Eyaletul Bosnia
| |||||||||||||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
Eyaletul Bosnia[3] (în turcă Eyalet-i Bosna,[1] în bosniacă Bosanski pašaluk; scris inițial în limba turcă otomană:ایالت بوسنی ) a fost un eyalet (cunoscut și ca beylerbeylik) al Imperiului Otoman, întins în mai parte pe teritoriul actualului stat Bosnia și Herțegovina. Înaintea Marele Război dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman, eyaletul a inclus, de asemenea, o mare parte a Slavoniei, Likăi și Dalmației din actuala Croație. Suprafața sa era în anul 1853 de 52.530 km2.[4]
Context
[modificare | modificare sursă]După executarea regelui Ștefan Tomašević în 1463, partea centrală a Regatului Bosniei a fost transformată în sangeacul Bosnia. Ducatul Herțegovina a fost anexat sangeacului în 1483.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Înființare
[modificare | modificare sursă]În 1580 Ferhad Pasha Sokolović a devenit primul guvernator al Eyaletului Bosnia cu rangul de beilerbei (denumit și „pașă”).[5] Eyaletul Bosnia (sau Pașalâcul Bosnia) includea sangeacul Bosnia (provincia centrală), sangeacul Herțegovina, sangeacul Vučitrn, sangeacul Prizren, sangeacul Klis, sangeacul Krka și sangeacul Pakrac.[5]
.png)
Războaiele otomane din Europa au continuat în toată această perioadă, iar provincia a atins apogeul său teritorial în 1683.
Declin
[modificare | modificare sursă]Războiul dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman care s-a încheiat cu înfrângerea otomană în 1699 a determinat o reducere semnificativă a teritoriului eyaletului, care a pierdut toate sangeacurile slavone („Požeški sandžak” și „Pakrački sandžak”), sangeacul Lika și părți mari de pe coasta dalmatică a sangeacurilor Klisa și Herțegovina. Eyaletul a pierdut trei sangeacuri și a desființat unul (sangeacul Bihać): după Tratatul de la Karlowitz (1699), provincia a fost redusă la patru sangeacuri (trei dintre ele cu o mărime diminuată) și douăsprezece căpitanate. Înaintea semnării Tratatului de la Passarowitz (1718), au fost formate alte 28 de căpitanate militare, dintre care mai mult de jumătate se aflau de-a lungul frontierei. Acest tip de administrație militară intensivă corespundea frontierei militare austriece de pe cealaltă parte a aceleiași frontiere. În 1703 reședința pașei a fost mutată de la Sarajevo la Travnik, deoarece orașul Sarajevo fusese distrus de incendiile din timpul războiului; Sarajevo va redeveni capitală abia în 1851.[6]
Răscoala Bosniacă
[modificare | modificare sursă]
La începutul secolului al XIX-lea, Bosnia era una dintre provinciile cel mai puțin dezvoltate și mai autonome ale Imperiului Otoman.[7] În anul 1831 capudanul bosniac Husein Gradaščević, după ce s-a întâlnit pentru pregătiri în perioada 20 ianuarie - 5 februarie la Tuzla cu aristocrații bosniaci, a ocupat în cele din urmă orașul Travnik, cerând autonomie și desființarea administrației militare a Bosniei.[1] În cele din urmă, exploatând rivalitățile dintre bei și capudani, marele vizir a reușit să separe forțele herțegoviniene, conduse de Ali-paša Rizvanbegović, din armata lui Gradaščević. Revolta a fost zdrobită, iar în 1833 a fost creat eyaletul Herțegovina din partea de sud a eyaletului Bosnia, la conducerea căruia a fost numit Ali-paša Rizvanbegović ca recompensă pentru contribuția sa la zdrobirea răscoalei.[1] Această nouă entitate a avut o existență de doar câțiva ani: după moartea lui Rizvanbegović, eyaletul Herțegovina a fost reintegrat în eyaletul Bosnia.
