Sari la conținut

Aubergenville

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aubergenville
—  comună în Franța  —

Stemă
Stemă
Map
Aubergenville (Franța)
Poziția geografică în Franța
Coordonate: 48°57′30″N 1°51′18″E ({{PAGENAME}}) / 48.958333333333°N 1.855°E
Țară Franța
ArondismentArondismentul Mantes-la-Jolie
Entitate administrativ-teritorială francezăFranța metropolitană
Regiune Île-de-France
Departament al Franței Yvelines
Guvernare
 - maire d’Aubergenville[*][[maire d’Aubergenville |​]]Gilles Lécole[*][[Gilles Lécole (French politician)|​]] ()
Suprafață[1]
 - Total8,83 km²
Altitudine[3]142 m.d.m.
Populație (2022)
 - Total12.540 locuitori
Fus orarUTC+1
Cod poștal78410[2]
Localități înfrățite
 - BełchatówPolonia
 - AlcobaçaPortugalia
 - DieburgGermania
 - Horndean[*][[Horndean (village and civil parish in Hampshire, United Kingdom)|​]]Regatul Unit
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata
Facebook Places Modificați la Wikidata
Poziția localității Aubergenville
Poziția localității Aubergenville
Poziția localității Aubergenville
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Aubergenville este o comună franceză situată în departamentul Yvelines, în regiunea Île-de-France, de-a lungul râului Sena, la 41 km vest de Paris și 13 km est de Mantes-la-Jolie.

Geografie

[modificare | modificare sursă]
Map
Poziția comunei

Localizare

[modificare | modificare sursă]

Comuna Aubergenville se află în nordul departamentului Yvelines, pe malul stâng al râului Sena, la 12 km est de Mantes-la-Jolie, subprefectură, și la 30 km nord-vest de Versailles, prefectura departamentului.

Comunele limitrofe sunt Flins-sur-Seine la est, Épône și Nézel la vest, Aulnay-sur-Mauldre și Bazemont la sud. La nord, râul Sena separă Aubergenville de Juziers și Gargenville.

Centrul comunei se află pe versantul unui deal, incluzând vechiul târg, o zonă de amenajare concertată (ZAC) și un cartier construit în anii 1970 pe domeniul fostului castel Acosta, format din numeroase blocuri de locuințe sociale integrate în parc.

Urbanizarea s-a extins semnificativ, pe de o parte, spre Sena, incluzând gara, zone de activități, un centru comercial (Family Village), un centru acvatic (Les bains de la Seine et Mauldre, deschis în iunie 2009) și cartierul grădină Élisabethville, iar pe de altă parte, spre platoul aflat la limita nordică a câmpiei Versailles, unde a fost construit mai recent liceul Vincent-Van-Gogh.

Un cătun izolat, Vaux les Huguenots, se află într-o depresiune orientată spre valea râului Mauldre[4].

Hidrografie

[modificare | modificare sursă]

Teritoriul comunei se întinde de-a lungul malului stâng al râului Sena pe o distanță de aproximativ 2,5 km. Include, parțial, un iaz care reprezintă un braț mort al Senei, numit Giboin, frecventat de pasionații de pescuit sportiv.

Stratul acvifer din aluviunile râului Sena este exploatat de compania Lyonnaise des Eaux, care asigură tratarea apei în uzina sa din Flins-sur-Seine pentru a furniza apă potabilă multor comune din nordul departamentului Yvelines. Stații de pompare sunt amplasate în partea nordică a teritoriului comunei Aubergenville, precum și în comunele învecinate Les Mureaux, Flins-sur-Seine, Épône și Mézières-sur-Seine, împreună formând „câmpul de captare al Aubergenville”.

Din această cauză, jumătatea nordică a teritoriului Aubergenville este supusă unui perimetru de protecție extins, în care activitățile, instalațiile și depozitele sunt reglementate.

Comuna este expusă riscurilor de inundații cauzate de revărsările râului Sena în partea nordică a teritoriului său. Zonele inundabile au fost clasificate astfel:

  • Zona verde: la nord de Élisabethville, o zonă cu risc ridicat unde orice construcție este interzisă pentru a menține spațiul necesar expansiunii apelor râului Sena în caz de revărsare.
  • Zonele albastră și roșu deschis: zone ocupate de uzina Renault din Flins-sur-Seine, expuse, de asemenea, unui risc ridicat de inundații, unde este interzisă orice urbanizare nouă, dar este permisă întreținerea și reînnoirea instalațiilor existente.
  • Zona maro: care include iazul Giboin, desemnată pentru a conserva capacitatea de debitare majoră a râului Sena[5].

