Sari la conținut

Comitatul Zarand

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dezvoltare
Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut.

Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă.

Pagina a fost modificată ultima oară de către Turbojet (Contribuții • Jurnal) acum 14 ore.
Comitatul Zarand
Zaránd vármegye
Comitatul Crișului[1]
—  comitat  —
Comitatul Zarand pe harta împărţirii administrative a Transilvaniei medievale
Comitatul Zarand pe harta împărţirii administrative a Transilvaniei medievale
Poreclă: Varmeghia Crișului[2]
Regat
Principat

Arhiducat

Imperiu
K.u.K.		• Regatul Ungariei (1009-1526)
• Principatul Transilvaniei (1526-1711)
• Arhiducatul Austriei (1711-1784) și (1790-1804)
• Imperiul Austriac (1804–1867)
• Austro-Ungaria (1867–1876)
ReședințăZărand, Șiria, Baia de Criș
Componențăplăși: Ineu, Zarand, Hălmagiu, Brad
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Comitatul Zarand, cunoscut și ca Varmeghia Crișului (în maghiară Zaránd vármegye, în latină Comitatus Zarandiensis[3]), a fost succesiv din secolul al XI-lea și până în 1876 o unitate administrativă a Regatului Ungariei, Principatului Transilvaniei, Arhiducatului Austriei, Imperiului austriac și Austro-Ungariei.[4][5]

Numele de Zarand este un antroponim persan, având semnificația „[omul cu sufletul de[6]] aur”.[7][8] Numele este întâlnit și în Biblie, sub forma Zara[9] sau Zerah[10], și a fost întâlnit ca nume de familie și la maghiari (Zaránd[8]) respectiv slavi (Svaran[8]).

Comitatul Zaránd a fost înființat de Ștefan I al Ungariei la momentul înființării statului și organizarea sistemului județean regal. Centrul administrativ a fost până la 1744 localitatea Zărand,[11] fiind mutat o perioadă la Șiria. Între 1744 și 1876, în urma reducerii întinderii comitatului, centrul său administrativ a fost Baia de Criș. În 1876, prin Legea XXXIII, art 2 comitatul a fost desființat, cea mai mare parte a sa fiind atribuită Comitatului Hunedoara, o parte mai mică Comitatului Arad și părți și mai mici comitatelor Bihor și Turda-Arieș.

Geografie

[modificare | modificare sursă]

La extinderea maximă, în secolul al XVIII-lea, comitatul cuprindea teritoriul cunoscut drept Țara Zarandului. Acesta era bazinul Crișului Alb, începând în est de la vârfurile Vulcan, Brădișorul, Fericeaua, Duba, Setrașul și Dealu Mare, fiind mărginit la sud de Munții Zarandului, iar la nord de Munții Bihorului și Codru Moma.[12] Limita de nord urma traseul Crișului Negru până în apropiere de Jula, limita de vest fiind la c. 25 km vest de Jula.

Comitatul se învecina la sud cu comitatele comitatele Arad și Hunedoara, la vest cu comitatul Cenad, la nord cu comitatele Bichiș și Bihor, iar la est cu comitatele Turda și Alba.[3]

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Deși în Gesta Hungarorum Annonymus afirmă că denumirea exista încă în secolul al X-lea,[13] formațiunile administrative au fost înființate după constituirea statului maghiar, istoriografia maghiară considerând că acest lucru s-a întâmplat în 1009.[3]

Inițial, teritoriul comitatului Zarand aparținea de comitatul Bihor. La începutul secolului al XIII-lea (1203–1214) comitatul Zarand s-a separat de comitatul Bihor.[14] Sediul său administrativ era la Cetatea Zărand, o cetate de pământ, aflată în apropierea confluenței Crișului Alb cu Cigherul.[15] În 1213 comite curial de Zarand era Neuthen, iar primul comite al Zarandului, în 1214, a fost Dionisie, fiul lui Ompud.[16] Reședința comitatului era la Zărand, documentată în 1232 (Castrum Zarand).[17]

Cea mai importantă cetate din zonă era Cetatea Șiriei. În 1331 Carol Robert de Anjou dăruiește cetatea Șiriei familiei Széchy ca recompensă pentru serviciile aduse regelui.[18] Imediat după invazia mongolă din 1240–1241 cetatea a fost fortificată.[19] În 1362, regele Ludovic de Anjou a ordonat castelanului cetății Șiria, Andrei, fiul lui Dionisie, „să meargă cu toți românii și cu alți oameni și slugi pedeștrii și călări ...unde îi va spune omul său Nicolaus de Zudar” (ordinul era scris în latină cum universis olahis, abisque populis et famulis...), ceea ce indica faptul că pe domeniul cetății locuiau mulți români care puteau servi sub arme.[18]

