Sari la conținut

Khaled Hosseini

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Khaled Hosseini
Date personale
Născut (59 de ani)[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Kabul, Regatul Afganistanului⁠(d), Durrani Empire⁠(d)[7] Modificați la Wikidata
Număr de copii2 Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Religieislam Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic
romancier[*]​
medic scriitor[*]​
autor de literatură medicală[*]​
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[8] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din California, San Diego[*]​
Santa Clara University[*][[Santa Clara University (private non-profit Jesuit university located in Santa Clara, California, United States)|​]]
Independence High School[*][[Independence High School (public high school in San Jose, California)|​]]
UC San Diego School of Medicine[*][[UC San Diego School of Medicine (medical school)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia Nichols-Chancellor[*]​
Humo's Gouden Bladwijzer[*][[Humo's Gouden Bladwijzer |​]] ()
Great Immigrants Award[*][[Great Immigrants Award (Award issued by the Carnegie Corporation of New York to celebrate immigrant contributions to American life)|​]] ()[1]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Khaled Hosseini (dreapta) alături de George și Laura Bush în timpul unei vizite la Casa Albă în 2007

Khaled Hosseini (n. , Kabul, Regatul Afganistanului⁠(d), Durrani Empire⁠(d)) este un scriitor afgan-american și medic, originar din Afghanistan. Dupa ce a absolvit facultatea, a profesat ca medic în California, o ocupație pe care el o aseamănă cu "o căsătorie aranjată" [9]. A publicat trei romane a căror acțiune se intâmplă în mare parte în Afganistan. Ca urmare a succesului cu romanul său de debut Vânătorii de zmeie, decide să își încheie cariera de medic și devine scriitor[10].

Hosseini s-a născut în Kabul, Afganistan, pe 4 martie 1965. Tatăl său a lucrat ca diplomat, și la varsta de 11 ani, familia a decis să se mute în Franța. Patru ani mai târziu, părinții lui au aplicat pentru azil în Statele Unite ale Americii, unde mai târziu Khaled a obținut cetățenia americană. Hosseini nu s-a mai întors în Afganistan până în 2003, la vârsta de 38, atunci cand "s-a simțit ca un turist în propria lui țară" [11]. În diverse interviuri, a recunoscut că uneori se simte vinovat de supraviețuire pentru că a părăsit țara înainte de invazia sovietică.

Toate cele trei romanele ale sale au devenit bestsellere: Vânătorii de zmeie a fost timp de 101 săptămâni pe lista de bestsellere. În 2007 publică cel de-al doilea roman al său - Splendida cetate a celor o mie de sori-, care a fost timp de 60 de săptămâni pe lista bestsellerelor din New York Times. 6. [7] Cele două romane s-au vândut în mai mult de 38 de milioane de exemplare pe plan internațional.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Familia

[modificare | modificare sursă]

Hosseini se trage dintr-o familie nobilă, de origine paștună, a cărui mamă, bunică și străbunică fac parte din familia Mohammadzai care era la putere in vremea copilariei sale. Membrilor masculini din cadrul familiei sale le-a fost accordat titlul de "Sayyed" (titlu onorific utilizat pentru descendenții de sex masculin ai profetului Muhammad.) În plus, mătușa lui Hosseini a fost mama prințului Mostafa Zaher, nepotul regelui Zaher Shah (1914-2007). În 1973 prințul Mohammad Daud l-a îndepărtat de la putere pe vărul său, regele Mohammad Zaher Shah, a proclamat Afganistanul Republică și s-a autointitulat președinte. Câțiva ani mai târziu, fracțiunea paștună din cadrul Partidul Popular Democrat din Afganistan a răsturnat regimul lui Daud, punând astfel capăt domniei familiei nobile Mohammadzai.

Hosseini s-a născut pe 04 martie 1965 în Kabul, Afganistan, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei. Tatăl său, Nasser, a fost un musulman moderat care a lucrat ca diplomat pentru Ministerul Afacerilor Externe de la Kabul, iar mama sa a lucrat ca profesor de limba persană la un liceu de fete, ambii fiind din regiunea Herat. În ceea ce îl privește, el insuși a declarat: "eu nu sunt nimic 100% ... Există o parte pastuna în mine, o parte tajika din mine, precum și o parte afgană." [12].Hosseini iși descrie copilăria ca fiind una privilegiată, făcând parte din clasa de mijloc, crescând în cartierul Wazir Akbar Khan din Kabul[11]. Ca și eroul său, Amir din Vanatorii de zmeie , Hosseini a crescut într-un segment privilegiat al societății din Kabul. Hosseini spune despre el că el nu este un musulman devotat. "Eu cred într-un Dumnezeu. Dacă este Ramadan, postesc și uneori mă duc la moschee împreună cu tatăl meu” [11]. În timpul copilariei sale, femeile și bărbații erau tratați în mod egal. Familia lui Hosseini a avut servitori și a dus o viață socială bogată. Ei au participat la diverse petreceri la diferite ambasada și au primeau foarte multi vizitatori straini in casa lor - scriitori, poeți, cântăreți și intelectuali. Toti cei cinci copii au mers la școală și era de așteptat sa urmeze o facultate.

