Biserica de lemn din Covrigi
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/a1/RO_GJ_Biserica_de_lemn_din_Covrigi_%2831%29.jpg/270px-RO_GJ_Biserica_de_lemn_din_Covrigi_%2831%29.jpg)
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/1e/RO_GJ_Biserica_de_lemn_din_Covrigi_%2817%29.jpg/270px-RO_GJ_Biserica_de_lemn_din_Covrigi_%2817%29.jpg)
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/14/RO_GJ_Biserica_de_lemn_din_Covrigi_%2819%29.jpg/270px-RO_GJ_Biserica_de_lemn_din_Covrigi_%2819%29.jpg)
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/a3/RO_GJ_Biserica_de_lemn_din_Covrigi_%2830%29.jpg/270px-RO_GJ_Biserica_de_lemn_din_Covrigi_%2830%29.jpg)
Biserica de lemn din Covrigi, comuna Văgiulești, județul Gorj, are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Anul construirii bisericii este, probabil, 1768. Conform catagrafiei de la 1840 biserica a fost construită de Stanciu, Constantin, Udrea Șchiopul și Nedelcu Știubalca, fruntași ai cetașilor[1].
Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]
Biserica a aparținut moșenenilor din Valea Hobiței, în prezent sat desființat, înglobat la Covrigi[2].
Planimetria bisericii: nava dreptunghiulară, cu o prispă pe latura de vest, care conservă elementele originare, iar absida altarului decroșată, poligonală, cu cinci laturi. Biserica a fost construită la 1768, datare confirmată de elementele arhaice din sistemul constructiv, cum ar fi luminatoarele originare minuscule (20 cm/5 cm)[3].
Pisania de renovare din „văleatul 7317” (1808-1809) este aproape ștearsă; din ea, în urmă cu câteva decenii, s-a aflat că biserica „s-au preînnoit” de numeroși ostenitori: „pe vremea înălțatului împăratul Rusiei Alexandru Pavlovici, fiind război cu turcii, iar boierii pământului cărora li s-au poruncit cele bune spre folosul ...”[4].
Se păstrează tâmpla cu Răstignirea și moleniile, o minifriză cu medalioanele profeților, câteva icoane în registrul apostolilor și cel al praznicelor, registrul împărătesc și ușile împărătești, cu Buna Vestire și Solomon și David. Pe icoana împărătească a Mariei cu Pruncul se află consemnarea: „1852, Ion și Constandin zugravii”[5].
Deteriorată, în urma construirii în imediata sa apropiere a unei biserici de zid, biserica a fost salvată prin strămutarea ei în curtea Seminarului teologic din Târgu Jiu, unde a fost restaurată, prin grija cadrelor didactice, primăriei, Consiliului Județean și Ministerului Culturii și Cultelor[6]. Ultima reparație in situ avusese loc în anul 1972, când fusese refăcut acoperișul, cu pante abrupte și învelitoare de șindrilă[7].
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Studii regionale
- Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din județul Gorj. București: Arc 2000. ISBN 973-99718-2-2.
- Pănoiu, Andrei (). Arhitectura bisericilor de lemn din Țara Românească. Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București: manuscris.
Note[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]