CS Universitatea Craiova (1948)
Universitatea Craiova | ||||
Informații generale | ||||
---|---|---|---|---|
Nume complet | Clubul Sportiv Universitatea Craiova | |||
Poreclă | Alb-Albaștrii Leii din Bănie Studenții Juveții Știința Campioana unei Mari Iubiri Craiova Maxima | |||
Nume precedent(e) | U.N.S.R. Craiova 1948 - 1950 C.S.U. Craiova 1950 - 1953 Știința Craiova 1953 - 1962 C.S.O. Craiova 1962 - 1963 Știința Craiova 1963 - 1966 | |||
Data fondării | 5 septembrie 1948 | |||
Data desființării | 1 februarie 1991 | |||
Culori | ||||
Palmares | ||||
Național | Campionatul României (4) Cupa României (7) | |||
Internațional | Semifinalistă Cupa UEFA (1) Sfertfinalistă Cupa Campionilor Europeni (1) | |||
Echipament | ||||
Modifică date / text |
Universitatea Craiova a fost unul dintre cele mai titrate cluburi de fotbal din România, fiind și prima echipă românească de fotbal ajunsă în semifinalele Cupei UEFA.
Înființată în 1948, echipa a reprezentat secția de fotbal a Clubului Sportiv Universitar Craiova, care aparținea statului român, prin intermediul Uniunii Naționale a Studenților din România (UNSR). În 1950 a fost redenumită Știința Craiova, nume rămas și astăzi drag multora dintre suporterii Universității Craiova. În 1966 clubul a luat numele de Universitatea Craiova.
A fost prima echipă din România care s-a calificat într-o semifinală de cupă europeană la fotbal, în sezonul 1982-1983 și prima echipă din România calificată în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, în sezonul 1981-1982; de asemenea a fost prima echipă din România care a eliminat formații din Germania (Kaiserslautern) și Anglia (Leeds United).
Era supranumită campioana unei mari iubiri, nume care reflectă popularitatea echipei. Această titulatură, devenită notorie, i-a fost dată de către Adrian Păunescu.[1]
Din anul 1966, echipa a jucat pe stadionul Ion Oblemenco după finalizarea construcției acestuia, inițial numindu-se stadionul Central. După moartea celui mai iubit dintre jucătorii echipei, Ion Oblemenco, s-a luat hotărârea ca stadionul să preia numele idolului din Bănie.
În 1991, secția de fotbal s-a separat de clubul sportiv și a activat până în 1994 sub numele de FC Universitatea Craiova. Pentru a se alinia la normele UEFA și FIFA, în acel an clubul s-a organizat sub numele de „Asociația Sportivă FC U Craiova”, omițând însă să obțină de la Universitatea din Craiova trecerea în statut a palmaresului, logotipului și culorilor clubului, și întrerupând astfel continuitatea juridică a vechii echipe.[2] Loialitatea suporterilor locali și susținerea autorităților s-au transferat asupra noii echipe, controverse identitare apărând abia după 2011, când acel club a fost dezafiliat de la Federația Română de Fotbal. Timp de doi ani, orașul nu a mai avut echipă pe primele scene ale fotbalului, abia în 2013 apărând două echipe diferite, una fiind secția de fotbal a Clubului Sportiv, iar cealaltă fiind echipa deținută de omul de afaceri local Adrian Mititelu care s-a reorganizat de mai multe ori începând cu 1994,[3] ambele revendicându-și identitatea cu vechea echipă din anii 1948–1994. În acest moment, loialitatea suporterilor s-a divizat. Conflictul a fost disputat în instanță, până în 2016 existând decizii care atestă că niciuna dintre părți nu este urmașa Universității Craiova.[4][5][6] La momentul actual, CS Universitatea Craiova este deținătoarea de drept a mărcii, prin asocierea cu Clubul Sportiv ce deține palmaresul, marca și însemnele clubului, în vreme ce echipei FC U Craiova i s-a interzis dreptul de a purta numele de "Universitatea Craiova".[7] [8] [9] Însă, palmaresul a fost subiect de dispută în urma primei decizii a Curții de Apel Timișoara, unde s-a stabilit că CS Universitatea Craiova nu are continuitate fotbalistică.[10] Dar, în martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justitie a decis trimiterea spre rejudecare a dosarului privind palmaresul Universității Craiova.[11] În 2023, Curtea de Apel Timișoara a decis palmaresul, unde CS Universitatea Craiova este continuarea sportivă a Universității Craiova, iar echipa lui Adrian Mititelu a pierdut în instanță dreptul de a-și asocia imaginea cu Universitatea Craiova. FC U Craiova și-a schimbat oficial numele in „FCU 1948 Craiova Fotbal Club SA”[12] pe 4 septembrie 2023, modificarea fiind aprobată de Federația Română de Fotbal.[13] Noul logo a fost prezentat la meciul disputat acasă contra Oțelului Galați.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Primii ani de fotbal la Craiova (1921–1958)
[modificare | modificare sursă]Istoria fotbalului în orașul Craiova a început în 1921, când au fost înființate primele echipe: Craiovan Craiova și Rovine Grivița Craiova. În 1940, cele două tabere s-au contopit în ceea ce a rezultat a fi unul dintre cele mai de succes cluburi românești din perioada interbelică, FC Craiova, care a fost și prima echipă a orașului care a câștigat Liga I. Totuși, titlul 1942–43 nu este recunoscut oficial de FRF și LPF din cauza caracterului neoficial al competiției din acel sezon.
