Sari la conținut

Manie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stereotipul omului de știință maniac

Mania este un simptom comportamental psihiatric,[1] caracterizat printr-un nivel anormal de ridicat de stimulare, dispoziție și energie. În timpul unui episod maniacal, individul va experimenta rapid emoții și stări sufletești variate, influențate intens de stimuli ambientali.

Mania este o boală mintală caracterizată prin euforie, stare de excitație psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc. Cu sens atenuat, mania constituie o preocupare exagerată pentru ceva; deprindere bizară.[2]

Semnificații ale termenului

[modificare | modificare sursă]

Mania este un termen cu sensuri multiple. În limbajul colocvial este folosit pentru a denumi o pasiune de nestăvilit, uneori ciudată, cum este - de exemplu - colecționarea unor obiecte lipsite de valoare economică sau estetică. Termenul este folosit și pentru formarea unor cuvinte desemnând unele afecțiuni mintale, caracterizate prin acțiuni impulsive, necontrolabile (cleptomanie, piromanie , dromomanie etc.).

În sens strict științific, mania este o stare mintală întâlnită în unele boli psihice, îndeosebi în psihoza maniaco-depresivă, caracterizată printr-o creștere exagerată a activității psihice și motorii și printr-o stare de bună dispoziție nemotivată.[3] În psihoza maniaco- depresivă stările maniacale pot alterna cu stările depresive.

  1. ^ Mania: Symptoms, diagnosis, treatments and more. www.medicalnewstoday.com/articles/mania
  2. ^ Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2016
  3. ^ Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978