Aubergenville este, de asemenea, afectată indirect de eventualele revărsări ale râului Mauldre[4], un râu important din Bazinul parizian, care confluează cu Sena pe teritoriul comunei Épône, la câteva sute de metri vest de Élisabethville, în partea aval a teritoriului comunei.

Climă

[modificare | modificare sursă]

În 2010, clima comunei era de tip oceanic al câmpiilor din Centru și de Nord, conform unui studiu a CNRS care se baza pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000[6]. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană în care comuna este expusă la un climat oceanic și se încadrează în regiunea climatică sud-vestică a bazinului parizian, caracterizată prin precipitații scăzute, în special în primăvară (120 până la 150 mm) și o iarnă rece (3,5 °C)[7].

Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 10,9 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,2 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 683 mm, cu 10 zile de precipitații în ianuarie și 7,6 zile în iulie[6]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică cea mai apropiată, situată în comuna Maule la 5,5 km distanță în linie dreaptă[8], este de 11,8 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 677,0 mm[9][10].

Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună, pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[11].

Urbanism

[modificare | modificare sursă]

Tipologie

[modificare | modificare sursă]

La 1 ianuarie 2024, Aubergenville este clasificată drept centru urban intermediar, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 1][12][13][14] în 2022. Comuna aparține unității urbane Aubergenville[n 2], o aglomerație intra-departamentală formată din două comune, al cărei oraș-centru este Aubergenville[n 3][15][16]. În plus, comuna face parte din aria metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele de la periferie[n 4][16], această zonă reunind 1.929 de comune[17][18].

Utilizarea terenurilor

[modificare | modificare sursă]

Teritoriul comunei era alcătuit în 2017 din 43,82 % spații agricole, forestiere și naturale, 13,05 % spații deschise artificializate și 43,13 % spații construite artificializate[19].

Căi de comunicație și transport

[modificare | modificare sursă]
Gara Aubergenville-Élisabethville.

Căile de comunicație sunt concentrate în valea joasă, incluzând drumul departamental nr. 113, autostrada Normandiei (A13) și linia de cale ferată Paris-Rouen-Le Havre, precum și râul Sena navigabil.

Rețeaua rutieră

[modificare | modificare sursă]

Aubergenville este deservită de A13 (ieșirea 9), autostrada Normandiei care leagă Parisul de Caen, trecând pe lângă Rouen, și de fosta RN 13, devenită RD 113.

Rețeaua feroviară

[modificare | modificare sursă]

Orașul este deservit de gara Aubergenville-Élisabethville, situată pe linia J a rețelei Transilien. Această linie asigură legături între gările Paris-Saint-Lazare, Vernon - Giverny și Mantes-la-Jolie. Gara se află pe linia feroviară Paris-Saint-Lazare - Le Havre.

Toponimie

[modificare | modificare sursă]

Numele localității este atestat în diverse forme de-a lungul timpului: Adalberga[20], Adalberghavilla, Bourgenvilla, Albergenvilla, Hulbergenvilla[21][22], Aubergenvilla în anul 942[23], Burgenvilla[24] în 1106[25], Aubergeinvilla, Obergenvillam în 1164[25], Obergenvilla în secolul al XIII-lea[26], și Aubergenville în 1351[27].

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Aubergenville, care s-a numit în trecut „Obergenvilla”, „Bourgenvilla”, „Albergenvilla” și „Hulbergenvilla”, era situat pe drumul național 190, care leagă Saint-Germain-en-Laye de Mantes-la-Jolie.

Istoricul Émile Réaux presupune că o așezare galică, care a succedat unui vechi așezământ preistoric, era situată mai jos decât locația actuală, fiind traversată de Route de quarante sous (drumul național RN 13). Au fost descoperite aici topoare din piatră șlefuită, vârfuri din bronz sau fier, podoabe, ceramică... Satul primitiv ar fi fost, cel mai probabil, abandonat în timpul invaziilor normande[21][22].

Fondarea satului actual datează, cel mai probabil, din secolul al XI-lea, când făcea parte din apanajul oferit de Galeran I, conte de Meulan, fiului său Richard de Neaufle. Satul a devenit o seniorie autonomă, fiind feuda lui Pierre d’Aubergenville încă din 1065[28].

