Ion Păscăluță
| Ion Păscăluță | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Fălești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | 1988 (97 de ani) Canada(d), Noua Franță, Franța |
| Cetățenie |  România.svg){kind=small} Canada |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Ion Păscăluță (n. 7 ianuarie 1890, Târgul Fălești , județul interbelic Bălți - d. 1988, Canada) a fost un om politic român, membru al Sfatului Țării. Militar, grad de subofițer, iar după alte documente, și plutonier, praporcic, participant activ al organizării Comitetului Ostășesc din Odessa, precum și vicepreședinte al Congresului Militarilor Moldoveni din 1917. [1]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Sfatul Țării
[modificare | modificare sursă]A avut un rol important în organizarea Congresului Ostășesc Moldovenesc de la Odesa. A fost ales deputat în Sfatul Țării de către Congresul Militarilor Moldoveni, Comitetul moldovenesc executiv și Sfatul delegaților militarilor din garnizoana Odesa, un timp fiind administrator al Palatului Parlamentului. La data de 27 martie 1918 Ion Păscăluță a votat Unirea Basarabiei cu România.A luat parte activă la adoptarea programului Partidului Național Moldovenesc, fiind numit ajutor al președintelui Comitetului Executiv Moldovenesc al garnizoanei. De asemenea s-a ocupat de redactarea statutului organizației. Ion Păscăluță a fost delegat la Petrograd de către Comandamentul Suprem în plină revoluție, însărcinat să stabilească punți de legătură între Comandamentele și instituțiile omoloage de la Petrograd și Chișinău, și bineînțeles, să ceară aprobarea pentru organizarea unui mare Congres al Militarilor Moldoveni. Adresează diverse solicitări comandamentului superior al armatei ruse, cerând redenumirea mai multor regimente în spirit national românesc: Regiment I Moldovenesc Traian, Bateria I antiaeriană moldovenească Ștefan cel Mare, Bateria a II-a moldovenească Basarab.[2]
După Marea Unire
[modificare | modificare sursă]După Unire a lucrat ca funcționar la primăria Chișinău, iar după 1938 s-a stabilit la București. În 1971 s-a stabilit în Canada. A fost activ în problema Basarabiei, la 1972 a adresat un memoriu Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa de la Helsinki, în care invoca drepturile internaționale ale României asupra Basarabiei, anexând o serie de documente.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Gheorghe E. Cojocaru, Sfatul țării: itinerar, Civitas, Chișinău, 1998, ISBN 9975-936-20-2
- Mihai Tașcă, Sfatul Țării și actualele autorități locale, "Timpul de dimineață", no. 114 (849), 27 iunie 2008 (page 16)
Legături externe
[modificare | modificare sursă] | Acest articol biografic despre un politician român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
| ||||||||||
| Control de autoritate |
|  |
|---|
- ^ Colesnic Iurie, Basarabia necunoscută. Vol. 2, Chișinău: Museum, 1997, p. 203
- ^ Dicusar, Constantin (). „Ion Păscăluță – un fiu uitat al Basarabiei române. Cum i-a sfidat partizanul ,,autonomismului basarabean" pe comuniștii din România și RSS Moldovenească. O viață cât un veac de luptă pentru dreptatea istorică” (în engleză). podul.ro. Accesat în .