Imediat după înființarea primei instituții de învățământ universitar – Institutul de Mașini și Aparate Electrice – un grup de profesori și studenți au înființat în 1948 CSU Craiova, un club sportiv cu secții de atletism, volei, handbal, tenis de masă, șah și fotbal.
Sub coordonarea Ministerului Învățământului Public și a Uniunii Naționale a Studenților din România, s-a format echipa de fotbal UNSR Craiova ( Uniunea Națională a Studenților din România ) și s-a înscris la campionatul județean. Primul meci oficial a avut loc la Filiași pe 5 septembrie 1948, „Studenții” fiind învinși cu 6–3. Tricoul alb-albastru a fost îmbrăcat în premieră de următoarea formație: Dumitrescu – Rădulescu, Mihăilă I, Carli – Ozon, Mihăilă II – Sabin, Ilie, Bădescu, Tudor, Serghi, sub comanda antrenorului principal N. Polojinski.
În 1950, secția de fotbal și-a schimbat numele din UNSR Craiova în CSU Craiova, același nume ca și clubul-mamă. În 1951, CSU Craiova l-a învins cu 6–0 pe rivala locală, Constructorul Craiova, în ceea ce urma să fie primul meci oficial disputat în Cupa României. În 1953 clubul și-a schimbat din nou numele, de data aceasta în Știința Craiova, iar un an mai târziu la play-off-ul de promovare a Diviziei B, găzduit la Arad, Știința, antrenată de Nicolae Oțeleanu, s-a calificat în sezonul 1955, promovând astfel pentru prima. timp din istoria sa la nivelul celui de-al doilea eșalon. Clubul a retrogradat înapoi în Divizia Cdupă doar un sezon și a rămas la acel nivel până în 1958.
Universitatea, o echipă în ascensiune (1958–1970)
[modificare | modificare sursă]În 1958 Știința a promovat pentru a doua oară în liga secundă după o luptă pe muchia cuțitului în seria a 3-a a Diviziei C împotriva Unirei Râmnicu Vâlcea, la finalul sezonului ambele echipe au terminat cu 34 de puncte, dar cu avantajul de meciuri directe pentru echipa alb-albastre. În primul sezon după promovare, Craiova a terminat doar pe locul 13, din 14, dar s-au făcut progrese în sezoanele următoare: 1959–60 – 10, 1960–61 – 2, dar departe de locul 1 ocupat de Dinamo Pitești, 1961–62 – a IV-a, 1962–63 – a IV-a. Sezonul 1963–64 din Divizia B a fost unul dramatic, cu o luptă în patru pentru promovare în prima serie a ligii a doua. La final, Elevii au câștigat promovarea, dar au terminat la același număr de puncte cu locul 2, Metalul Târgoviște, la un punct în fața locului 3, Poiana Câmpina și două puncte peste locul 4, Dinamo Bacău. Acest „act istoric” a fost „semnat” de către antrenorul principal Nicolae Oțeleanu și următorii jucători: Dumitrescu, Vasilescu, Geleriu, Lungan, Deliu, Bărbulescu, Tetea, Ganga, Anton, Lovin, Onea, Vișan, Stanciu, Papuc, C.Stesnescu, A.Stenescu.
La fel ca la promovările anterioare, primul sezon din Divizia A a fost unul foarte greu pentru alb-albaștrii care au salvat de la retrogradare în ultimele runde, cu doar un punct mai mult decât prima echipă retrogradată, Minerul Baia Mare. Sfârșitul sezonului următor a găsit-o pe Știința pe locul 8, la mijlocul clasamentului, și puneau deja primele baze ale unei echipe capabile să emită pretenții la titlu.
