Sari la conținut

Gheorghe Ceaușilă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Ceaușilă
Informații generale
Nume complet Gheorghe Ceaușilă
Data nașterii (58 de ani)
Locul nașterii Boișoara, Vâlcea, România
Înălțime 1,83 m
Post Atacant
Cluburi de juniori
Ani Club
1971–1984 Chimia R Vâlcea
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1984–1987 Chimia R Vâlcea 33 (5)
1985-1986 Steaua București (împrumut) 1 (0)
1987-1989 Scornicești 32 (1)
1989-1991 Universitatea Craiova 45 (7)
1991-1992 Dacia Unirea Brăila 18 (3)
1992-1994 Sportul Studențesc 42 (25)
1993-1994 PAOK 8 (1)
1994-1995 Dinamo 10 (6)
1994-1995 Național 9 (1)
1995-1996 Sportul Studențesc 3 (0)
1995-1996 Farul 21 (3)
1996-1997 Hapoel Tayibe 2 (0)
1996-1997 Unirea Alba Iulia 11 (6)
1997-1998 Panionios
1998-1999 Juventus București
1999-2001 PAE Marko
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1996  România 5 (0)
Echipe antrenate
2000–2004 PAE Marko (Grecia) - juniori
2004-2007 PAE Kouvaras (Grecia) – juniori
2007-2009 PAE Keratea (Grecia) – juniori
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern la data de 23 ianuarie 2013
# Selecții și goluri la națională până la data de 23 ianuarie 2013

Gheorghe Ceaușilă (n. 11 octombrie 1966, Boișoara, Județul Vâlcea) este un fost fotbalist și antrenor român. În cariera sa de fotbalist a evoluat pentru 12 echipe de fotbal printre cele mai importante fiind Steaua București, Dinamo București, Universitatea Craiova, Sportul Studențesc și Progresul București; de asemenea a evoluat și pentru Echipa națională de fotbal a României în 5 partide.

Viața timpurie și cariera de junior

[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Ceaușilă și-a început cariera fotbalistică la echipa de juniori a clubului Chimia Râmnicu Vâlcea. Datorită talentului său, a fost împrumutat la Steaua București în 1986, la doar 19 ani.

Cariera profesională

[modificare | modificare sursă]

Cariera lui Ceaușilă s-a desfășurat la mai multe cluburi din România și din străinătate, cu realizări importante în Divizia A (actualmente Liga 1):

Steaua București (1986): Deși a făcut parte din lotul Stelei, care a câștigat Campionatul Național și Cupa Campionilor Europeni în 1986, Ceaușilă nu a jucat în meciurile din Cupă.
Universitatea Craiova (1989–1991): Aici, Ceaușilă a atins apogeul carierei sale, câștigând titlul de campion național și Cupa României în 1991.
Dinamo București (1994): Chiar dacă a fost campion și cu alte echipe, Ceaușilă a rămas un susținător dedicat al clubului Dinamo, deși a jucat cu respect pentru toate echipele la care a evoluat.[1]

Controversa numelui în timpul regimului comunist

[modificare | modificare sursă]

Pe parcursul carierei sale, Gheorghe Ceaușilă s-a confruntat cu o provocare neobișnuită: numele său de familie era prea asemănător cu cel al dictatorului Nicolae Ceaușescu. Din acest motiv, în perioada cât a jucat la Steaua, era menționat sub numele de „C. Gheorghe” în cronicile sportive și pe tabelă. Abia după Revoluția din 1989, Ceaușilă a putut să-și audă numele complet pe stadioanele din România.

Fostul fotbalist își amintește momentul în care a descoperit această cenzură: „Am cumpărat ziarul după primul meu meci, iar numele meu nu apărea în echipă. După ce am citit din nou, mi-am dat seama că 'C. Gheorghe' eram de fapt eu!“.[2]

Cariera internațională

[modificare | modificare sursă]

Ceaușilă a fost convocat de cinci ori în echipa națională a României. Acesta a declarat că unul dintre marile sale regrete este faptul că nu a fost selecționat pentru Campionatul Mondial din 1994, atribuind acest lucru plecării antrenorului Cornel Dinu de la echipa națională.[2]

Ultimii ani și cariera de antrenor

[modificare | modificare sursă]

După retragerea din fotbalul profesionist în 2000, Ceaușilă a devenit antrenor, lucrând la cluburi din Grecia, cum ar fi PAE Marko, PAE Kouvaras și PAE Keratea, unde a pregătit echipe de juniori.[2]

Note bibliografice

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Portret de fotbalist: Gheorghe Ceaușilă”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b c „Fotbalistul care-l făcea pe Ceaușescu să turbeze de furie. Interzis peste tot în presă”. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]