Comitatul s-a extins treptat, la începutul secolului al XIV-lea până la ieșirea Crișului Alb dintre munți, comite fiind Iacob Borșa⁠(d),[20] apoi pe valea sa până la izvoare.[21] La sfârșitul secolului al XV-lea În comitat existau 7 cetăți, 7 orașe și 435 de sate.[22]

În Evul Mediu, în comitat existau mai multe districte[a] românești, care aveau autonomie juridică.[23] Într-o scrisoare emisă în cetatea Șiriei la 20 noiembrie 1426, Filippo Scolari îi pune în vedere lui Ștefan Bolgar, dregător în districtul Căpâlna că în 1390 Sigismund de Luxemburg i-a donat comitelui de Timiș 5 districte românești: Hălmagiu, Căpâlna, Vârfurile, Arăneag și Cladova, ca urmare, locuitorii acestora aveau același statut cu locuitorii domeniului cetății Șiriei, nu erau supuși lui Bolgar.[24] Districtul Cladova era situat la nord de râul Mureș, în apropierea Lipovei. Districtul Arăneag era situat într-o depresiune nord-vestică a Munților Zărandului. Districtul Căpâlna era așezat la sud de râul Crișul Alb, în zona depresionară și colinară de la marginea nordică a Munților Zărandului. Districtul Vârfurile se găsea pe malul nordic al Crișului Alb, într-o zonă submontană. Districtul Hălmagiu continua înspre sud-est districtul Vârfurile, fiind așezat într-o zonă de câmpie pe malul nordic al Crișului Alb. Mai existau și Districtul Râbița și Districtul Izvorul Crișului, situat la est de districtul Hălmagiu, pe valea Crișului Alb, spre estul comitatului.[25] În secolul al XV-lea cele mai importante districte ale comitatului Zarand erau Hălmagiu, Zarand, Ineu și Brad.[26]

Limitele comitatului Zarand în 1490 (verde)

Între 1444–1449 cetatea Șiriei a trecut din stăpânirea lui Gheorghe Brancovici în cea a lui Ioan de Hunedoara,[27] care a mutat aici centrul administrativ al comitatului deoarece cetatea era mai ușor de apărat decât cetatea Zărand.[28]

Note explicative

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Termenul de „district” (în maghiară kerület) se referea la zone de delimitare administrativă. Acestea puteau fi zone mari, ca districtul Ineu, sau zone relativ mici, ca districtul Râbița.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Athanase Joja ș.a., Dicționar enciclopedic român: Zarand, vol. IV, București: Ed. Academiei RSR, 1966, p. 934
  2. ^ de Ignaz Lenk von Treuenfeld, Siebenbürger geogrphisch-, topographisch-, statistisch-, hydrographisch und orographisces Lexicon, vol. III S–Z, Viena, 1939, p. 390
  3. ^ a b c hu István Diós, János Viczián, Magyar Katolikus Lexikon: Zaránd vármegye, XV. kötet, Budapest: Szent István Társulat, 2010, accesat 2021-06-08
  4. ^ hu Kristó, Gyula (). A vármegyék kialakulása Magyarországon [Formarea comitatelor în Ungaria]. Magvető Kiadó. p. 472. ISBN 963-14-1189-3. 
  5. ^ en Bóna, István (). Köpeczi, Béla; Barta, Gábor; Bóna, István; Makkai, László; Szász, Zoltán; Borus, Judit, ed. History of Transylvania. Akadémiai Kiadó. p. 143. ISBN 963-05-6703-2. 
  6. ^ Svaran, names.org, accesat 2021-06-10
  7. ^ Constantinescu, 1963, p. 468
  8. ^ a b c hu Géza Nagy, A Zaránd név eredete, Ethnographia 1 (3), 1890, p. 211–212
  9. ^ Constantinescu, 1963, p. 413
  10. ^ Numeri 26:13
  11. ^ hu György Györffy. „15 / A vármegye X. századi előzményei és korai szervezete.”. István király és műve. Gondolat Budapest, 1983. ISBN 963-281-221-2. 
  12. ^ Pârva, Drumuri…, p. 13
  13. ^ Bulboacă, 2011, p. 19, citând pe George Popa-Liseanu, Izvoarele Istoriei Românilor, vol. I, București, 1934, cap. LII
  14. ^ Bulboacă, 2011, p. 22, citând pe Andrei Caciora, Eugen Gluck, Cnezate și voievodate românești arădene, în Studii privind istoria Aradului, București: Editura Politică, 1980, p. 152
  15. ^ Bulboacă, Comitatul Zarand…, p. 19, citând pe Andrei Adrian Rusu, George Pascu Hurezan, Cetăți medievale din județul Arad, Arad: Ed. Complexul Muzeal Arad, 1999, p. 98
  16. ^ Pascu, 1972, pp. 133–135
  17. ^ Pascu, 1972, p. 149
  18. ^ a b Bulboacă, 2013, VI, p. 10, citând pe Otto Greffner, Cetatea Șiriei. Contribuții monografice, Arad, 1976, pp. 29–31
  19. ^ Bulboacă, 2011, p. 24, citând pe Otto Greffner, Cetatea Șiriei. Contribuții monografice, Arad, 1976, pp. 30–31
  20. ^ hu Engel, Pál (). Magyarország világi archontológiája, 1301–1457, I. História, MTA Történettudományi Intézete. p. 239. ISBN 963-8312-44-0. 
  21. ^ Bulboacă, 2011, p. 22, citând pe Andrei Caciora, Organizarea teritorial-administrativă și instituțională a comitatelor Arad și Zarand, în Culegere de referate ale Direcției Generale a Arhivelor Statului, București, 1969, p. 56
  22. ^ Pascu, 1989, p. 120
  23. ^ Pascu, 1989, pp. 13–15
  24. ^ Bulboacă, 2013, VII, p. 28, citând pe Ioan Aurel Pop, Instituții medievale românești. Adunările cneziale și nobiliare (boiereșți) în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1991, pp. 164–165
  25. ^ Pascu, 1989, pp. 63–64
  26. ^ Kozma, 1848, p. 6
  27. ^ Bulboacă, 2013, VII, p. 22, citând pe Ioan Drăgan, „Un privilegiu de la Matia Corvin pentru nobilii români din Rostoci (Zarand)”, în Studii de istorie medievală și premodernă, volum îngrijit de Avram Andea, Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană, 2003, p. 405
  28. ^ Bulboacă, 2013, VII, p. 22, citând pe Otto Greffner, Cetatea Șiriei. Contribuții monografice, Arad, 1976, p. 33