În vara anului 1966, clubul și-a schimbat din nou numele, de data aceasta din Știința Craiova în Universitatea Craiova. Cu toate acestea, suporterii au continuat să includă în scandările și încurajările lor numele Știința. În momentele grele ale jocurilor se știe că suporterii Universității tind să scandeze: Hei, hei, hai Știința!
Întrucât Universitatea a urmat sezoane de rezultate contrastante, în unele dintre ele echipa a încântat publicul în altele mai puțin, dar a rămas în prima divizie, indiferent de situație: 1966–67 – 3, 1967–68 – 11, 1968–69 – 7, 1969–70 – a 4-a. Au fost 12 ani de construire și finalizare a unei echipe care ar încânta publicul în următoarele două decenii.
Campionul unei mari iubiri”
[modificare | modificare sursă]Craiova a început anii 70 cu o echipă construită în jurul lui Ion Oblemenco și cu jucători de o anumită valoare precum: Petre Deselnicu, Teodor Țarălungă, Lucian Strâmbeanu sau Dumitru Marcu, printre alții. Începutul deceniului nu a fost cel mai convingător, dar unul decent, locul 6 la sfârșitul sezonului 1970–71 și locul 8 la sfârșitul anilor 1971–72. Primele încercări ale elevilor de a străluci au avut loc în sezonul 1972–73, terminând la tot atâtea puncte cu Dinamo București, titlul de campioană a fost luat de Dinamo, datorită unui golaveraj mai bun. Acest sezon a rămas în istorie ca anotimpul nașterii poreclei: „Campionul unei mari iubiri”, poreclă creată de poetul Adrian Păunescu, mare fan al echipei din Bănie, el a numit-o pe Dinamo doar ca campioană. a tarii, indicand oarecum imprejurarile suspecte, in care se spunea, ca Craiova a pierdut titlul.
În sezonul 1973–74 lupta pentru titlu a fost din nou între Universitatea și Dinamo, dar de această dată Craiova a câștigat titlul cu un avans de un punct în fața lui Dinamo, fiind prima echipă a unei Universități care a câștigat un titlu național în Europa. Realizarea a fost mai fabuloasă cu cât Dinamo era considerată o echipă răsfățată a regimului comunist, care a influențat adesea și rezultatele și, de asemenea, după incidentele din ultimul sezon, Universitatea a fost văzută tot mai mult ca un reprezentant al poporului, al omului simplu, în lupta cu regimul comunist, a fotbalului pur și a fotbalului jucat pe teren împotriva celui dominat de aranjamente și influențe, așa că fraza Campionul unei Mari Iubiri a căpătat o putere tot mai mare, inclusiv în anii următori. Lotul istoric care a câștigat primul titlu a fost antrenat de Constantin Cernăianu și Constantin Oțet și a avut următorii jucători incluși: Oprea, Manta – Niculescu, Bădin, Deselnicu, Velea, Strâmbeanu, Ivan, Niță, Balaci, Berneanu, Țarălungă, Oblemenco, Bălan, Pană, Boc, Ștefănescu, Marcu, Stăncescu, Kiss, Chivu, Negrilă și Constantinescu.
A urmat un sezon 1974–75 care a adus prima prezență în Cupa Europei UEFA, un dublu meci împotriva echipei suedeze Åtvidaberg, pierdut cu 3–4 la total, dar un loc 3 decent la sfârșitul campionatului. Sezonul 1975–76 a adus o cădere semnificativă, echipa încheiend sezonul abia pe locul 6 și anunțând schimbarea generației în echipă. În ultimul sezon al legendarului Ion Oblemenco în tricoul alb-albastru al Universității, așteptările nu au mai fost atât de mari, însă craiovenii au uimit din nou publicul, câștigând pentru prima dată în istoria sa Cupa României într-o finală. împotriva Steaua București, fiind modalitatea generației lui Oblemenco de a-și lua rămas-bun de la suporteri. Tot în Divizia A echipa a terminat pe locul 3.
Odată cu schimbul de generații făcut, Universitatea a continuat să impresioneze în 1978 apărându-și trofeul Cupei României, câștigat în urmă cu un an, de data aceasta împotriva Olimpiei Satu Mare și un loc 6 în ligă. Sezonul 1978–79 s-a încheiat pe locul 4, iar în Cupa Cupelor UEFA clubul a fost eliminat în primul tur de Fortuna Düsseldorf.
