Jocul de-a vacanța

Informații generale
Jocul de-a vacanța
Autor	Mihail Sebastian
Ediția originală
Data publicării	1936
Limbă originală	română
Prima reprezentație	17 septembrie 1938^[1] Teatrul de Comedie, București^[1]
Țara premierei	România
Personaje
Corina Ștefan Valeriu Domnul Bogoiu Madame Vintilă Jeff Maiorul Agneș un călător nevasta lui
Modifică date / text

Jocul de-a vacanța este o piesă de teatru de Mihail Sebastian scrisă în 1936. Este o comedie romantică. A avut premiera la 17 septembrie 1938, în deschiderea stagiunii de iarnă a Teatrului „Comedia”, într-un spectacol regizat de Sică Alexandrescu și avându-i în distribuție pe Leni Caler, George Vraca, Velimir Maximilian, Agnia Bogoslava și Sandina Stan.^[2] Este prima piesă de teatru a lui Sebastian scrisă pe baza unor amintiri personale ale autorului și repetă anumite teme din Femei.

Rezumat

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Acțiunea piesei se petrece în pensiunea Weber, cele șase personaje: Madame Vintilă, Bogoiu, Maiorul, Corina, Jeff și Ștefan Valeriu, decid să se deconecteze de viața din afară, de societate și de toate grijile care implică existența și traiul într-o lume dominată de griji cotidiene.

În prima scena, Bogoiu, Maiorul, Madame Vintilă și Corina constată că radioul, telefonul, ziarul și corespondența au fost suspendate din motive necunoscute. În cele din urmă, Bogoiu este cel care iși dă seama că aceste mijloace de comunicare au fost întrerupte de către Ștefan Valeriu, care iși dorește o deconectare totală de toate veștile din afară, care ar putea perturba liniștea din pensiune. Ștefan Valeriu urmărește existența unei vacanțe în cadrul pensiunii, în care toată lumea să poată uita măcar pentru o lună de zgomotul și problemele de la oraș. Astfel, pensiunea Weber situată în munți și izolată în pădure, devine locul propice pentru inventarea unui joc, “ jocul de-a vacanța “. La început nimeni nu pare să fie de accord cu idea lui Ștefan, aceasta părând absurdă, deoarece cu toții cred că nu se poate trăi fără a ști ce se petrece în lume, fără a ști data și ora fiecărei zile, fără a putea comunica cu cei dinafară. Corina, după mai multe discuții avute cu Ștefan, acceptă în cele din urmă jocul și se supune regulilor sale. Modul în care Ștefan vorbește despre fericire este poate felul în care reușește să-i convingă pe toți.

Spre deosebire de Corina care a acceptat jocul mai repede, Bogoiu nu s-a lăsat convins prea ușor, acesta fiind o persoană prea legată de oraș, de cravatele pe care le-a purtat întotdeauna, și de tabla sa pe care obișnuia să noteze întotdeauna ziua și presiunea atmosferică, obisnuință care devenise o adevărată manie.

În final, Corina îl convinge spunându-i că se poate considera căpitanul unui vapor, aceasta fiind dorința sa de-o viață, dorință împlinita doar cu ocazia acestui joc. Bogoiu se lasă prins în joc, ba mai mult, este foarte încântat de idea inedită propusă de Corina.Toți cei șase iși petrec zilele fără a avea niciun contact cu lumea exterioară, începând să fie din ce în ce mai convinși că se află la bordul unui vapor, până în ziua în care niște intruși iși fac apariția la pensiune.

Cei doi susțin că au venit la aceasta pensiune pentru a-și petrece concediul și pentru a se relaxa și cer sa vorbească cu doamna Weber. Toți cei șase se strâng în salon speriați că locul lor idilic ar putea fi ocupat de acest cuplu, acest fapt punându-le în pericol jocul. După mai multe discuții prin care aceștia încercau să-i convingă pe intruși să plece, invocând diverse motive, precum faptul că nu se pot prezenta pe o navă cu bilete de tren, reușesc în cele din urmă sa-i alunge prin comportamenrul lor bizar. Jocul continuă pentru cei șase, însă în momentul în care Corina iși dă seama ca s-a îndrăgostit de Ștefan, ea decide să părăsească pensiunea, decizie care va duce la încheierea jocului. Bogoiu, Jeff si Ștefan sunt îndrăgostiți de Corina, iar vestea plecării sale îi va devasta, însă aceasta preferă să se întoarcă înapoi în lumea exterioară și să rămană pentru Ștefan un mister, o călătoare necunoscută pe coverta unui vapor: ,,Lasă-mă să fiu necunoscuta care se rupe de lângă tine, pentru a se întoarce într-o viață de mister. Lasă-mă să fiu marea dansatoare care douăzeci de zile, pe coverta unui vapor, s-a amuzat să treacă drept o mică fată sentimentală. Și tu rămâi... prințul meu de Galle’’