După ce a trecut prin diferite mâini, senioria aparținea, în 1339, lui Guillaume d’Aubergenville, iar ulterior lui Jean de Meulan, episcop de Meaux, de Noyon și apoi de Paris, care a murit în 1363. După moartea sa, în 1366, senioria a fost vândută la licitație și adjudecată capitului bisericii Notre-Dame din Paris, care a păstrat-o până în 1789.

Fondarea satului actual, situat la poalele dealului Montgardé, din Aubergenville, datează din secolul al XI-lea. Biserica, dedicată Sfântului Ouen, a fost începută spre sfârșitul secolului al XIII-lea și finalizată în secolul al XV-lea.

În comună au existat trei castele:

  • Castelul de la Garenne[29]
Acesta se afla pe malul stâng al râului Sena, în apropierea confluenței cu Mauldre[4]. Castelul a fost demolat pentru a face loc locuințelor construite de Renault pentru cadrele sale superioare și conducători. Totuși, au fost păstrate două porți din fier forjat care aparțineau castelului, dintre care una servește acum drept intrare la reședința privată Château de la Garenne. Este vizibilă și astăzi ferma de la Garenne, care făcea parte din domeniul Garenne, ce cuprindea 25 de hectare de terenuri de vânătoare și 125 de hectare de păduri și tufișuri.
  • Castelul d'Acosta
Construit în apropierea satului la începutul secolului al XVIII-lea de către Joseph Emmanuel Tellès d'Acosta, cavaler de Sfântul Ludovic și fost comandant de regiment de cavalerie. Castelul a dispărut în 1965, fiind înlocuit de un ansamblu mare de locuințe sociale care a integrat parcul castelului.
  • Castelul de Montgardé
Singurul care mai există, situat pe înălțimi, dominând valea râului Mauldre deasupra localității Nézel.

Registrul parohial din Aubergenville, la sfârșitul anului 1694, menționează 4 botezuri, 2 căsătorii și 41 de înmormântări. Preotul explică motivul astfel:

„ Anul 1694 a fost numit anul foametei. Grânele din recolta anului 1693 erau de o calitate atât de proastă încât pâinea nu hrănea cum o făcea de obicei. La scurt timp după ce oamenii mâncau, erau din nou chinuiți de foame. Acesta este motivul mortalității care a avut loc atunci. Prețul grâului în 1693 era de 45 livre, 15 soli pe septier, măsură de Paris, iar în 1694 septierul de grâu valora 61 livre, 3 soli, preț obișnuit[30][31]. ”

Preotul din Aubergenville notează în registrul parohial de la sfârșitul anului 1709:

„ Iarna anului 1709 a fost cea mai friguroasă cunoscută vreodată. Gerul a început abia pe 5 ianuarie, dar atât de violent încât în aceeași zi gheața s-a format pe Sena. Grânele au înghețat complet. Orzul semănat în locul acestora a produs o recoltă atât de abundentă încât acest an a fost numit anul orzului. A fost denumit, pe bună dreptate, anul marii ierni. Până la recoltă, penuria a fost extremă. Marc-ul de argint a fost taxat la 33 livre, 55 soli. Septierul de grâu, măsură de Paris, valora 44 livre. În lunile ianuarie și februarie, când dezastrul nu era încă confirmat, grânele se vindeau ca în 1708. Prețul a crescut la 60 livre odată ce dezastrul a fost cunoscut[32]...[33] ”

În 1843, gara (cunoscută în prezent sub numele de Aubergenville-Élisabethville) a fost construită pe linia Paris-Saint-Lazare - Rouen.

În 1921, cartierul-grădină Élisabethville a fost creat de-a lungul râului Sena, pe domeniul castelului La Garenne. O parte din această localitate se extinde pe teritoriul comunei învecinate Épône. Acest loc de vacanță includea un teren de golf, un cazinou și numeroase vile în stil anglo-normand și pavilioane elegante, construite conform unui caiet de sarcini riguros, care contribuiau la rafinamentul centrului de recreere.

Anii 1920 au marcat, de asemenea, crearea așa-numitei „plaje a Parisului”, situată pe malul râului Sena, alături de un splendid hotel-restaurant (Ermitage de la Plage), care însă a dispărut între timp.

Astăzi, zona a fost reamenajată, iar Élisabethville este acum o zonă rezidențială.

La 10 mai 1944, un bombardier Lancaster al Royal Air Force s-a prăbușit pe teritoriul comunei Aubergenville. Șapte aviatori (șase britanici și un neozeelandez) și-au pierdut viața și sunt îngropați în cimitirul din Aubergenville[34][35].