Hosseini spune că nu-și amintește ca sora lui, Raya, sa fi avut parte de vreun dezavantaj socială din cauza ca era fată. În anii 1960 și 1970, fetele tinere din mediul urban erau încurajate să se ducă la facultate si era posibil să își aleagă singure viitorul soț. Aceste drepturi au avut foarte mult de suferit în urma anilor de război. Dacă ar fi ramas la Kabul, este foarte probabil ca Raya sa fi avut parte de aceeași soartă ca și cea a personajului „Laila” din romanul Splendida cetate a celor o mie de sori. Precum personajul Baba din Vanatorii de zmeie, tatal lui Hosseini, Nasser, era un om foarte mândru și a acceptat foarte greu faptul ca ei trebuiau să se întrețină din ajutoarele primite de statul american atunci cand s-au mutat in această țară. Nu dupa mult timp, acesta s-a angajat drept șofer pentru a-și putea întreține familia. Nasser și-a schimbat meseria și a devenit instructor de condus, iar mai apoi a lucrat ca asistent social. Mama lui Hosseini, Maimoona, s-a angajat pe un post de chelneriță și de coafeza. Perseverența și dorința de le putea darui un trai mai bun copiilor lor l-a impresionat enorm pe scriitor, declarand ca "este admirabil cât de mult părinții mei s-au putut reinventa și adapta la noua realitate a vieții lor".

Soția lui Hosseini, Roya, provine dintr-o familie afgană, dar a crescut în America. Cei doi s-au întâlnit la o petrecere în casa părinților lui Hosseini din San Jose, pe când el avea 28 de ani si ea 24, iar în conformitate cu Hosseini a fost dragoste la prima vedere. Cei doi au stat de vorbă o jumătate de oră, iar patru zile mai târziu, Roya a fost cerută în căsătorie, urmând ca nunta sa aibă loc peste șase săptămâni. Hosseini își dorește ca Haris si Farah, copiii lui, să păstreze și să iși însușească unele aspecte ale patrimoniului lor afgan. El i-a învățat limba persana, astfel incat cei doi copii sunt bilingvi. Hosseini își amintește de un moment în care le-a pus la pachet mâncare afgană, însă copiii lui au refuzat-o pentru că le-a fost rușine. Din acest motiv, el consideră că sunt în curs de ceea ce se numește efectul omonim, referindu-se la romanul lui Jhumpa Lahiri despre un imigrant indian care odata ajuns in SUA respinge si reneaga orice are legatura cu cultura sa natală.

Țările copilăriei sale

[modificare | modificare sursă]

Khaled Hosseini nu consideră Afganistan-ul ca fiind casa lui, deși este puternic atașat de această țară: “Doar pentru că mă duc acolo și am o reacție emoțională puternică nu înseamnă că aici imi este mi-e locul”[13].

În 1970, Hosseini și familia lui s-au mutat în Iran unde tatăl său a lucrat pentru Ambasada Afganistanului de la Teheran timp de doi ani. În 1973, familia lui Hosseini a revenit la Kabul unde s-a nascut cel mai mic frate al autorului. În 1976, la varsta de 11 ani, tatăl său a obținut un loc de muncă în Paris, Franța, și toata familia s-a muta acolo.Ei nu au putut să se mai întoarcă în Afganistan deoarece in aprilie 1978 a izbucnit Revolutia Saur în care Partidul Popular Democrat din Afganistan (PDPA) a preluat puterea. În 1980, la scurt timp după începerea războiului sovietic din Afganistan, ei au cerut azil politic în Statele Unite și s-au stabilit în San Jose, California. In acest moment, Hosseini, avea vârsta de 15 ani, si nu vorbea deloc limba engleză, ulterior declarand ca „atunci când a ajuns pentru prima dată în Statele Unite ale Americii am suferit un șoc cultural" și ca se simtea singur[14].

El declară că primii doi ani petrecuți la Paris, din toamna anului 1976 si până în aprilie 1978, au fost minunați. El nu mai fusese nicăieri în afara Afganistanului și Iranului și s-a îndăgostit de Paris de cum a ajuns “a fost o sărbătoare pentru urechile si ochii mei și mă simțeam de parcă aș fi făcut un salt de 100 de ani în viitor”[15]. Înainte de Paris, nu mai văzuse zgârie-nori, nu se mai urcase într-un lift si nu mai călătorise cu metroul. Pentru familia lui Hossini, aceștia au fost ani fericiti în care toată familia încerca să învețe limba franceză, să deguste mâncăruri noi, să se uite la diverse filme si posturi TV și să viziteze obiective turistice faimoase, încercând să se adapteze la o nouă cultură. Ei credeau că vor rămâne în Paris doar temporar, urmând să se reîntoarcă în Kabul o dată cu terminarea mandatului de patru ani a tatălui lui Khaled. Cei doi ani în care a avut loc lovitura de stat au fost complet diferiți.”Lumea noastră s-a destrămat“ [16]. Ei primeau regulat vești din partea rudelor și cunoștințelor rămase în Kabul care le povesteau ororile prin care treceau, faptul că mulți oameni au fost fie închiși, fie torturați sau au disparut pur si simplu. Acești ani au fost o perioadă de mare instabilitate și anxietate care a culminat cu decizia lui Nasser de a solicita azil în Statele Unite, unde au trebuit să se adapteze unei noi culturi, unei noi limbi și unui nou mod de viață .