Craiova Maxima
[modificare | modificare sursă]Craiova Maxima a fost a doua generație de aur a Universității și o echipă care a înregistrat, mai ales la începutul și mijlocul anilor 80, cea mai notabilă performanță continentală din istoria clubului. A fost o echipă formată din foarte mulți jucători care au crescut în apropierea primei echipe de aur și, de asemenea, această echipă a dat o mare parte din „scheletul” naționalei de fotbal a României precum: Ilie Balaci, Rodion Cămătaru, Costică Ștefănescu, Zoltan Crișan, Ion Geolgău, Aurel Beldeanu, Costică Donose și Silviu Lung, printre alții.
La sfârșitul anilor 1979–80 a fost încoronat pentru a doua oară campioana României. Lotul: Boldici, Lung – Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu, Țicleanu, Balaci, Beldeanu, Crișan, Donose, Cămătaru, Geolgău, Cârțu, Irimescu, Purima și Ciupitu – antrenori Valentin Stănescu și Ion Oblemenco. În această formulă Universitatea a făcut un mareCampanie pentru Cupa UEFA prin eliminarea Wiener SC și Leeds United până când a fost oprită cu greu în turul al treilea de echipa germană Borussia Mönchengladbach, scor 1–2 la general.
Echipa a prins aripi și a făcut un sezon fantastic 1980–81, reușind dubla istorică, cupa și campionatul. În urma acestei performanțe, elevii s-au calificat la Cupa Europei 1981–82 unde Craiova Maxima a devenit din ce în ce mai vizibilă prin eliminarea lui Olympiacos și KB, fiind opriți în sferturile de finală de Bayern Munchen, scor 1–3 la total.
Prezența de lungă durată în Cupele Europene a afectat echipa, care a terminat doar pe locul 2, dar calificându-se în Cupa UEFA și scriind istorie pe tot parcursul sezonului 1982–83, fiind prima echipă din istoria României care s-a calificat într-o Europă. Semifinalele Cupei. Sub conducerea lui Constantin Oțet și Nicolae Ivan, alb-albaștrii au scos nume importante în fotbalul european, precum Fiorentina (campioana din Serie A), Bordeaux și Kaiserslautern. În semifinală, Universitatea a întâlnit Benfica, de două ori campioană a Europei și de trei ori Cupă a Europeifinaliști la acea vreme. După două egaluri, portugheza a avansat în finală la total goluri în deplasare. În Divizia A, echipa a terminat din nou pe locul 2.
Următorii ani au găsit Universitatea Craiova ca o prezență constantă în prima parte a clasamentului: 1983–84 – 3, 1984–85 – 4, 1985–86 – 3, 1986–87 – 5, 1987–88 – 5, 1988 –89 – 5-a și 1988–89 – 3-a. De asemenea, echipa a avut o prezență constantă în Cupele Europene eliminând echipe remarcabile precum: Real Betis, Olympiacos, AS Monaco sau Galatasaray, dar nu s-au mai calificat niciodată mai departe de turul al treilea. Studenții au pierdut și o finală a Cupei României în 1985, cu 1–2 împotriva Steaua București.
În 1991, CS Universitatea Craiova a atins din nou vârful fotbalului românesc, când evenimentul are loc din nou. Prunea, Mănăilă, Săndoi, Ad. Popescu, Mogoșanu, Ciurea, Olaru, Cristescu, Zamfir, Badea, Pigulea, Agalliu, Craioveanu și Neagoe au fost ultimii jucători care au sărutat trofeul de campionat. Alături de antrenorii Sorin Cârțu și Ștefan Cioacă.
FC U Craiova (1991–2011)
[modificare | modificare sursă]Articol principal: FC U Craiova 1948.
În 1991, Universitatea Craiova și-a cucerit ultimul titlu național și Cupa României, sub conducerea lui Sorin Cârțu.
Totuși, în același an, clubul sportiv CS Universitatea Craiova și-a desființat secția de fotbal , iar Fotbal Club Universitatea Craiova și-a continuat tradiția până la începutul anilor 2010 (până în 1994, clubul era încă controlat de Ministerul Educației Naționale). În această perioadă zbuciumată a istoriei, FC U a câștigat o Cupă a României în 1993 și a ajuns la trei finale, în 1994, 1998 și 2000. Rezultatele au fost departe de ceea ce fanii obișnuiau să se aștepte de la echipa lor. O cauză importantă a fost managementul defectuos din anii 1990 și începutul anilor 2000, tot ca urmare a căderii comunismului, care a dus la retrogradarea în 2005, când s-au sărbătorit 41 de ani consecutivi ai Diviziei A.