În 1952, construcția uzinei Renault din Flins, situată în mare parte pe teritoriul comunei Aubergenville, a oferit un impuls decisiv dezvoltării orașului.

În 2008, a început construcția Family Village, un centru comercial de nouă generație. Acesta a fost urmat de un centru acvatic, Les Bains de Seine et Mauldre, inaugurat în iunie 2009 de către Bernard Laporte, pe atunci ministru al Sporturilor. În cele din urmă, în 2011, a fost inaugurată Casa Asociațiilor.

Populația și societatea

[modificare | modificare sursă]

Date demografice

[modificare | modificare sursă]

Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[36][37].

În 2022, comuna număra 12540 locuitori[n 5], în creștere cu +7,87 % față de 2016 (Yvelines: +2,72 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).

Demografia în Aubergenville (Sursa : EHESS[38], INSEE[39][40][41])
An 17931821184118561876188619011921193619621982200620142022
Populație 5746205044664835274685601089272910010121261147012540

Cultură locală și patrimoniu

[modificare | modificare sursă]

Locuri și monumente

[modificare | modificare sursă]
Biserica Saint-Ouen.
  • Biserica Saint-Ouen: situată în centrul vechiului târg, construcția sa datează din secolul al XII-lea. Turnul masiv, de secțiune pătrată, datează din secolul al XIV-lea și a fost acoperit cu ardezie în 1766.
  • Biserica Sainte-Thérèse-de-l’Enfant-Jésus: situată în Élisabethville, a fost construită în 1927 de arhitectul Paul Tournon. Este, după Saint-Jean de Montmartre și Notre-Dame du Raincy, una dintre primele biserici din beton construite în Franța. Sculpturile vizibile pe fațadă, realizate de sculptorul Carlo Sarrabezolles, au fost create direct în betonul proaspăt, o premieră la acea vreme. Clădirea este clasificată în inventarul monumentelor istorice[42].
  • Dolmenul de La Noue de Bié.
  • Castelul de Montgardé din secolul al XVIII-lea.
  • Castelul du Vivier din secolul al XVIII-lea.
  • Templul protestant din cătunul Vaux les Huguenots.

Înfrățiri

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
  2. ^ O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
  3. ^ Într-o aglomerație formată din mai multe comune, o comună este considerată oraș-centru atunci când populația sa reprezintă peste 50 % din populația aglomerației sau din populația celei mai populate comune. Unitatea urbană Aubergenville include un oraș-centru și o comună de periferie.
  4. ^ În octombrie 2020, noțiunea de zonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări din Uniunea Europeană.
  5. ^ Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2025, înregistrată în anul 2022, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2024, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2022.

