Medalia Victoriei (România)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Medalia Victoriei

Versiunea românească creată de Constantin Kristescu
Decernată de România Regatul României
Tip Medalie militară
Baretă
Eligibilitate Militari ai amatei române, de orice grad inclusiv medici[1]
Decernată pentru Serviciu în campanii militare
Campanie Primul Război Mondial și Războiul româno-ungar din 1919
Descriere Bronz, 36 mm diametru
Statistici
Creată la 20 iulie 1921 prin Decret Regal
Atribuite cca 300.000
Clasificare
Decorația superioară Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918
Decretul Regal pentru înființarea Medaliei Victoriei

Medalia Victoriei este distincția decernată pentru participarea militarilor țărilor aliate la Primul Război Mondial. Versiunea românească a fost instituită prin Decretul Regal din 20 iulie 1921[2], a fost decernată şi pentru participarea la Războiul de Reîntregire a Neamului.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În 1919, la finalul Primului Război Mondial, comandantul trupelor aliate, mareșalul francez Ferdinand Foch, a propus realizarea unei medalii militare comune a statelor victorioase. În martie 1919, la Paris, s-a organizat un concurs cu un juriu internațional pentru o medalia comună.[3] Aceasta urma să conțină caracteristici generale comune pentru toate țările: din bronz, 36 mm diametru, pe avers reprezentarea „Victorei“, pe revers textul „Marele Război Pentru Civilizatie” în limba respectivă și cu o baretă în culorile curcubeului.

Sculptorul român Constantin Kristescu a prezentat juriului internațional proiectul său de medalie care a fost premiat iar autorul solicitat să-l realizeze pentru România. Pentru celelalte țări victorioase medalia a fost realizată de medaliști proprii, cu textul și grafica adaptată particularităților naționale. Japonia și Thainlanda nu au acceptat recomandările juriului internațional, o „Victorie înaripată” nu ar corespunde tradițiilor culturale naționale.

În data de 19 iulie 1919, Regatul României a dat Decretul cu nr. 3.390 prin care a fost înființată Medalia Victoriei. Documentul este semnat de Regele Ferdinand I al României și de ministrul de război, generalul de brigadă Ion Rășcanu. Medalia lui Kristescu a fost bătută la Paris în atelierul Arthus-Bertrand cu care obișnuia să colaboreze[4].

Eligibilitate[modificare | modificare sursă]

Medalia a fost primită de militari ai amatei române, de orice grad, inclusiv medici militari, care au fost în seviciu militar în Primul Război Mondial și Războiul româno-ungar din 1919 între 28 august 1916 și 31 martie 1921.[5]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Versiunea românească a medaliei respectă întocmai caracteristile cerute de juriul internațional.

  • Aversul prezintă figura înaripată a „Victoriei” în picioare, ținând o ramură de palmier în mâna stângă și o sabie în mâna dreaptă cu vârful în jos ca semn al păcii.
  • Reversul are textul „MARELE RĂZBOI / PENTRU / CIVILIZAȚIE” în trei rânduri, peste o halebardă, înconjurate de un inel cu douăzeci de verigi împletite și cu o cunună de laur în stânga și stejar în dreapta. Pe fiecare dintre cele zece verigi mari este gravat numele uneia dintre țările aliate: Anglia, Belgia, Grecia, Japonia, Serbia, America[6], China, România, Italia și Franța. Sculptorul s-a semnat „Kristesko”[7] lângă legătura cu Japonia.
  • Panglica de 39 mm lățime, cu bordură decorativă albă, are culorile irizate ale curcubeului plasate simetric cu violet la margini și roșu în centru.

Medalia se purta la ocazii și ceremonii oficiale pe partea stângă a jachetei militare. La alte ocazii, mai puțin oficiale, se obișnuia să se poarte doar bareta pe partea stângă.