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • hu Pál Kozma, Zárand – vármegye, földirati, statistikai és történéti leirása, (în română Zarand - comitat, descriere geografică, statistică și istorică), Kolozsvár, 1848
  • Traian Mager, Ținutul Hălmagiului. Monografie, Tipografia Diecezană din Arad, 1938, reeditare București: Corint Books, 2017, ISBN: 978-606-793-221-8
  • Nicolae A. Constantinescu, Dicționar onomastic romînesc: Zarand, București: Ed. Academiei RPR, 1963
  • Ioan Pârva, Drumuri în Țara Zarandului, București: Ed. Sport-Turism, 1983
  • Ștefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972
  • Ștefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. IV, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989
  • Sorin Bulboacă, Comitatul Zarand în timpul Arpadienilor, în Administrație Românească Arădeană: Studii și comunicări, vol. III, Arad: „Vasile Goldiș” University Press, 2011, ISBN: 978-973-664-521-1, pp. 19–26
  • Sorin Bulboacă, Comitatul Zarand în secolul al XIVlea, în Administrație Românească Arădeană: Studii și comunicări din Banat – Crișana, vol. VI, Arad: „Vasile Goldiș” University Press, 2013, ISBN: 978-973-664-627-0, pp. 9–16
  • Sorin Bulboacă, Cnezi, nobili și districte românești în comitatul Zarand în secolul al XV-lea, în Administrație Românească Arădeană: Studii și comunicări din Banat – Crișana, vol. VII, Arad: „Vasile Goldiș” University Press, 2013, ISBN: 978-973-664-660-7, pp. 21–33
  • Gheorghe Mihuț, Aspecte ale reformei printre români în comitatul Zarandului în secolele XVI-XVII, în Administrație Românească Arădeană: Studii și comunicări din Banat – Crișana, vol. IX, Arad: „Vasile Goldiș” University Press, 2014, ISBN: 978-973-664-737-6, pp. 9–16
  • Sorin Bulboacă, Cucerirea și administrația otomană în comitatul Zarand (secolele XVI–XVII), în Administrație Românească Arădeană: Studii și comunicări din Banat – Crișana, vol. XI, Arad: „Vasile Goldiș” University Press, 2016, ISBN: 978-973-664-808-3, pp. 82–96
  • Sorin Bulboacă, Contribuții la istoria Ineului în sec. XVI, în Administrație Românească Arădeană: Studii și comunicări din Banat – Crișana, vol. vol. XII, Arad: „Vasile Goldiș” University Press, 2018, 2017, ISBN: 978-973-664-836-6, pp. 9–15
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Comitatul_Zarand&oldid=16649907