gularis
- Tachyspiza virgata
- Tachyspiza nanus
- Tachyspiza erythrauchen
- Tachyspiza cirrocephala
- Tachyspiza brachyura
- Tachyspiza rhodogaster
- Accipiter Brisson, 1760
- Astur Lacépède, 1799
- Astur cooperii
- Astur gundlachi
- Astur bicolor – șoim bicolor
- Astur chilensis – șoim chilian
- Astur melanoleucus – uliu negru
- Astur henstii
- Astur gentilis – uliu porumbar
- Astur atricapillus – uliu american
- Astur meyerianus
- Megatriorchis alvadori & D'Albertis, 1875
- Circus Lacépède, 1799
- Circus pygargus – erete sur
- Circus cyaneus – erete vânăt
- Circus hudsonius
- Circus aeruginosus – erete de stuf
- Circus spilonotus
- Circus ranivorus
- Circus approximans
- Circus spilothorax
- Circus macrosceles
- Circus maillardi
- Circus buffoni
- Circus assimilis
- Circus maurus
- Circus cinereus
- Circus macrourus – erete alb
- Circus melanoleucos
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Mindell, D.; Fuchs, J.; Johnson, J. (). „Phylogeny, taxonomy, and geographic diversity of diurnal raptors: Falconiformes, Accipitriformes, and Cathartiformes”. În Sarasola, J.H.; Grange, J.M.; Negro, J.J. Birds of Prey: Biology and conservation in the XXI century. Cham, Switzerland: Springer. pp. 3–32. ISBN 978-3-319-73744-7.
- ^ a b Catanach, T.A.; Halley, M.R.; Pirro, S. (). „Enigmas no longer: using ultraconserved elements to place several unusual hawk taxa and address the non-monophyly of the genus Accipiter (Accipitriformes: Accipitridae)”. Biological Journal of the Linnean Society: blae028. doi:10.1093/biolinnean/blae028.
- ^ a b Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (august 2024). „Hoatzin, New World vultures, Secretarybird, raptors”. IOC World Bird List Version 14.2. International Ornithologists' Union. Accesat în .