Variantele naționale[modificare | modificare sursă]

În final au fost decernate următoarele variante naționale[8]:

Țara / Statul Autor Manufactura Numărul Avers Revers Înființarea
Africa de Sud[9] William McMillan (1887–1977)
  • Royal Arsenal
cca 75.000 Decret, 1 septembrie 1919
Belgia Paul Du Bois (1859–1938) cca 300.000–350.000 Decret Regal 15 iulie 1919
Brazilia Jorge Soubre (1890-1934) cca 2.500 Decret nr. 16074, 22 Junie 1923
Cuba Charles Charles
  • Etablissements Chobillon
cca 6.000–7.000 Decret nr. 905, 10 Junie 1922
Cehoslovacia Otakar Španiel (1881-1955)
  • Kremnice Mint
cca 89.500 Decret, 27 iulie 1920
Franța Pierre-Alexandre Morlon (1878–1951)
  • Monnaie de Paris
cca 2.000.000 Lege, 20 iulie 1922
Grecia Henry-Eugène Nocq (1868–1944)
  • V. Canale
cca 200.000 Lege, 22 septembrie 1920
Italia Gaetano Orsolini (1884–1954)
  • Sacchini-Milano
  • S.Johnson-Milano
  • F. M. Lorioli & Castelli-Milano
cca 2.000.000 Decret Regal nr. 1918,16 decembrie 1920
Japonia Shoukichi Hata
  • Osaka Mint
cca 700.000 Edict Imperial nr. 406,17 septembrie 1920
Portugalia João Da Silva (1880–1960)
  • Da Costa
cca 100.000 Decret, 15 iulie 1919
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord William McMillan (1887–1977)
  • Royal Arsenal
  • Wright & Son
cca 5.725.000 Decret, 1 septembrie 1919
România Constantin Kristescu (1871-1928)
  • La Maison Arthus-Bertrand, Paris
cca 300.000 Decret Regal nr. 3390, 20 iulie 1921
Statele Unite ale Americii James Earle Fraser (1876–1953)
  • Arts Metal Works Inc.
  • S. G. Adams Stamp & Stationary Co.
  • Jos. Mayer Inc.
cca 2.500.000 Ordin General nr. 48, 9 aprilie 1919 a Departamentului de Război
Thailanda (Siam) Itthithepsan Kritakara (1890-1935) cca 1.500

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constantin Flondor, Constantin Moisil, 'Decorațiunile românești', in „Enciclopedia României”, vol. I, București, 1938, pag. 93
  2. ^ Decretul Regal, nr. 3390 din 20 iulie 1921, publicat în "Monitorul Oficial" nr. 121, 2 septembrie 1921
  3. ^ Richard Flory, articolul „The Type I Victory Medal 1914–19“ din revista Orders & Medals Research Society Journal, pag. 145, Londra, septembrie 2009
  4. ^ Catiușa Pârvan și Angela Mihalea, revista Acta Moldaviae Meridionalis XV-XX, Vol. II 1993-1998, „Câteva date din opera medalistică a sculptorului Constantin Kristescu” pag. 294-295, Editura Muzeul Ștefan cel Mare din Vaslui, Vaslui, 2004
  5. ^ Constantin Flondor, Constantin Moisil, 'Decorațiunile românești', in „Enciclopedia României”, vol. I, București, 1938, pag. 93
  6. ^ Datorită frunzelor de laur se vede numai RIC, de la America, denumire prescurtată a Statelor Unite ale Americii
  7. ^ la sfîrșit „ko” în loc de „cu” pentru ca finalul numelui pronunțat în fraceză să nu fie indecent, similar cu Eugen Ionescu care pentru pronunțarea în fraceză își scria numele Eugen Ionesco
  8. ^ Alexander J. Laslo, The interallied victory medals of World War I , Editura Dorado Publishing, Albuquerque, ediția din 1986
  9. ^ La fel cu versiunea britanică, dar cu textul în engleză și olandeză

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Richard Flory, articolul „The Type I Victory Medal 1914–19“ din revista Orders & Medals Research Society Journal, septembrie, Londra, 2009
  • Catiușa Pârvan și Angela Mihalea, revista Acta Moldaviae Meridionalis XV-XX, Vol. II 1993-1998, „ Câteva date din opera medalistică a sculptorului Constantin Kristescu” pag. 293-305, Editura Muzeul Ștefan cel Mare, Vaslui, 2004
  • Liva Călian, revista Acta-Musei-Napocensis, „Medalii românești din colecția numismatică a Muzeului Național a Transilvaniei (I) 1600-1947“, Nr. 39-40 II, pag. 381-414, Editura Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 2002.