La 20 iulie 2011, clubul a fost exclus temporar de către Federația Română de Fotbal pentru că nu și-a retras litigiul cu fostul antrenor Victor Pițurcă de la o instanță civilă, conform articolului 57 din statutul FRF care prevede că Federația de Fotbal soluționează toate procesele sportive. Totuși, articolul permite ca litigiile privind contractele de muncă să fie judecate în instanța civilă. Decizia de excludere a fost aprobată de Adunarea Generală a FRF la 14 mai 2012. Toți jucătorii echipei au fost declarați agenți liberi și au semnat cu alte cluburi.
Refondarea și luptele pentru a recâștiga identitatea
[modificare | modificare sursă]Cred că această echipă [CS Universitatea Craiova ] este succesoarea celei înființate în 1948, sub egida Senatului Universității din Craiova. Corneliu Andrei Stroe, președinte club în epoca Craiova Maxima, pe 26 august 2013
Articol principal: CS Universitatea Craiova (2013)
Pe 20 iulie 2011, Federația Română de Fotbal a decis dezafiliarea FC Universitatea Craiova , dar decizia a fost atacată în instanță. În consecință, în vara anului 2013, autoritățile locale din Craiova, susținute de Pavel Badea și asociate cu Club Sportiv U Craiova SA, au refondat secția de fotbal a CS U Craiova. CS U a susținut că deține toate onorurile Universitatea, și că clubul sportiv nu și-a oferit recordurile lui FC U Craiova, care era considerat un club nou; acest lucru a fost confirmat în justiție în iunie 2016 și reafirmat de LPFîn noiembrie 2017. Prin urmare, CS Universitatea Craiova este proprietarul de drept al mărcii și al înregistrărilor — cu excepția Cupei României 1992–93, susținută , dar care nu face parte oficial din onorurile CS U.
La 14 august 2013, CS Universitatea Craiova a fost afiliată provizoriu la Federația Română de Fotbal, în urma unor complicații la dosarul de licență. După rezolvarea problemelor, clubul a fost introdus în Liga a II -a, al doilea nivel al sistemului ligii românești. Universitatea și-a făcut debutul sezonier pe 27 august, cu un succes cu 6–1 în fața Pandurii II Târgu Jiu în etapa a patra a Cupei României. În sezonul 2013–14 Liga a II-a, CS Universitatea Craiova și FC U Craiova s-au întâlnit în două meciuri directe, care au dat naștere multă tensiune și incertitudine cu privire la adevăratele identități ale cluburilor. CS Universitatea Craiova a promovat înapoi în Liga Iîn 2014 după 23 de ani de absență, în timp ce FC U Craiova a fost din nou exclusă, de data aceasta definitiv, dar ulterior a reapărut sub denumirea de FC U Craiova 1948 în 2017.
După promovare, Universitatea a încheiat campania 2014–15 pe locul 5. Acest rezultat a fost urmat de un loc 8 în sezonul 2015–16 și de un loc 4 la sfârșitul sezonului 2016–17, acesta din urmă asigurând revenirea în competițiile europene. Revenirea a adus un adversar important în turul trei preliminar al UEFA Europa League, echipa italiană AC Milan, Craiova părăsind competiția după 0–3 la general. Pe 27 mai 2018, Universitatea a câștigat primul său trofeu de la refondare, după ce a învins clubul Hermannstadt în finala Cupei României. Meciul s-a încheiat cu 2–0 și a fost găzduit de Arena Națională din București. O lună mai târziu, Federația Română de Fotbal a aprobat o cerere de schimbare a denumirii societății din „Club Sportiv U Craiova SA” în „U Craiova 1948 Club Sportiv SA”. În calitate de câștigătoare a Cupei României, Craiova a participat ulterior la Supercupa României 2018, pe care a pierdut-o cu 0–1 în fața CFR Cluj pe teren propriu.
Doi ani mai târziu, pe 3 august 2020, tot într-un meci pe teren propriu împotriva CFR Cluj, Universitatea Craiova a fost aproape de a câștiga prima sa ligă națională din sezonul 1990–91. Dan Nistor a deschis scorul pentru Craiova în minutul unsprezece, dar pretendenții la titlu au întors jocul și au câștigat meciul final al sezonului cu 3–1, devenind astfel campioni pentru al treilea an consecutiv
Culori și simboluri
[modificare | modificare sursă]
Ținem cu echipa noastră Cântați și voi, cântați cu noi Refren Râde soarele-n fereastră Ținem cu echipa noastră Refren Muzica: Tudor Gheorghe |
Culori
[modificare | modificare sursă]Culorile clubului Universitatea Craiova erau alb-albastru. Cu toate acestea, echipamentul purtat de fotbaliștii olteni a avut de-a lungul timpului și alte culori decât cele tradiționale, cum ar fi: portocaliu, negru sau bleu.
