Biserica de lemn din Miercurea Nirajului
| Biserica de lemn din Miercurea Nirajului | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Localitate | Miercurea Nirajului, Miercurea Nirajului  |
| Județ | Mureș |
| Țara |  România[1] |
| Adresa | Str. Bisericii 14, oraș Miercurea Nirajului[1] |
| Clasificare | |
| Cod LMI | MS-II-m-A-15720 |
Modifică date / text  | |
Biserica de lemn din Miercurea Nirajului (în maghiară Nyárádszeredai fatemplom), din satul Sântandrei, actualmente înglobat în orașul Miercurea Nirajului, județul Mureș. Anul edificării ar putea fi 1843, după unii specialiști[2], biserica fiind consemnată în șematismele bisericii greco-catolice încă din anul 1750. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MS-II-m-A-15720.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Satul Sântandrei, în prezent înglobat în localitatea Miercurea Nirajului, a fost pentru prima dată atestat documentar în anul 1409, sub numele de Andrasfalua, parohia de aici fiind în trecut un important centru ecleziastic, cu mai mult filii.
Biserica din Sântandrei a fost consemnată pentru prima dată în anul 1750, când avea un preot unit, iar mai apoi în anii 1760-1762. Șematismul greco-catolic de la 1900, consemnează că biserica a fost ridicată în 1843, interpretarea fiind însă greșită, deoarece la acea dată s-au efectuat, în fapt, ample lucrări de reparații și modificări interioare.
La propunerea episcopului de Hajdúdorog, István Miklósy, împăratul Franz Joseph a înființat în data de 6 septembrie 1915 Vicariatul Ținutului Secuiesc cu sediul în Târgu Mureș. Parohia din Sântandrei făcea parte din cele 35 parohii cedate de Arhiepiscopia de Făgăraș și a fost înglobată cu satele învecinate în Protopopiatul Târgu Mureș aflânduse sub conducerea vicarului Gyula Hubán.[3] Prin decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934[4] Congregația pentru Bisericile Orientale a readus sub jurisdicția Arhiepiscopiei de Făgăraș și Alba Iulia cele 35 de parohii unite din Ținutul Secuiesc, care fuseseră subordonate Eparhiei de Hajdúdorog.[5]
Populația greco-catolică din Sântandrei figurează în recensământurile între 1880-1910 ca naționalitate maghiară datorită faptului că era vorbitoare nativă de limba maghiară.[6] La recensământul din 1857 consemna pentru Sântandrei un număr de 499 locuitori, din care 258 greco-catolici, 33 romano-catolici, 197 reformați, 1 luteran și 10 unitarieni. La 1900 (potrivit Șematismului greco-catolic) situația confesională se prezenta după cum urmează: 214 greco-catolici, 49 romano-catolici, 220 reformați, 21 unitarieni și 6 israeliți[necesită citare], însă la recensământul oficial figurează 254 greco-catolici, 44 romano-catolici, 298 reformați, 16 unitarieni și 25 israeliți.[6] La recensământurile de după 1920 populația greco-catolică era trecută la naționalitatea română. Astfel, la 1930 recensământul populației a înregistrat 697 locuitori, dintre care 245 români, 396 maghiari, 46 romi și 9 evrei, însă vorbitori de limba română erau doar 40. La recensământul din 1966 au fost trecute în evidențe 20 de români și 869 maghiari.[6]
În anul 1948, după interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, autoritățile comuniste au instalat în biserică o parohie ortodoxă.
În cursul anului 1980, biserica a fost restaurată, păstrându-se o înfățișare foarte apropiată de cea originară. Lăcașul de cult a beneficiat de o nouă renovare, finalizată în cursul lunii iunie 2008 urmare a eforturilor depuse de preotul Șandor Ioan, ocazie cu care a fost ridicată și o poartă de lemn sculptată.
Imagini
[modificare | modificare sursă]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Monuments database,
- ^ Lăcașuri de cult din România
- ^ Arhiepiscopia de Hajdúdorog, Enciclopedia Catolică Maghiară (accesat în data de 09.11.2020)
- ^ Decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934, în: Acta Apostolicae Sedis (AAS), vol. XXVI (1934), pp. 436-439.
- ^ În ordinea enumerării: Arcuș, Boroșneu Mare, Imper, Ciucsângiorgiu, Lăzărești, Ghelința, Ilieni, Lemnia, Lisnău, Poian, Turia, Aldea, Bodogaia, Bezidul Nou, Sărățeni, Aita Seacă, Eliseni, Odorheiu Secuiesc, Jacu, Joseni, Sândominic, Frumoasa, Ghimeș-Făget, Gheorgheni, Voșlăbeni, Sântandrei, Bolintineni, Boteni, Crăciunești, Ivănești, Târgu Mureș, Șardu Nirajului, Troița, Lăureni și Tirimioara.
- ^ a b c Erdély etnikai és felekezeti statisztikái a népszámlálási adatok alapján, 1852-2011, Árpád Varga E., Adatbank (accesat în 15 ianuarie 2021)
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Studii
- Cristache-Panait, Ioana (). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate și creație românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Albei Iuliei.
- Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din Transilvania. I: județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura Museion. ISBN 973-95328-9-6.
- Man, Ioan Eugen (). Biserici de lemn din județul Mureș. Monumente de artă populară românească. Alba Iulia: Editura Reîntregirea.
- Pagini internet
- www.protopopiat.ro – site-ul Protopopiatului Ortodox Târgu-Mureș.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- Fișă monument
- Monumente istorice din România Fișă de monument
| |||||||||||||||||||