Parintii lui Hosseini au pregătit în secret plecarea în SUA, copiii aflând doar cu câteva zile înainte că vor pleca. Întreaga familie s-a mutat din nou într-o țară complet necunoscută, stabilindu-se în San Jose, California de Nord. Hosseini își aduce aminte că a fost o perioadă foarte grea, mai ales din punct de vedere financiar, ei fiind obligați să stea inghesuiți, 9 persoane într-un apartament cu doua camere, dar spune că apropierea și dragostea familială au compensat toate neajunurile. Tânărul Hosseini, care avea 15 ani când s-a mutat în SUA, nu știa mai nimic despre această țară, recunoscând că tot ce aflase despre aceasta era din sălile de cinema și ca se aștepta să întâlnească o mulțime de bărbați duri care poartă palarii de cowboy. Însă a avut parte de o surpriza: diversitatea rasială, fiind inconjurați si de filipinezi, imigranți din America de Sud, precum și asiatici. Scriitorul declară că „mi-a dat cu totul peste cap toată ideea mea de ce inseamna un american" [11].

Cariera

[modificare | modificare sursă]

Hosseini a absolvit liceul Independence din San Jose Arhivat în , la Wayback Machine. în 1984 și s-a inscris la Universitatea din Santa Clara, unde a obținut o diplomă în biologie în 1988. În anul următor, el a intrat la Universitatea din California, San Diego, la Facultatea de Medicina,de unde si-a obținut rezidentiatul in 1993 si si-a făcut stagiul de pregatire la spitalul Cedars-Sinai Medical Center din Los Angeles. El a practicat medicina timp de peste zece ani, până la un an și jumătate dupa lansarea romanului sau de debut Vanatorii de zmeie.

Hosseini este în prezent un reprezentant al Bunăvoinței pentru Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR)[17] oferind asistență umanitară în Afganistan prin intermediul Fundației Khaled Hosseini. Conceptul de fundație a fost inspirat de călătoria sa în Afganistan in numele UNHCR din 2007.

Activitatea literara

[modificare | modificare sursă]

Surse de inspiratie

[modificare | modificare sursă]

Pe vremea cand Khaled Hosseini era copil, obisnuia sa citeasca foarte multe poeme persane, în special poemele sufiților precum Rumi, Hafez, Omar Khayyam, Abdul-Qadir Bēdil etc. Acesta declara ca o traducere in persana a romanului Colț Alb de Jack London a avut o influenta enorma asupra imaginatiei sale de copil [18], precum și alte traduceri in persana a unor romane precum Alice în Tara Minunilor,Fructele mâniei etc.

O alta sursa de inspiratie, este muzica afgana traditionala, declarandu-l pe cantaretul afgan Ahmad Zahir ca fiind un personaj cheie din copilaria lui, numindu-l in emisiunea Saturday Live "un Elvis al afganilor ", și a spus muzica lui este "una dintre amintirile fundamentale din timpul meu în Afganistan". De asemenea, o apreciaza foarte mult pe cantareata de muzica traditional Mahwash care este singura cantareaza din tara lui natala care a primit titlul de Ustad – maestru.

Familia este una dintre principalele teme din scrierile lui Hosseini, pe care o intalnim in toate cele trei romane ale sale: „in Afganistan, tu, ca individ, nu reprezinti nimic. Tu esti fiul cuiva, esti un frate, un var, un unchi. Esti parte din ceva mult mai mare decat tine” [18].

Primul roman

[modificare | modificare sursă]

Autorul declara ca în primăvara anului 1999 a auzit o stire la televizor despre regimul talibailor care tocmai ce intersizesera concursurile de inaltat zmeie. Iubind foarte mult acest sport, a scris o nuvela de 25 de pagină despre doi băieți din Kabul care inaltau zmeie. Doi ani mai târziu, în martie 2001, a regasit nuvela care a devenit sursa de inspiratie pentru romanul Vanatorii de zmeie. Amintirile foarte plăcute din copilăria sa în epoca pre-sovietică din Afganistan, precum și experiențele sale personale cu oamenii de etnie hazara au dus la intregirea primului său roman. Un hazar, numit Hossein Khan a lucrat pentru familia scriitorului pe vremea cand locuiau în Iran. Când Khaled Hosseini a fost în clasa a treia, l-a învățat pe Khan sa scrie și să citească. Deși relația sa cu Hossein Khan a fost de scurtă durată și destul de formal, amintiri plăcute ramase in memoria autorului i-au servit drept sursă de inspirație pentru relația dintre Hassan și Amir în Vanatorii de zmeie;;[19].

