Forțele Armate Austro-Ungare
Forțele armate terestre austro-ungare | |
Activă | 1867-1918 |
---|---|
Țară | Austro-Ungaria |
Apartenență | Împăratul Austriei & Regele Apostolic al Ungariei |
Ramură | Armata Comună ces. și reg.
Forțele teritoriale ces. reg. Honvezimea reg. ung. |
Modifică date / text |
Forțele armate terestre austro-ungare (în germană Landstreitkräfte Österreich-Ungarns, în maghiară Császári és Királyi Hadsereg), au reprezentat totalitatea trupelor militare de uscat ale Monarhiei Austro-Ungare pe perioada existenței sale (1867–1918) fiind formate mai multe componente Armata comună cesară (și) regală, Forțele teritoriale cesaro-regale, respectiv Forțele teritoriale regale ungare (care aveau o componentă croato-slavonă). Cele două structuri teritoriale au fost create în 1869, corespondând fiecărei entități care compunea monarhia dualistă. În 1886 sunt înființate milițiile (gloatele) teritoriale[1] (k.k. Landsturm, respectiv m. kir. Népfelkelés) care urmau să fie mobilizate doar în caz de război. Armata terestră compunea împreună cu Marina de Război puterea armată (k.u.k. Wehrmacht) a Dublei Monarhii.
Regimente cu pondere românească însemnată
[modificare | modificare sursă]Regimente de linie
[modificare | modificare sursă]Regimentele cu pondere românească însemnată din Transilvania și Banat erau cuprinse în Corpul XII de Armată (Sibiu) și Corpul VII de Armată (Timișoara).[2]
- IR Brașov (27%) 2
- IR Sătmar (39%) 5
- IR 33 Arad (54%)
- IR 37 Oradea Mare (49%)
- IR 43 Caransebeș (78%)
- IR 50 Alba Iulia (71%)
- IR 51 Cluj (72%)
- IR 61 Timișoara (38%)
- IR 62 Târgu Mureș (46%)
- IR 63 Bistrița (73%)
- IR 64 Orăștie (86%)
Regimente de Honvezi
[modificare | modificare sursă]- HIR 4 Oradea
- HIR 12 Sătmar
- HIR 21 Cluj
- HIR 22 Târgu Mureș
- HIR 23 Sibiu
- HIR 24 Brașov (majoritar secuiesc)
- HIR 32 Dej
Regimente de Landwehr
[modificare | modificare sursă]În ceea ce privește Bucovina, aici exista regimentul majoritar românesc IR 41 Cernăuți, cu o pondere de 54% români.
Generali români
[modificare | modificare sursă]- Ioan Boeriu, general (Feldmarschalleutnant), purtător al Ordinului Maria Terezia
- Gheorghe Domășnean, general
- Petru baron Duca de Kádár, general de infanterie (Feldzeugmeister) și consilier și conferințiar de stat al împăratului
- Dionisie Florianu, general-maior
- Alexandru Lupu, general
- Dănilă Papp, general
- Leonida baron de Pop, general de infanterie și adjutant general al împaratului
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Pentru forța armată maritimă a Austro-Ungariei vezi: Marina imperială austro-ungară.
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Maximilian Ehnl, Die österreichisch-ungarische Landmacht nach Aufbau, Gliederung, Friedensgarnison, Einteilung und nationaler Zusammensetzung im Sommer 1914 (Österreich-Ungarns letzter Krieg, Ergänzungsheft 9), Wien 1934;
- Liviu Maior, Românii în armata habsburgică. Soldați și ofițeri uitați, Ed. Academiei, București 2004;
- Adam Wandruszka (editor), Die Habsburgermonarchie 1848-1918. Die bewaffnete Macht, vol. V, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien 1987.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Dan-Simion Grecu, Aspecte ale vieții preoților militari români din armata austro-ungară (1914-1918)[nefuncțională], în: Buletinul Cercului de Studii de Istorie Poștală din Ardeal, Banat și Bucovina, an XII, nr. 3.