Dimãndarea pãrinteascã
Dimãndarea pãrinteascã | |
Blestemare/mustrare părintească | |
![]() Imnul aromânilor | |
Imn național al | aromâni |
---|---|
Versuri | Constantin Belimace, 1888 |
Adoptat | 1888 |
Modifică date / text ![]() |
Parte din seria |
Aromânii |
---|
![]() |
Limbă și identitate |
Religie |
Grupuri înrudite |
„Dimãndarea pãrinteascã” (în traducere „Mustrarea/Blestemarea părintească”), cunoscută și sub numele de „Părinteasca dimãndari”, este o poezie aromână scrisă în 1888, care-i îndeamnă pe părinți să-i învețe pe copii limba, în loc să se asimileze altor etnii balcanice. Drept urmare, este adesea folosit ca imn național de către unii aromâni.[1][2]
Istorie[modificare | modificare sursă]
Imnul a fost scris în 1888 la București de către poetul aromân[3] Constantin Belimace.[4]
Versuri[modificare | modificare sursă]
Textul original aromân[5] | Traducere în română |
---|---|
Pãrinteasca dimãndari |
Părinteasca blestemare (mustrare)
Poruncește cu foc mare, Frați de-o mumă și de-un tată, Noi, Aromâni din vremea toată. De sub lespezi de morminte Strigă ai noștri buni părinți: „Blestem mare să aibă în casă (Cel) care de limba lui se lasă. Care își lasă limba lui Să-l ardă para focului Chinui-s-ar de viu pe loc, Frige-i-s-ar limba-n foc. El în vatra-i părintească Cu familie să nu se fericească, De familie cununi să nu pupe Prunc în leagăn să nu înfeșe. Care fuge de a lui mumă Și de părintescul nume Fugi-i-ar dorul Domnului Și dulceața somnului!” |
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Kahl, Thede.
- ^ Kressing, Frank; Kaser, Karl.
- ^ Fassel, Horst.
- ^ Ionescu, Sinziana (). „Blestemul aromân care a devenit imn: "Părinteasca dimândare". Legământul pe care-l face neamul din sudul Balcanilor”. Adevărul.
- ^ „Text of the Anthem”. Arhivat din original la .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
![]() |
Wikisursă are text original legat de acest articol: |