Al doilea roman

[modificare | modificare sursă]

Autorul a marturisit ca îndată ce am terminat Vanatorii de zmeie, a stiut că trebuie sa scrie o a doua carte, dar de aceasta data despre femeile afgane. In misiunea sa UNHCR in Afganistan din martie 2003 a auzit atât de multe povești despre ceea ce sa întâmpla femeilor, tragediile pe care le îndurau, dificultățile, violența psihica si fizica la care erau supuse, discriminarea, excludrea din viața publica în timpul talibanilor etc, cu alte cuvinte, ingradirea drepturilor legale, sociale si politice. Hosseini a marturisit ca acest lucru era o crima umanitara pentru el a simțit că povestea acestor femei trebuie spusa, astfel luand nastere romanul Splendida cetate a celor o mie de sori.

Al treilea roman

[modificare | modificare sursă]

În romanul său publicat in 2013, Și Munții au ecou, Hosseini povestește drama unei fetițe pe nume Pari dintr-un sat fictiv din Ahghanistan, care a fost vândută pentru ca tatăl ei să își poată întreține familia. Firul narativ este întrerupt adeseori cu povești secundare care descriu viețile celorlalte personaje ale cărții: povestea mamei adoptive a lui Pari, povestea unui criminal de război din Afghanistan, povestea unui medic voluntar etc.

În misiunea UNHCR din 2007, Hosseini s-a deplasat într-un sat izolat din mijlocul deșertului unde a făcut cunoștință cu o familie tradițională de afgani foarte săracă, care l-a inspirat să scrie această carte.

Romanele lui Khaled Hosseini

[modificare | modificare sursă]

Ambiguitatea este destul de rara pe lista de bestsellere, de cele mai multe cazuri, aceasta fiind aproape inexistenata pentru a atrage un număr cat mai mare de cititorii, insa Khaled Hosseini nu se incadreaza in aceasta categorie, el acordand o dimesiune morala complexa romanelor sale. Primele două romane ale lui Hosseini, Vanatorii de zmeie( 2003) și Splendida cetate a celor o mie de sori( 2007), a fost timp de 171 de săptămâni pe lista bestsellerelor, iar Si muntii au ecou(mai, 2013) a fost pe locul doi in topul celor mai binevandute carti de pe site-ul Amazon in 2013, dupa Simbolul de Dan Brown. Presa americana declara ca el chiar detine secretul de a fi un scriitor de succes, si ca acesta ar putea fi emotia intense pe care o starnesc romanele sale. Pentru a transcrie termenii afgani din romanele sale, Hosseini folosește mai degraba transliterea fontetica persana, in detrimentul celei dari :de exemplu, in locul fonemelor Qargha , sabzi chalau", si Maqbool foloseste echivalentul lor persan "Ghargha", challow sabzi" si "Maghbool".

Vanatorii de zmeie

[modificare | modificare sursă]

În anul 2003, Hosseini isi lanseaza primul său roman intitulat Vanatorii de zmeie, povestea unui băiat tânăr, Amir care luptă pentru a stabili o relație mai strânsă cu tatăl său și este bantuit de amintirea unui eveniment din copilărie. Actiunea romanului se petrece în Afganistan,incepand cu căderea monarhiei si până la prăbușirea regimului taliban, precum și în zona golfului din San Francisco, în special în Fremont, California.Printre temele sale numeroase se numara tensiunile etnice dintre hazarii și pashtunii din Afganistan și experiențele traite de imigranții Amir și tatăl său, în Statele Unite ale Americii. Potrivit Nielsen BookScan, Romanul Vanatorii de zmeie a ocupat locul 3 in topul celor mai bine vandute carti din SUA in 2005, si, de asemenea,a fost produs ca audiobook interpretat de către autorul insusi[14]. Drepturile de ecranizare a acestui roman au fost cumparate de DreamWorks/ Paramount, iar fimul a fost regizat de Mark Forster si lansat în decembrie 2007 sub aceaasi denumire în care Hosseini detine un rol episodic, o apariție de scurta durata spre sfârșitul filmului ca un spectator, atunci când Amir ii cumpără un zmeu pe care mai târziu il inalta cu Sohrab.

Khaled Hosseini with actors from The Kite Runner, Bahram and Elham Ehsas.

