Jovan Sterija Popović
| Jovan Sterija Popović | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Vârșeț, Comitatul Timiș, Serbia[1] |
| Decedat | (50 de ani)[1] Vârșeț, Comitatul Timiș, Serbia[1] |
| Cetățenie |  Imperiul Austriac |
| Ocupație | dramaturg poet pedagog[*] scriitor avocat scriitor de literatură științifico-fantastică[*] |
| Limbi vorbite | limba sârbă[2] limba croată[3] |
| Activitate | |
| Alma mater | Karlovačka gimnazija[*] |
| Organizație | Universitatea din Belgrad |
| Rude | Nikola Nešković[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Jovan Sterija Popović (n. , Vârșeț, Comitatul Timiș, Serbia – d. , Vârșeț, Comitatul Timiș, Serbia) a fost un dramaturg, poet, jurist, filosof și pedagog sârb care a predat la Școala Superioară din Belgrad. Sterija a fost recunoscut de contemporanii săi ca unul dintre principalii intelectuali sârbi și este considerat unul dintre cei mai buni dramaturgi comici din literatura sârbă.[4][5]
Biografia[modificare | modificare sursă]
Popović s-a născut în Werschetz (Vršac), în comitatul Timiș din Regatul Ungariei din Imperiul Habsburgic (acum Serbia). Tatăl său, Sterija era negustor.[6] Etnia tatălui lui Popović și a lui Popović însuși este disputată, unii spunând că erau de origine aromână[7], iar alții că erau greci.[8] Bunicul său matern a fost pictorul și poetul Nikola Nešković, despre care a scris o biografie.[9]
Popović a urmat școli gimnaziale la Vršac, Karlowitz, Timișoara și Budapesta.[10] A studiat dreptul la Käsmark. După ce și-a încheiat studiile (1830), a lucrat ca profesor, iar din 1835, când a susținut examenul de barou, s-a întors în orașul său natal, unde a predat mai întâi latina, apoi și-a deschis un cabinet de avocatură.[10] Ca mulți alți intelectuali din Voivodina, animat de sentimente patriotice, a decis să lucreze în Principatul Serbiei.[10] A început să scrie drame istorice, dar curând s-a îndreptat spre comedie. În 1840 s-a stabilit la Belgrad, unde va petrece opt ani, predând la ceea ce era pe atunci cea mai avansată școală din Serbia, Școala Superioară din Belgrad, viitoarea Universitate.[10]
A jucat un rol esențial în înființarea Academiei Sârbe de Științe și a Muzeului Național.[11] A continuat să scrie drame, pe care le-a și organizat, pus în scenă și regizat. A fost numit șef al Ministerului Educației de către guvernul constituțional în 1842.[5] A rămas în această funcție până în 1848, lucrând la organizarea sistemului școlar și a educației în Serbia. În anul 1848 a decis să se întoarcă la Vršac, unde a trăit până la moartea sa în 1856. Este înmormântat în cimitirul ortodox din Vršac.
Activitatea literară[modificare | modificare sursă]
A debutat cu poezii dedicate eroilor antici greci. S-a întors la poezie spre sfârșitul vieții. De la creația poetică s-a îndreptat spre romane istorice și dramaturgie, dar a cunoscut cel mai mare succes ca dramaturg comic.
Considerat „părintele” dramaturgiei sârbești, Sterija-Popović a fost primul dintre sârbi care s-a dedicat cu seriozitate acestui gen și s-a dedicat în întregime teatrului. Este autorul unor drame istorice și comedii din viața contemporană, care s-au bucurat de o mare popularitate. În comediile sale, ridiculizează micimea sufletească, egoismul, vanitatea și alte vicii. A introdus pentru prima dată în dramaturgia sârbă personajul omului simplu.
Teatrul lui J. Popović era perceput ca un mijloc de educare morală și de luminare. Spre sfârșitul vieții, a publicat o culegere de poezii.
A tradus din greacă și franceză.
Comediile sale sociale (Mincinosul și lingușitorul, 1830; Zgârcitul, 1837; Patrioții, 1849) au pus bazele repertoriului național al teatrului sârbesc.
Opere reprezentative[modificare | modificare sursă]
Dramaturgie[modificare | modificare sursă]
- Mincinosul și lingușitorul
- Zgârcitul
- Dovleacul îngâmfat
- Căsătorie și recăsătorie
- Înșelăciune pentru înșelăciune
- Măgarul fermecat
- Moartea lui Ștefan Dečanski
- Invizibilitatea sau Svetislav și Milena
- Fiul adoptiv Simeon sau nefericita căsătorie
- Haiducii
- Skanderbeg
Proză[modificare | modificare sursă]
- Bătălia de la Kosovo
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f Biographisches Lexikon zur Geschichte Südosteuropas, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Pattaro, Enrico; Roversi, Corrado (), A Treatise of Legal Philosophy and General Jurisprudence: Volume 12 Legal Philosophy in the Twentieth Century: The Civil Law World, Tome 1: Language Areas, Tome 2: Main Orientations and Topics (în engleză), Springer Science & Business Media, ISBN 978-94-007-1479-3, accesat în
- ^ a b „"KOMEDIJA RODOLJUPCI JOVANA STERIJE POPOVIĆA – IZMEĐU PROŃLOSTI I SADAŃNJOSTI"” (PDF). http://cejsh.icm.edu.pl/cejsh/element/bwmeta1.element.hdl_11089_2192/c/6_PSZN_15_Jovanovic.pdf. Legătură externa în
|publisher=(ajutor) - ^ Mihailovich, Vasa D.; Mikasinovich, Branko, ed. (), An anthology of Serbian literature, An anthology of South Slavic literatures, Slavica Publishers, ISBN 978-0-89357-320-1, OCLC 123137077, accesat în
- ^ The Romance-Speaking Balkans: Language and the Politics of Identity (în engleză), BRILL, , ISBN 978-90-04-45617-4, accesat în
- ^ Mikasinovich, Branko (), Introduction to Yugoslav Literature: An Anthology of Fiction and Poetry (în engleză), Twayne Publishers, accesat în
- ^ Südost-Forschungen (în germană), S. Hirzel, , accesat în
- ^ a b c d Norris, David (), Belgrade:A Cultural History: A Cultural History (în engleză), Oxford University Press, USA, ISBN 978-0-19-537609-8, accesat în
- ^ inc, McGraw-Hill (), McGraw-Hill Encyclopedia of World Drama: An International Reference Work in 5 Volumes (în engleză), VNR AG, ISBN 978-0-07-079169-5, accesat în
