Fotometrie (astronomie)
Pentru domeniul omonim din optică, vezi Fotometrie (optică).
În astronomie, fotometria desemneză studiul intensității luminoase a stelelor și a variabilității acesteia. Într-un fel, ea se opune spectroscopiei care se referă la studiul spectrelor stelelor, sau la polarimetrie care se referă de gradul de polarizare a luminii provenind de la surse astronomice.
Fotometria se ocupă cu măsurarea intensității luminii unei stele sau a oricărui obiect astrofizic, într-o bandă spectrală dată, și a variației sale în timp.
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Cuvântul românesc fotometrie este un împrumut din franceză: photométrie[1][2], care, la rândul său, este format din cuvintele vechi grecești phos (; iar la genitiv photos ()), cu semnificația „lumină” și metron (), cu semnificația „măsură”.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., Librairie Larousse, Paris, 1977 ISBN 2-03-0202210-X
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007, ISBN 978-973-675-307-7
- Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Ediția a III-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978.