In primavara anului 2013, teatrele Nottingham Playhouse și Liverpool Everyman au cumparat drepturile de punere in scena a acestui roman, de a cărei regizare se va ocupa Matthew Spangler [20]. Potrivit ziarului The Guardian, Giles Croft, directorul artistic al teatrului Nottingham Playhouse, a declarat ca a vrut sa puna in scena aceasta piesa de teatru în Marea Britanie pentru a sublinia paralele dintre stilul de viață britanic modern, incluzand experiența imigrantilor.

Primul roman al lui Hosseini, Vanatorii de zmeie, a provocat o senzație internațională atunci când a fost publicat în anul 2003, intrand direct pe lista de bestsellere din New York Times unde a rămas pentru mai mult de 100 de săptămâni. Această carte este povestea semi-autobiografica a unui băiat crescut în Afganistan în anii 1960 și prietenia sa cu fiul servitorului familiei sale. De-a lungul paginilor a ceea ce pare a fi primul roman afgan scris în limba engleză, intalnim doi băieți orfani care învață să fie unul langa celalalt, dar a căror destin este să se distrugă reciproc în prapastia creata de diferențele entice[15]. Oricare ar fi adevărul legat de calitatea de a fi primul roman afgan scris în limba engleză, Hosseini este cu siguranță primul romancier afgan care transpune in fictiune cultura lui natala cititorilor occidentali de Vest, contopind lupta personală a oamenilor obișnuiți cu istoria unei tari devastata din punct de vedere politic.

Romanul are un inceput ce aduce aminte de genul lui Shakespeare “”Am devenit ce sunt azila varsta de 12 ani,intr-o zi innorata din iarna anului 1975”[21] si se continua cu o poveste epica care prezinta viața traita pe două continente în mijlocul unor schimbari politice, în care visele se ofilesc inainte de a capata contur si în care amintirea unui copil transforma un barbat intr-un las. Amir este un membru privilegiat de origine pastuna a căror putere este în creștere în Kabulul anilor ’70. Hassan este slujitorul său devotat și de origine hazara al cărui prim cuvânt a fost numele lui Amir. Romanul are ca tema principala prietenia celor doi copii și sacrificiul crud și rușinos la care băiatul bogat il supune pe umil său servitor, dorindu-si dragostea si admiratia propriului sau tata. Amir marturiseste ca " Am fugit pentru că am fost un laș , " in timp ce fuge de la scena la care tocmai ce fusese martor, scena care ii destrama prietenia cu Hassan, ii zdruncina copilaria si il urmareste toata viata[14].

Scriitorul ne prezinta încercările lui Amir de a fugi de culpabilitatea pe care o simte fata de actul de trădare pe care l-a comis. Povestea lui este in acelasi timp devastatoare, dar și plina de inspirație, in timp ce lumea lui este formata dintr-un mozaic de frumos si grotesc. Romanul Vanatorii de zmeie vorbeste despre pretul platit pentru a avea parte de pace, atat personala, cat si politica si despre ceea ce distrugem fiind pe deplin constienti în speranța de a ne atunge telurile, fie vorba de prietenie, democrație sau libertate.

Splendida cetate a celor o mie de sori

[modificare | modificare sursă]

Cel de al doilea roman al lui Hosseini, Splendida cetatea celor o mie de sori a fost publicat în 2007, actiunea petrecandu-se si de aceasta data în Afganistan. Povestea abordează multe dintre temele primului sau roman, insa de aceasta data autorul confera o dimensiune feminina povestii sale. Acesta urmareste povestea a două femei, Mariam și Laila, ale căror vieți se intrepatrund. Povestea este plasata in timpul celor treizeci de ani tumultosi de tranziție din Afganistan de la ocupația sovietică pana la controlul talibanilor și reconstructia post-talibana. Romanul a fost lansat de către editura Riverhead Books pe 22 mai 2007 în același timp cu lansarea audiobook-ului de catre Simon & Schuster. Drepturile de ecranizare ale acestui roman au fost achiziționate de către Columbia Pictures, urmand ca Steven Zaillian, cela care a realizat scenografia filmului Schindler’s List, sa se ocupe de regia si scenariul acestui film pentru a putea fi lansat in 2015[22].

Hosseini a marturisit ca scrierea acestui romana a fost mult mai dificila decat a primului sau roman, reprezentand o adevarata provocare faptul de a scrie din punctul de vedere nu a uneia, ci a două femei diferite, din medii sociale diferite. în cele din urmă, personajele au devenit vii si au inceput sa se contureze singure, autorul inzestrandu-le doar cu trasaturi de caracter pe care orice om le are - temeri, ingrijorari, dezamagiri si speranta. Deși personajele sunt fictive, Hosseini spune portretul a ceea ce au indurat femeile afgane este realist. Nici de data aceasta, Hosseini nu isi dezamageste publicul, el fiind inzestrat cu un fel de talent care ii permite sa infatiseze cele mai oribile in fel în care publicul nu este ingrozit de descrierile sale si le face usor de citit - violență, mizerie și abuzul.

