Condiție la limită mixtă
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/04/Mixed_boundary_conditions.svg/220px-Mixed_boundary_conditions.svg.png)
În matematică, o condiție la limită mixtă[1] este impusă unei ecuații diferențiale ordinare sau unei ecuații cu derivate parțiale astfel încât pe diferite porțiuni disjuncte ale limitei domeniului sunt impuse condiții la limită diferite. Mai exact, într-o problemă cu condiții la limită mixte, soluția trebuie să satisfacă fie condiții la limită Dirichlet, fie condiții la limită Neumann într-un mod în care se exclud reciproc pe părți disjuncte ale frontierei.
De exemplu, dată fiind o soluție u la o ecuație cu derivate parțiale pe un domeniu Ω cu frontiera ∂Ω, se spune că satisface o condiție la limită mixtă dacă ∂Ω fiind din două părți disjuncte, Γ
1 și Γ
2 cu ∂Ω = Γ
1 ∪ Γ
2, u verifică următoarele ecuații:
- și
unde u
0 și g sunt funcții date, definite pe acele porțiuni ale frontierei. (Evident, nu este deloc necesar ca u
0 și g să fie funcții, pot fi distribuții(d) sau orice alt fel de funcții generalizate(d).)
Condiția la limită mixtă diferă de condiția la limită Robin prin aceea că aceasta din urmă necesită o combinație liniară(d), eventual cu coeficienți variabili definiți prin operații punctuale, de condiții la limită Dirichlet și Neumann, care trebuie îndeplinite pe întreaga frontieră a domeniului dat.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Prima problemă cu condiții la limită mixte a fost rezolvată de Stanisław Zaremba pentru ecuația lui Laplace. El însuși a afirmat că Wilhelm Wirtinger a fost cel care i-a sugerat să studieze această problemă.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Ștefan I. Maksay, Diana Alina Bistrian, Introducere în metoda elementelor finite, Iași: Editura Cermi, 2008, ISBN: 978-973-667-324-5, p. 90
- ^ Zaremba, 1910, p. 313, §1
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- it Fichera, Gaetano (), „Analisi esistenziale per le soluzioni dei problemi al contorno misti, relativi all'equazione e ai sistemi di equazioni del secondo ordine di tipo ellittico, autoaggiunti”, Annali della Scuola Normale Superiore, Serie III, 1 (1947) (1–4): 75–100, MR 0035370, Zbl 0035.18603
- en Guru, Bhag S.; Hızıroğlu, Hüseyin R. (), Electromagnetic field theory fundamentals (ed. 2nd), Cambridge, UK – New York: Cambridge University Press, p. 593, ISBN 0-521-83016-8
- it Miranda, Carlo (), Equazioni alle derivate parziali di tipo ellittico, Ergebnisse der Mathematik und ihrer Grenzgebiete – Neue Folge, Heft 2 (ed. 1st), Berlin – Göttingen – New York: Springer, pp. VIII+222, MR 0087853, Zbl 0065.08503
- en Miranda, Carlo () [1955], Partial Differential Equations of Elliptic Type, Ergebnisse der Mathematik und ihrer Grenzgebiete – 2 Folge, Band 2 (ed. 2nd Revised), Berlin – Heidelberg – New York: Springer, pp. XII+370, ISBN 978-3-540-04804-6, MR 0284700, Zbl 0198.14101
- fr Zaremba, Stanislaw (), „Sur un problème mixte relatif à l' équation de Laplace”, Bulletin international de l'Académie des Sciences de Cracovie. Classe des Sciences Mathématiques et Naturelles, Serie A: Sciences mathématiques: 313–344, JFM 41.0854.12