Eyaletul Bosnia a fost una dintre primele provincii otomane care, după reforma administrativă din 1865, a devenit vilaiet. El a fost reorganizat în 1867 în Vilaietul Bosnia.[8]
Administrare
[modificare | modificare sursă]Diviziuni administrative
[modificare | modificare sursă]Împărțirea administrativă a eyaletului Bosnia înainte de 1699 a fost următoarea:[9]
- Sangeacul Bosnia (Pașa Sancağı, Sarajevo (Sarabosna))
- Sangeacul Herțegovina (Hersek Sancağı, Mostar)
- Sangeacul Zvornik (İzvornik Sancağı, Zvornik)
- Sangeacul Krka-Lika (Kırka Sancağı, Krka-Lika)
- Sangeacul Klis (Kilis Sancağı, Klis (Kilis), după mijlocul secolului al XVI-lea Livno (İhlevne)[10])
- Pakrac-Cernica (Zaçesne Ocaklılığı, Cernik)
- Sangeacul Bihke (Bihke Sancağı, Bihać
La începutul secolului al XIX-lea, Bosnia era alcătuită din 7 sangeacuri:[7]
- Sangeacul Sarajevo
- Sangeacul Zvornik
- Sangeacul Travnik
- Sangeacul Bihać
- Sangeacul Novi Pazar
- Sangeacul Banja Luka
- Sangeacul Herțegovina
Capitale
[modificare | modificare sursă]Capitala eyaletului Bosnia a fost schimbată de mai multe ori:
- Travnik (1553; 1697-1833; 1839/1840-1851)[11]
- Banja Luka (Banyaluka sau Banaluka) (1553-1638)[12]
- Sarajevo (Saray Bosna) (1639–1697;[13] 1833–1839/1840;[14][15] 1851–1878)
Guvernatori
[modificare | modificare sursă]- Sarı Süleyman Pasha
- Osman Gradaščević
- Abaza Mehmed Pasha
- Hasan Predojević
- Husein Gradaščević
- Husein Boljanić
- Ali-paša Rizvanbegović
- Mehmed-beg Kulenović
- Bekir Pasha (1800–1801)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e Encyclopedia of the Ottoman Empire, p. 91, pe Google Books By Gábor Ágoston, Bruce Alan Masters
- ^ Lippincott's Pronouncing Gazetteer: A Complete Pronouncing Gazetteer Or .. . p. 1968.
- ^ „The English Cyclopaedia: Geography”. Bradbury, Evans. – via Google Books.
- ^ The Popular encyclopedia: or, conversations lexicon, Volume 6, p. 698, pe Google Books
- ^ a b Istorisko društvo Bosne i Hercegovine (). Godišnjak. 4.
... босанског ејалета именован је Ферхад-паша Соколовић (1580 — 1588) који је дотле био санџак-бег босански (1574 — 1580). Поред босанског санмака под власт босанског беглербега подвргнуто је још девет санџака који су дотле били у саставу румелиског или будим- ског ејалета. Уз босански санџак који је сада постао централна облает босанског пашалука овоме су ејалету одмах припојени сан- џаци: херцеговачки, вучитрнски, призренски, клишки, крчки и па- крачки, који су тада били издвојени из румелиског ејатета, и зворнички и пожешки, који су били издвсјени избудмскогејалета.Тако се босански беглербеглук, ејалет или пашалук у почетку свога оп- стојања састојао од десет санџака.
- ^ Territorial proposals for the settlement of the war in Bosnia-Hercegovina, p. 15, pe Google Books de Mladen Klemenčić
- ^ a b Religious separation and political intolerance in Bosnia-Herzegovina, p. 84, pe Google Books By Mitja Velikonja
- ^ Almanach de Gotha: annuaire généalogique, diplomatique et statistique. J. Perthes. . pp. 827–829. Accesat în .
- ^ Orhan Kılıç, XVII. Yüzyılın İlk Yarısında Osmanlı Devleti'nin Eyalet ve Sancak Teșkilatlanması, Osmanlı, Cilt 6: Teșkilât, Yeni Türkiye Yayınları, Ankara, 1999, ISBN: 975-6782-09-9, p. 91.
- ^ umjetnosti, Jugoslavenska akademija znanosti i (). Starine. p. 347.
Od druge polovice XVI stoljeca Klis kao da gubi vaznost u poredbi s Livnom. Otada pocinje sandzak-beg kliski stanovati u Livnu. Sama gradska posada u Klisu jos je jaka, broji do 400 ratnika.
- ^ Muharem Bazdulj (). „Travnik, poligon historije - Nimalo slučajan grad”. BH Dani (în Bosnian). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Bosnia and Hercegovina”. www.worldstatesmen.org.
- ^ Zlatko Lukić. „Boj pod Banjalukom (1737.)” (în bosniacă). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Ahmed Aličić Uređenje bosanskog ejaleta od 1789. do 1878., Orijentalni Institut u Sarajevu, Sarajevo, 1983, p 35.
- ^ Šabanović, H. Bosanski pašaluk, ND BiH, Sarajevo, 1959.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ibrahimagić, Omer (). Constitutional development of Bosnia and Herzegovina (PDF). Sarajevo: Vijeće kongresa bošnjačkih intelektualaca. ISBN 9958-47-030-6. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