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ répertoire géographique des communes, accesat în  
  2. ^ dataset of postal codes in France,  
  3. ^ a b répertoire géographique des communes, , arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor) 
  4. ^ a b c fr Mauldre - Cours d'eau selon la version Carthage 2017  (accesat la 19/01/2025)
  5. ^ „Plan de Prévention des Risques d'Inondation de la vallée de la Seine et de l'Oise - Département des Yvelines - Notice de présentation” (PDF). Préfecture des Yvelines (în franceză). . Accesat în . 
  6. ^ a b Joly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre (). „Les types de climats en France, une construction spatiale”. Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în franceză și engleză). 501. Accesat în . 
  7. ^ fr Zonarea climatică în Franța continentală.  (accesat la 08/05/2024)
  8. ^ fr Distanța în linie dreaptă între Aubergenville și Maule  (accesat la 19/01/2025)
  9. ^ fr Stația Météo-France Maule - fișă climatologică - perioada 1991-2020  (accesat la 19/01/2025)
  10. ^ fr Stația Météo-France Maule - fișă de metadate  (accesat la 19/01/2025)
  11. ^ fr Climadiag Commune France: Diagnosticați problemele climatice din comunitatea dvs  (accesat la 08/05/2024)
  12. ^ INSEE (). „Zonage rural”. observatoire-des-territoires.gouv.fr (în franceză). Accesat în . 
  13. ^ fr Comună urbană – definiție  (accesat la 08/05/2024)
  14. ^ fr Înțelegerea grilei de densitate  (accesat la 08/05/2024)
  15. ^ fr Unități urbane 2020 - Aubergenville  (accesat la 19/01/2025)
  16. ^ a b fr Metadatele comunei Aubergenville  (accesat la 19/01/2025)
  17. ^ fr Zona metropolitană a orașelor 2020 - Paris  (accesat la 29/09/2024)
  18. ^ Bellefon, Marie-Pierre de; Eusebio, Pascal; Forest, Jocelyn; Pégaz-Blanc, Olivier; Warnod, Raymond (). „En France, neuf personnes sur dix vivent dans l'aire d'attraction d'une ville”. INSEE FOCUS (în franceză). 211. Accesat în . 
  19. ^ „Occupation des sols en 2017 (comparaison avec 2012)” (PDF). Institut Paris Region (în franceză). Accesat în . 
  20. ^ Mulon, Marianne (). Noms de lieux d'Île-de-France (în franceză). Paris: Christine Bonneton. p. 83. ISBN 978-2-86253-220-2. 
  21. ^ a b Monografie comunală
  22. ^ a b Réaux, Émile (). Histoire de la Châtellenie d'Aubergenville et des fiefs de Nézel, La Garenne et Montgardé (în franceză). Meulan: Imprimerie de A. Masson. 
  23. ^ Guérard, Benjamin (). Cartulaire de l'Église Notre-Dame de Paris, tome 4 (în franceză). Paris: Imprimerie nationale. p. 72. 
  24. ^ Belot, Victor R. (). Coutumes et folklores en Yvelines (în franceză). Paris: Librairie Guénégaud. p. 238. ISBN 978-2-86253-220-2. 
  25. ^ a b „Revue internationale d'onomastique” (în franceză). 18-19. Paris: Éditions d'Artrey. : 86. 
  26. ^ Cocheris, Hippolyte (). Dictionnaire des anciens noms des communes du département de Seine-et-Oise, précédé d'une notice sur l'origine des noms de lieux de l'arrondissement de Corbeil (în franceză). Versailles: Imprimerie de Cerf et fils. 
  27. ^ Longnon, Auguste (). Pouillés de la province de Sens (în franceză). Paris: Imprimerie nationale. p. 121, 156, 211. 
  28. ^ Bardy, Monique (). La Grande Histoire des Yvelines : Les 262 communes d'Ablis à Voisins-le-Bretonneux (în franceză). Pontoise: Édijac. p. 16. 
  29. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Château de la Garenne (détruit)  (accesat la 19/01/2025)
  30. ^ „Registre paroissial d'Aubergenville (1674-1720), page 104”. Archives départementales des Yvelines (în franceză). Accesat în . 
  31. ^ Lachiver, Marcel (). „Textes et tableaux tirés de l'« Histoire de Meulan et de sa région par les textes », avec l'aimable autorisation de M. Lachiver”. Annales de démographie historique (în franceză): 321–330. Accesat în . 
  32. ^ „Registre paroissial d'Aubergenville (1674-1720), page 211”. Archives départementales des Yvelines (în franceză). Accesat în . 
  33. ^ Bourdon, Jean (). „Psychosociologie de la famine”. Annales de démographie historique (în franceză): 9–27. Accesat în . 
  34. ^ fr France crashes 39-45  (accesat la 19/01/2025)
  35. ^ fr Aerosteles  (accesat la 19/01/2025)
  36. ^ fr Prezentarea recensământului populației  (accesat la 09/05/2024)
  37. ^ fr Documentație suplimentară privind recensământul  (accesat la 09/05/2024)
  38. ^ fr Aubergenville pe pagina de internet Ldh/EHESS/Cassini  (accesat la 19/01/2025)
  39. ^ fr Populații legale 2006 Aubergenville (78029)  (accesat la 19/01/2025)
  40. ^ fr Populații legale 2014 Aubergenville (78029)  (accesat la 19/01/2025)
  41. ^ fr Populații legale 2022 Aubergenville (78029)  (accesat la 19/01/2025)
  42. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Eglise Sainte-Thérèse-d'Elisabethville  (accesat la 19/01/2025)

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Belot, Victor R. (). Coutumes et folklores en Yvelines (în franceză). Paris: Librairie Guénégaud. ISBN 978-2-85023-076-9. 
  • Mallémont, Pierre (). Aubergenville : Une promenade insolite sur les sentiers de l'histoire (în franceză). Aubergenville: P. Mallémont. ISBN 978-2-9515248-1-1. 
  • Lumet, Anne (). Aubergenville, hier, aujourd'hui, demain (în franceză). Aubergenville: Les éditions Wauquier. 
  • Le Gal, Franck; Diancourt, Alain (). Aubergenville : Au cœur de la mémoire (în franceză). Aubergenville: Groupe de Recherche sur la Mémoire Collective d'Aubergenville-Élisabethville. 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Aubergenville&oldid=16769289