Sari la conținut

Jovan Skerlić

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jovan Skerlić
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Belgrad, Principatul Serbiei Modificați la Wikidata
Decedat (36 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Belgrad, Regatul Serbiei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Nou din Belgrad[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJelena Skerlić Ćorović[*][[Jelena Skerlić Ćorović (Serbian writer, translator and literary critic)|​]]  Modificați la Wikidata
Număr de copii1 Modificați la Wikidata
Cetățenie Principatul Serbiei
 Regatul Serbiei Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Sârbă Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
critic literar[*]
jurnalist
istoric literar[*]
cadru didactic universitar[*]
eseist
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba sârbă[3][4] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiVelika škola[*][[Velika škola (Earliest instituition of high education in the Principality of Serbia)|​]] (limba franceză)
Filološki fakultet Univerziteta u Beogradu[*][[Filološki fakultet Univerziteta u Beogradu (Faculty of University of Belgrade)|​]]
Prva beogradska gimnazija[*][[Prva beogradska gimnazija (public school in Belgrade, Serbia)|​]]
PatronajUniversitatea din Belgrad  Modificați la Wikidata

Jovan Skerlić (în sârbă Јован Скерлић, n. , Belgrad, Principatul Serbiei – d. , Belgrad, Regatul Serbiei) a fost un scriitor și critic literar sârb,[5] recunoscut drept una dintre cele mai influente voci ale criticii literare sârbe de la începutul secolului al XX-lea,[6] alături de mentorul său Bogdan Popović.[7]

Plachetă memorială pe casa unde a locuit Jovan Skerlić, strada Gospodar Jovanova, Belgrad, Serbia

A fost înmormântat la Cimitirul Nou din Belgrad.[8]

Familia paternă a lui Skerlić era originară din Șumadija, iar cea maternă din Voivodina.[9] Încă din liceu, a manifestat interes pentru ideile socialiste ale lui Svetozar Marković, implicându-se în cercuri și publicații de orientare progresistă.[9]

În 1895 s-a înscris la Marea Școală din Belgrad (din 1905, Universitatea din Belgrad), unde a fost profund influențat de cursul de literatură comparată și limba franceză susținut de Bogdan Popović.[9] Pe parcursul studiilor universitare, a inițiat corespondență academică cu socialiști străini, inclusiv cu profesorul Georges Renard de la Universitatea din Lausanne.[9] A absolvit în 1899 și s-a stabilit temporar la Lausanne, Elveția, pentru a lucra la teza sa de doctorat, apoi s-a stabilit pentru câteva luni la Paris, înainte de a se întoarce definitiv la Belgrad.[9]

La începutul anului 1904, Skerlić a petrecut două luni la München, apoi a revenit la Paris și s-a întors la Belgrad în iulie 1904. A obținut un post la Universitatea din Belgrad în 1905, după ce și-a pierdut locul de muncă la Marea Școală în 1903 din cauza angajamentului său politic.[9] Cu un post stabil, Skerlić s-a dedicat proiectelor ambițioase, inclusiv redactării unei istorii exhaustive a literaturii sârbe moderne.[9] Opera sa majoră, Istoria noii literaturi sârbe (Istorija nove srpske književnosti), a fost finalizată cu doar două luni înainte de moartea sa prematură, în 1914.[9]

Lucrări (selecție)

[modificare | modificare sursă]
  • Pisci i knjige I
  • Pisci i knjige II
  • Pisci i knjige III
  • Pisci i knjige IV
  • Pisci i knjige V
  • Pisci i knjige VI
  • Feljtoni, skice i govori
  • Istorijski pregled srpske štampe 1791–1911
  • Javno mnenje u Francuskoj prema političkoj i socijalnoj poeziji od 1830 do 1848
  • Srpska književnost u XVIII veku
  • Omladina i njena književnost (1848–1871): izučavanja o nacionalnom i književnom romantizmu kod Srba
  • Svetozar Marković: njegov život, rad i ideje
  • Jakov Ignjatović: književna studija
  • Istorija nove srpske književnosti
  1. ^ WorldCat Entities, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Jovan Skerlić u srpskoj književnosti 1877–1977: Zbornik radova. Posebna izdanja, Institut za knjizevnost i umetnost, Belgrad.[necesită pagina]
  6. ^ Mumovic, Ana (). „Jovan Skerlic as a Life Tutor”. Research in Pedagogy. 5 (1): 129–135. ISSN 2217-7337. 
  7. ^ Milojkovic-Djuric, Jelena (). „The Roles of Jovan Skerlic, Steven Mokranjac, and Paja Jovanovic in Serbian Cultural History, 1900-1914”. Slavic Review. 47 (4): 687–701. doi:10.2307/2498188. JSTOR 2498188. 
  8. ^ Jovan Skerlić Arhivat în , la Wayback Machine. la Cimitirul Nou
  9. ^ a b c d e f g h Dragiša Živković (). Živan Milisavac, ed. Jugoslovenski književni leksikon [Lexiconul literar iugoslav]. Novi Sad (SAP Voivodina, RS Serbia: Matica srpska. pp. 483–485.