Sari la conținut

Biserica de lemn din Romita

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biserica de lemn din Romita
Informații generale
Țara România Modificați la Wikidata
comunăRomânași
Coordonate47°08′43″N 23°12′26″E ({{PAGENAME}}) / 47.145359°N 23.207119°E
Materialelemn
Istoric
Localizare
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Detaliu portal
Biserica „Sfântul Nicolae” din Romita, foto: decembrie 2008.

Biserica de lemn din Romita se află în localitatea omonimă din județul Sălaj și a fost ridicată cel mai probabil în prima parte a secolului al XVIII-lea,[1] fiind antedatată de inscripția din 1740 de pe crucea preotului îndemnător.[2] Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-A-05107.

Istoric și trăsături

[modificare | modificare sursă]

Biserica a fost construită în secolul al XVIII-lea (o dată vehiculată este 1723) și păstrează în pronaos o cruce de lemn, operă de artă prin frumoasa sa sculptură, dar și document istoric prin inscripția săpată în lemn: „Popa Gheorhe, 1740”.

Biserica are un plan dreptunghiular și măsoară 9,80m în lungine și 4,60 m în lățime. Este construită din bârne cioplite, așezate în cununi orizontale și îmbinate la colțuri în cheotori simple. Clopotnița este scundă, cu deschideri semicirculare și coif ascuțit. Prispa a fost adăugată fațadei principale ulterior construirii bisericii.[3]

Pictura (care fusese realizată la sfârșitul secolului al XVIII-lea) a fost distrusă de intemperii din cauza acoperișului nereparat (actualul acoperiș de tablă a fost realizat în 1968). Doar icoanele împărătești („Iisus Hristos”, „Maica Domnului” și „Botezul Domnului”) mai stau mărturie despre frumusețea picturii bisericii.[4]

Tradiția spune că în spatele bisericii de lemn se află un mormânt comun, în care sunt îngropate osemintele multor săteni, răpuși de o boală grea.[4]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Lehene, Valeria (). Biserici de lemn:Sălaj (România) [Wooden churches]. Tradus de Bota, Ana Irina (ed. bilingvă). Zalău: Silvania, Nereamia Napocae. p. 12. ISBN 973-7951-59-X. 
  2. ^ Godea, Ioan (). Monumente istorice bisericești din Eparhia Oradiei. Oradea. p. 388. 
  3. ^ Petran-Păușan, Chende-Roman & Ghiurco, p. 160.
  4. ^ a b Petran-Păușan, Chende-Roman & Ghiurco, p. 161.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Petran-Păușan, Ileana; Chende-Roman, Gheorghe; Ghiurco, Ioan. Bisericile de lemn din Sălaj. 
Studii monografice
  • Cristache-Panait, Ioana (). „Biserica Sf. Nicolae din Romita”. Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei. Biserici de lemn: 388–390, Oradea. 
Studii regionale
  • Cristache-Panait, Ioana (). „Bisericile de lemn din Sălaj”. Buletinul Monumentelor Istorice. 1971 (1): 31–40. 
  • Ghergariu, Leontin (). „Biserici de lemn din Sălaj”. mss în. Arhivele Naționale din Zalău, colecția personală Leontin Ghergariu (actul 11 din 1976). 
  • Godea, Ioan (). Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei). București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0315-1. 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Imagini

[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Biserica_de_lemn_din_Romita&oldid=16809375