Simboluri oficiale
[modificare | modificare sursă]Stema
[modificare | modificare sursă]„Figura” centrală a acestei steme este un leu — însemn al puterii, simbol ce se află și pe stema județului Dolj — care privește spre stânga și ține sub unul din picioarele din spate o minge. Însemnul clubului era încadrat de litera „U” (inițiala Universității), repetat concentric de 5 ori, semnificând cele 5 secții ale clubului: fotbal, atletism, volei, tenis de masa și handbal. Pe umerii inițialei „U” este înscris, cu caractere mari, numele municipiului Craiova.[14]
-
Logo vechi
-
Logo vechi
-
Logo vechi
-
Logo actual
Imn
[modificare | modificare sursă]Imnul Craiovei , echipa supranumită campioana unei mari iubiri, nume care reflectă popularitatea echipei este unul din cele mai cunoscute imnuri din Romania fiind compus de Adrian Păunescu care a incetat din viata pe data 5 noiembrie 2010. Mulți l-au criticat pentru poemele în care slăvea conducătorii comuniști, dar lumea fotbalul are multe motive să-i mulțumească. A scris două imnuri care vor rămâne în istorie. Unul dintre ele este celebrul imn al Craiovei, imn care se cântă nu numai pe stadioane, dar și la nunțile din această zonă a României.
Tricou de joc și sponsori pe tricou
[modificare | modificare sursă]Echipamentul oficial al echipei începând cu sezonul sezonul 2020-2021 al Ligii I este produs de de compania Puma. Sponsorul principal al echipei este agenția de pariuri sportive online Betano.com, care apare cu sigla pe partea frontală a tricoului oficial.
Structura
[modificare | modificare sursă]Stadionul Ion Oblemenco
[modificare | modificare sursă]Universitatea Craiova și-a disputat de-a lugul timpului partidele de pe teren propriu pe două stadioane: „Tineretului” și „Central” (mai târziu redenumit „Ion Oblemenco”). Până în 1967 echipa a jucat pe Stadionul Tineretului, situat în centrul orașului. Pe acest stadion suporterii Universității Craiova au sărbătorit în 1955 și 1958 promovările în Divizia B, dar și prima promovare în Divizia A, în 1964. În urma acestei performanțe s-a proiectat și realizat construcția celui mai mare stadion din provincie la acea vreme. Arena se numea „Central” și a fost inaugurată la 29 octombrie 1967, cu ocazia meciului echipelor de tineret ale României și Poloniei (2-2).[15] Odată cu dispariția celui mai mare fotbalist din istoria Craiovei în anul 1996, Stadionul Central a primit numele „Ion Oblemenco”.[16] Câteva din cele mai importante echipe de club ale Europei care au jucat împotriva Universității Craiova pe acest stadion sunt: ACF Fiorentina, Steaua Roșie Belgrad, Leeds United, Inter Milan, Bayern München, Real Betis, Olympiakos Pireu AS Monaco, Galatasaray SK și Borussia Dortmund. Cel mai important meci disputat pe Stadionul Ion Oblemenco ramâne semifinala Cupei UEFA din 1983, Universitatea Craiova - Benfica Lisabona (1-1).
După moartea legendei Universității Craiova, Ion Oblemenco , în 1996, stadionul a fost redenumit în onoarea sa. În 2008, stadionul a suferit o renovare majoră.
Stadionul „Ion Oblemenco” (2017)
[modificare | modificare sursă]Noul Stadion Ion Oblemenco, cu o capacitate de 30.929 de locuri, a fost inaugurat pe 10 noiembrie 2017 cu un meci amical între Universitatea Craiova și clubul ceh Slavia Praga. Stadionul cu toate locurile a fost deschis în 2017 și are o capacitate de 30.983 de locuri, al patrulea cel mai mare teren de fotbal din România . Se află în imediata apropiere a noii Săli Polivalentă . Terenul poartă numele lui Ion Oblemenco, un jucător legendar și antrenor al Universității Craiova care a câștigat atât titlul cât și Cupa României.
Stadionul s-a clasat pe locul patru în general între stadioanele din lume deschise în 2017, depășind așteptările, clasându-se mai sus decât Wanda Metropolitano și Gazprom Arena . Pe 26 februarie 2018, Stadionul Ion Oblemenco a fost selectat ca finalist dintre 27 de lucrări depuse de juriu. Arhitecții au fost în general de acord că rezultatul a fost satisfăcător, cu rezultate de investiții decente.