Daca Vanatorii de zmeie a fost povestea a doi băieți afgani care luptă pentru a trăi o viață decentă în mijlocul războiului și a rivalitățile entice, acest roman este omologul feminin. Este povestea atat a două femei, cat și povestea a două orașe - Herat și Kabul. La început romanului, ne este prezentata lumea lui Mariam, o tânără care trăiește singură cu mama ei necăsătorita la marginea Herat-ului. Mariam este agresata de către mama ei epileptica și traieste doar pentru vizitele săptămânale ale tatălui ei care conduce cinematograful din Herat si isi doreste sa i se alature familiei lui adevărate din oras. Nu dupa multe pagini, aflam ca mama lui Mariam a murit, iar tatăl ei a căsătorit-o cu o cunoștință din Kabul. În ciuda traumei de a merge să locuiasca cu un străîn care insista ca fata să poarte burka și sa se ascunda la etaj atunci când au vizitatori, in sufletul ei spera sa aibe parte de mai multa iubire atunci cand ii va darui un copil sotului ei. In acest punct Hosseini intervine pentru a arata cum este vazuta femeia in anumite parti din Afganistan, in familiile foarte tradtitionale: ca un simplu mijloc pentru reproducere. O dată ce ea a suferit o serie de avorturi spontane, căsătoria lui Mariam devine o închisoare pentru ea, traind cu frica strailor lui de spirit schimbatoare care urmau a fi rezolvate cu pumni, palme, lovituri.

In timp ce cititorul devine din ce in ce mai curios cu privire la destinl lui Mariam, scriitorul introduce a doua protagonista, Laila, vecina lui Mariam, acest lucru înseamnand că nu o vom vedea pe Mariam decat prin ochii Lailei. Cele doua nu isi vorbesc pana intr-o zi cand Mariam, imbarcata in burka, trece impreuna cu sotul ei, cizmarul, Rasheed. Prin aceasta imagine, Hosseini vrea sa sugereze faptul ca orice persoana, chiar daca e tacuta si acoperita in intregime in burka, are propriul ei trecut si propriile ei sentimente. Laila provine dintr-o familie liberala; ea este educata si are ambitiile si opiniile sale. Mai mult, Laila are un prieten cu care merge la cinema și intr-o excursie la statuia lui Buddha din Bamiyan. Prin punerea lui Mariam și a Lailei în contrast, Hosseini reuseste sa redea cititorului complexitatea societății afgane. Sentimental pe care il are publicul, cum ca participa la o lectie de istorie devine din ce in ce mai accentuat pe masura ce se continua actiunea romanului, Hosseini descriind in detaliu cadrul politic si social din acea perioada. Dar Hosseini nu insista prea mult asupra scimbarilor politice pentru a neprezenta tragedia prin care trece Laila. Ramanand orfana si singura, ea este obligata de a deveni a doua sotie a lui Rasheed pentru a nu fi obligata sa se prostitueze pentru a isi castiga existenta. Intre cele doua sotii, Mariam si Laila, se dezvolta incet o prietenie care a pornit de la abuzurile la care le supune sotul lor. Laila se uită la Mariam, și pentru prima dată, nu vede un adversar, ci doar o fata trista ale carei suferinte nu le poate impartasi. In acest moment, Laila se intreaba daca si ea va ajunge ca Mariam. Femeile raman una langa alta, se sprijina si se asculta, si isi pun toata dragostea si afectiunea in copiii Lailei. Hosseini nu contestă punctul de vedere occidental asupra Afganistanului, ci il îmbogățeste, adaugand o mai bună cunoaștere și înțelegere să-l, și face din afganii personaje vii si capabile de iubire[23].

In acest roman, Hosseini descrie o cultură în care majoritatea femeilor nu au aproape niciun drept și sunt tratate drept o proprietate, vandute fară a se ține cont de sentimentele sau dorințele lor. Poligamia este norma, iar fetite de 9 – 10 ani sunt forțate să se căsătorească cu bărbați de 40 – 50, poate chiar mai în vârstă. De fiecare dată când cele două personaje principale feminine, Mariam și Laila cred ca nu mai au nimic de pierdut și că demnitatea și drepturile lor nu au cum sa decada mai mult de atat, le este reamintit contrariul: "Intotdeauna a existat ceva, altceva ce ar putea lua". Pe scurt, scriitorul ne prezinta prietenia intimă a două femei musulmane, casatorite de 10 ani cu acelasi barbat opresor, pe fundalul războiului din Afganistan.

Si muntii au ecou

[modificare | modificare sursă]

Cel de-al treilea roman al sau, Si muntii au ecou a fost lansat pe 21 mai 2013. Intaine de lansarea acestuia,Hosseini a declarat: Sunt pentru totdeauna atras de familie ca o temă centrală recurenta in scrierile mele. Romanele mele anterioare au spus povesti induiosatoare legate de paternitate și maternitate. Si de data aceasta, noul meu roman este o poveste de familie de mai multe generații, doar ca aceasta gravitează în jurul fraților și surorilor și a modurile în care acestia iubesc, ranesc, trădează, onoareaza și jertfec unul pentru celalat"[18].

Povestea începe în anii 1950 în Afganistan, avandu-i ca protagonist pe Abdullah și Pari, care sunt despartiti unul de altul, pe cand sunt niste copii. Romanul debuteaza cu urmatoarea fraza rostita de tatal celor doi copii: ‘Asa, deci. Vreti o poveste?! O sa va spun una. Dar doar una singura [24]. In poveste este vorba despre un div, o ființă mitologică gigant, care vine la casa unui om sărac și ii cere un copil. Omul trage un numar dintr-o mulțime și trebuie sa isi sacrifice fiul său preferat vine. Pe jumătate nebun de durere și de vinovăție, omul pleaca sa il caute pe div pentru a-l ucide. Ajuns la muntele lui, isi vede fiul fericit într-un palat, înconjurat de alți copii, fără sa isi aduca aminte de trecutul lui. Tatăl vrea să isi ia băiatul acasă, moment în care div-ul il intreaba daca considera ca baiatului i-ar fi mai bine acasa sau unde este atunci. Cu inima franta, omul pleacă. La plecare div-ul rosteste: "când ai trăit atâta timp cât am trait eu, iti vei da seama ca cruzime și bunăvoință sunt doar sunt nuanțe ale acelaiași culori" [24].

Precum ne-am obisnuit, istoria Afganistanului ocupa un rol central in scrierile sale. Hosseini încorporează in paginile cartii sale o jumatate te secol, călătorind de la 1952 până în prezent si inapoi. În următoarele capitole ne este prezentata mama vitrega a copiilor, Parwana, care a fost indragostita de același bărbat ca și sora ei geamana, si fratele lor, Nabi, care lucrează ca si șoferul cuplului bogat și intermediaza afacerea cu Pari. Capitolul în care este prezentat Nabi, care se intinde pe cel mai mare spatiu temporal, este, de asemenea, si unul dintre cele mai cuprinzatoare parti ale romanului.

In cele ce urmeaza, Hosseini o infatiseaza pe Nila Wahdati, femeia care o adoptă pe Pari, ca fiind un personaj complex punct de vedere moral. Ea era o femeie frumoasa, un poet talentat captiv într-o cultură care nu recunoaste abilitățile femeilor, dar in acelasi timp, si o dependenta egiosta de alcool. Hosseini martuiseste ca s-a inspirat pentru personajul Nilei din petrecerile pe care le gazduiau părinții săi cand era adolescent în anii '70, atunci când clasa de mijloc din Kabul era în curs de occidentalizare. "Nu era ceva neobisnuit sa intalnesti femei în fuste scurte," își amintește el, "frumoase, foarte extrovertite, temperamentale, incredibil de interesante pentru mintea mea de tanar, care beau alcool si fumau non-stop. Astfel, Nila este o creatie imaginara dupa femeile din amintirile mele[25].

Mai puțin attractive sunt capitolele în care ne este redat fiul unui fost mujahedin care locuieste în satul vechi al copiilor si care afla ca tatăl său nu era bogat, și capitolul despre Markos, un medic grec care se dedică pentru a ajuta copiii cu defecte congenitale și răniți de război, care sfarseste prin a locui în casa veche a familei Wahdati De subliniat ca in aceste capitole Hosseini nu isi pierde indemnarea literara, ci este vorba despre faptul ca cititorul doreste sa afle ce se intampla cu Pari și Abdullah.

Hosseini oferă anumite detalii autobiografice unui doctor de origine afgana pe nume Idris care viziteaza Kabulul impreuna cu verisorul lui și se împrietenește cu o fetiță mutilata de unchiul ei. El promite ca va suporta toate costurile operatiei sale, dar conștiința sa socială este curând afectata de viața lui confortabila din clasă de sus din California. La finalul acestui capitol, Hosseini schimba radical sfarsitul, oferindu-i fetitei ultimul cuvant si o bine meritata pedeapsa lui Idris.

Spre deosebire de copilul din povestea spusa înainte de culcare, Pari păstrează o amintire vagă a fratelui ei. Ea trăiește cu convingerea ca "ceva sau cineva fundamental pentru propria existență a lipsit din viața ei””[19]. Pari și Abdullah sunt centrul emoțional al romanului. Scena devastatoare a despartirii lor este situata în Kabul în anul 1952, într-o casă atât de mare cu pomi fructiferi și fel de fel de biscuiti, incat Abdullah simte ca intrat într-un palat. Tatăl său strabate desertul pe jos impreuna cu Abdullah și Pari in speranta ca vanzarea lui Pari va salva familia din fata nemiloasei ierni. Peste ani, Abdullah isi aduce aminte de acea zi fatidica si vorbele tatalui sau suna precum un ecou: un deget a trebuit să fie tăiat, pentru a salva o mana"[19]. Astfel de degetele sunt tăiate în aproape fiecare capitol al romanului. Personajele lui sunt puse mereu in fata unei probe în care trebuie sa isi demonstreze iubirea: se vor sacrifica pentru cei dragi lor pentru ca acestia sa duca o viață mai bună, sau ii vor sacrifica pe cei dragi, furandu-le astfel fericirea? În orice caz, cineva sufera. Pana la urma, iti ramane adand patrunsa replica div-ului "Când ai trăit atâta timp cât am trait eu, i sa aflii că cruzimea și bunăvoința sunt doar doua nuanțe ale aceleiași culori" [26].