Centrul de formare
[modificare | modificare sursă]Academia de tineret a Universității Craiova a dat nume importante pentru fotbalul românesc și internațional precum:Ion Geolgău, Pavel Badea, Marian Calafeteanu, Dănuț Bică, Aurel Țicleanu, Costică Donose, Ilie Balaci, Mircea Irimescu, Ionel Gane, Rodion Cămătaru, Sorin Cârțu, Eugen Neagoe, Ștefan Stoica, Cornel Frăsineanu, Andrei Ivan, Ștefan Baiaram
Suporteri
[modificare | modificare sursă]Universitatea Craiova are mulți suporteri mai ales în Craiova și în regiunea Olteniei, dar și în restul României, chiar și în regiuni precum Timișoara (grupul Sud-Vest Lions), fiind a treia cea mai susținută echipă din țară după Steaua București și Dinamo București, după cum arată un sondaj din 2016.
Există multe grupări ultras, dar în 2013 s-a produs o divizare puternică între suporteri din cauza incertitudinii cu privire la adevăratele identități ale celor două cluburi care revendică recordul Universității. Sezione Ultra' 2000 și Utopia de la Peluza Nord au ales să susțină CS Universitatea Craiova, în timp ce Praetoria și Ultras 2004 de la Peluza Sud 97 au ales FC U Craiova. Ulterior, în 2017, Ultras Craiova 2004 a părăsit FC U și a decis să rămână neutră.
Majoritatea grupurilor care formau Peluza Sud 97, în anul 2023, după pierderea palmaresului, siglei, și a numelui de către Adrian Mititelu și-au suspendat activitatea „până când Știința noastră va reveni pe teren”. Mai există câteva grupări ultras, înființate după anul 2017 care susțin echipa familiei Mititelu precum BOYS, Unu și Unu, Legione Sud București, Sud-Vest Lions, Sud Slatina, ș.a.m.d. Acestea revendică numele de „Peluza Sud 97 Cristi Neamțu”, chiar dacă cele mai vechi brigăzi au hotărât în numele Peluzei suspendarea activității.
După ceva timp, dat fiind faptul că CS Universitatea Craiova a achiziționat majoritatea recordurilor, s-au înființat multe grupuri noi în Peluza Nord Craiova : North Lions(ulterior desființat), Vechiul Spirit Ultras, Nord Oltenia, Gruppo Sibiu, Ponsiona(desființat) și UNU MAI UNIT.
Rivalități
[modificare | modificare sursă]Universitatea Craiova ține de multă ranchiune față de Dinamo București, care s-a dezvoltat la sfârșitul sezonului 1972–73 . Cei doi au terminat la egalitate de puncte campionatul național, dar Dinamo a primit titlul datorită unui golaveraj ceva superior.
Știința are și rivalități mai puțin intense cu celelalte două cluburi importante din capitală, Steaua București și Rapid București . De-a lungul timpului clubul a avut concurență locală cu formații precum Extensiv Craiova și, din 2013, FC U Craiova, entitatea menționată mai sus care deține și recordul Universității. Anii 2010 au început și o rivalitate minoră împotriva Pandurii Târgu Jiu , o altă echipă notabilă din Oltenia .
Înfrățire
[modificare | modificare sursă]Universitatea Craiova nu este înfrățită cu nici o echipă, chiar dacă pe vremuri au existat frății cu echipe precum Rapid București sau Politehnica Timișoara. Brigada Praetoria de la Peluza Sud 97 are o prietenie cu băieții de la Farul Constanța.
Palmares
[modificare | modificare sursă]Intern
[modificare | modificare sursă]Ligi
[modificare | modificare sursă]- (1) : 1957–58
Cupe
[modificare | modificare sursă]- Câștigătoare (7) :
- 1977 • 2 - 1 Steaua București
- 1978 • 3 - 1 Olimpia Satu Mare
- 1981 • 6 - 0 Politehnica Timișoara
- 1983 • 3 - 1 Politehnica Timișoara
- 1991 • 2 - 1 FC Bacău
De-a lungul timpului
[modificare | modificare sursă]- 46 de ani (41 consecutivi) pe prima scenă fotbalistică
- locul 4 în clasamentul tuturor timpurilor al Diviziei A
Performanțe externe
[modificare | modificare sursă]De-a lungul timpului
[modificare | modificare sursă]- Prima echipă de fotbal din România calificată în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni: 1981-1982.
- Prima echipă din România care a eliminat formații din Germania (1. FC Kaiserslautern) și Anglia (Leeds United).
- Semifinalistă a Cupei UEFA: 1982-1983
- Sfertfinalistă a Cupei Campionilor Europeni: 1981-1982
- Participantă la 9 ediții ale Cupei UEFA
- Participantă la 3 ediții ale Cupei Campionilor Europeni
CS Universitatea Craiova în cupele europene
[modificare | modificare sursă]Bilanț general
[modificare | modificare sursă]Apariții | Meciuri | Victorie | Egal | Înfrângere | GM | GP |
---|---|---|---|---|---|---|
3 | 10 | 3 | 2 | 5 | 12 | 14 |
Apariții | Meciuri | Victorie | Egal | Înfrângere | GM | GP |
---|---|---|---|---|---|---|
9 | 40 | 20 | 6 | 14 | 42 | 36 |
Apariții | Meciuri | Victorie | Egal | Înfrângere | GM | GP |
---|---|---|---|---|---|---|
3 | 10 | 4 | 2 | 4 | 19 | 15 |
Total:
Apariții | Meciuri | Victorie | Egal | Înfrângere | GM | GP |
---|---|---|---|---|---|---|
15 | 60 | 27 | 10 | 23 | 73 | 65 |
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ În noiembrie 2017, LPF atribuie toate trofeele Universității Craiova câștigate între 1948 și 1991 entității CS U. Singurul trofeu major al lui FC U ar fi Cupa României 1992-1993, deși și acesta este revendicat de CS U. Un alt ordin judecătoresc din 2018 a sugerat că niciunul dintre cluburile actuale nu deține de fapt palmaresul clubului dintre 1948 și 1991.
Jucători importanți
[modificare | modificare sursă]Portari
|
Fundași
Mijlocași
Atacanți
Foști antrenori
[modificare | modificare sursă]Romania
[modificare | modificare sursă]- Erik Lincar (2013)
- Ovidiu Stîngă 2013-2014
- Gavril Balint (2014)
- Ionel Gane (2014)
- Emil Săndoi (2014-2016)
- Victor Naicu (2016)
- Gheorghe Mulțescu (2016-2017)
- Victor Pițurcă (2019-2020)
- Laurențiu Reghecampf (2021-2022, 2023)
- Eugen Neagoe (2022-23)
Grecia
[modificare | modificare sursă]- Marinos Ouzounidis (2021)
Italia
[modificare | modificare sursă]- Cristiano Bergodi (2020)
- Devis Mangia (2017-2019)
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „«Campioana unei Mari Iubiri»”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Ipoteză șocantă după ultimele dezvăluiri din Bănie: legendara Știința a dispărut definitiv?!”, Gsp.ro, accesat în
- ^ „Universitatea Craiova s-a privatizat”, Ziarul de Iași, , accesat în
- ^ „Nimeni nu mai înțelege nimic » Suporterii Craiovei, bulversați prin două decizii judecătorești care se bat cap în cap: "Asta e Știința! Ba nu, asta e!"”, Gsp.ro, , accesat în
- ^ „Lovitură dură primită de Adrian Mititelu. Curtea de Apel a decis astăzi ce se întâmplă cu marca și palmaresul Universității”, Prosport.ro, accesat în
- ^ „UPDATE // FOTO Decizie DEFINITIVĂ la Apel! CS U Craiova, ZERO istorie! Verdictul publicat pe just.ro + motivarea instanței”, Gsp, , accesat în
- ^ [1] Informare cu privire la palmaresul CS U Craiova [2]
- ^ [3],,Detalii surprinzătoare din Motivarea Curții de Apel București"ProSport [4]
- ^ „Decizie definitivă! Mititelu are interzis să mai folosească numele de Universitatea Craiova”.
- ^ [5]CSU Craiova nu deține palmaresul istoric
- ^ „Decizie de ultimă oră a Înaltei Curți de Casație și Justiție”.
- ^ „Adrian Mititelu poate sta liniștit: FRF a aprobat noul nume al echipei din Bănie”, Realitatea Sportivă, , accesat în
- ^ „FRF a aprobat noua denumire a clubului FC U Craiova”, Prosport, , accesat în
- ^ „Emblema clubului”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Stadion”. universitateacraiova.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Stadionul central „Ion Oblemenco"”. fcuniversitatea.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Corneliu Andrei Stroe, legenda unei...legende, Craiova Maxima, Ion Jianu, Editura Ramuri, 2015 - recenzie