Romanul Și Munții au ecou este considerat a fi cel mai complex roman din cariera sa – sarind de la un personaj la altul, de la un deceniu la altul, de la o tara la alta, toate impletindu-se cu o emotie destul de puternica, capabila de a transporta cititorul in timp si spatiu. În mâini mai puțin pricepute, această structură ar putea părea mai degraba o compilație de povestiri scurte decât un roman, insa Hosseini este foarte atent la detalii, reusind sa sa conecteze toate povestile intre ele [26].

Reactia comunitatii afgane

[modificare | modificare sursă]

Se pare că singurele persoane care nu se numara printre fanii acestor romane au fost compatrioții afgani din America. Pe internet autorul a fost numit "un alt Salman Rushdie"[16], comunitatea afgana din nordul Californiei l-a atacat în presă și la radio. "A fost destul de naucitoare toata aceasta situatie. Ei nu au spus niciodata ca scriu lucruri false, ci de ce simt nevoia de a vorbi despre astfel de lucruri rusinoase si ca nu imi iubesc tara daca faca lucrul acesta . Se pare că criticilor lui afgani le-a displacut felul în care sunt tratati cei doi copii, bogatul pastun Amir si analfabetul hazar Hassan care are parte de mai multa fericire si felul în care este portretizata situatia femeilor din Afganistan[27].

Opere

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ https://www.carnegie.org/awards/great-immigrants/2009-great-immigrants/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Khaled Hosseini, Munzinger Personen, accesat în  
  3. ^ Khaled Hosseini, SNAC, accesat în  
  4. ^ Khaled Hosseini, Brockhaus Enzyklopädie 
  5. ^ Khaled Hosseini, BD Gest', accesat în  
  6. ^ Khaled Hosseini, Babelio 
  7. ^ „Khaled Hosseini”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ Miller, David (7 iunie 2013). "Khaled Hosseni author of Kite Runner talks about his mistress: Writing" http://www.lovelandmagazine.com/2013/06/khaled-hosseni-talks-about-his-mistress-writing.html Arhivat în , la Wayback Machine.
  10. ^ Dawat Independent Media Center (DIMC): un răspuns critic la Pashtun Bashing în Kite Runner, prin Naționalist Pashtun Rahmat Rabi Zirakyar http://www.dawatfreemedia.org/english/index.php?mod=article&cat=pashto&article=134
  11. ^ a b c d http://www.achievement.org/autodoc/page/hos0int-1
  12. ^ http://www.smh.com.au/lifestyle/remaking-home-20130527-2n60z.html and http://www.sabawoon.com/articles/index.php?page=kite_runner
  13. ^ Khaled Hosseini: By the Book (în engleză), The New York Times, , ISSN 0362-4331 
  14. ^ a b c http://www.theguardian.com/books/2013/jun/01/khaled-hosseini-kite-runner-interview
  15. ^ a b http://www.sabawoon.com/articles/index.php?page=kite_runner
  16. ^ a b http://www.smh.com.au/lifestyle/remaking-home-20130527-2n60z.html
  17. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ a b c „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  19. ^ a b c http://www.dailypioneer.com/vivacity/hosseinis-new-crucible-of-tales.html
  20. ^ Matthew Spangler (în engleză), Matthew Spangler 
  21. ^ Despair in Kabul, www.telegraph.co.uk 
  22. ^ http://www.variety.com/article/VR1117958542.html?categoryid=13&cs=1
  23. ^ https://www.theguardian.com/profile/natashawalter (), Review: A Thousand Splendid Suns by Khaled Hosseini (în engleză), the Guardian 
  24. ^ a b http://www.csmonitor.com/Books/Book-Reviews/2013/0523/And-the-Mountains-Echoed
  25. ^ 'Kite Runner' author Khaled Hosseini: building a bridge between Afghanistan and the West, Christian Science Monitor, , ISSN 0882-7729 
  26. ^ a b http://www.csmonitor.com/Books/chapter-and-verse/2013/0520/Khaled-Hosseini-s-And-the-Mountains-Echoed-garners-rave-reviews
  27. ^ Valdes, Marcela (), Book review: Khaled Hosseini’s ‘And the Mountains Echoed’ (în engleză), Washington Post, ISSN 0190-8286 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Khaled_Hosseini&oldid=16459232