Sari la conținut

Orașul Liber Danzig

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Orașul Liber Danzig
Danzig
Freie Stadt Danzig (german)
Wolne Miasto Gdańsk (polonez)
 – 
DrapelStemă
DrapelStemă
Imn național
Für Danzig
Danzigul, înconfurat de Germania din est și de Polonia din sud și vest Oraşul Liber Danzig/Gdansk 1920-1939
Danzigul, înconfurat de Germania din est și de Polonia din sud și vest
Oraşul Liber Danzig/Gdansk 1920-1939
Danzigul, înconfurat de Germania din est și de Polonia din sud și vest
Oraşul Liber Danzig/Gdansk 1920-1939
CapitalăDanzig (Gdańsk)
Limbălimbile germană și poloneză
Religie64,6 % evanghelici-luterani, 32,2 % catolici (1938)
Guvernare
Formă de guvernareRepublică
Înalt comisar 
 - 1919 - 1920Reginald Tower (primul)
 - 1937 - 1939Carl Burckhardt (ultimul)
Președinte al Senatului 
 - 1920 - 1931Heinrich Sahm (primul)
 - 1934 - 1939Arthur Greiser (ultimul)
LegislativVolkstag
Istorie
Epoca istoricăPerioada interbelică
Constituirea
Anexarea de către Germania
Date statistice
Suprafață 
 - 19231.966 km²
Populație 
 - 1923366.730 loc.
     Densitate186,5 loc./km²
Economie
MonedăPapiermark
(până în 1923)
Danziger Gulden
(din 1923)

Orașul Liber Danzig (în limbile germană: Freie Stadt Danzig; poloneză: Wolne Miasto Gdańsk) a fost un oraș-stat semiindependent baltic a cărui existență politico-administrativă a început pe 10 ianuarie 1920, în conformitate cu Partea a III-a, Secțiunea a IX-a a Tratatului de la Versailles din 1919, care îl desprindea politic de teritoriul Germaniei (alături de alte teritorii). Orașul și teritoriul imediat înconjurător au fost plasate sub protecția Ligii Națiunilor. Poloniei i se rezervau drepturi speciale economice în legătură cu Danzigul, sub rezerva respectării autonomiei populației germane majoritare.[1] Orașul Liber și-a încetat existența după 1939, când a fost ocupat și anexat de Germania Nazistă. După înfrângerea Germaniei din 1945, Danzigul a devenit parte integrantă a Poloniei cu numele Gdańsk.

Orașul Liber Danzig includea orașul principal Danzig (Gdańsk), și orașele învecinate Zoppot (Sopot), Tiegenhof (Nowy Dwór Gdański), Neuteich (Nowy Staw), 252 de sate și 63 cătune. Teritoriul total administrat era de 1.966 km².

Drepturile Poloniei

[modificare | modificare sursă]

Orașul Liber Danzig era reprezentat în relațiile internaționale de Polonia, cu care avea de altfel și o uniune vamală. Linia de cale ferată care unea Orașul Liber de re-creatul stat polonez era administrată de Polonia. Peninsula Westerplatte (care fusese până atunci o simplă plajă) a fost dată Poloniei, care a creat aici o bază militară la intrarea în portul orașului, folosit și de polonezi. În afara de oficiul poștal municipal (german), în orașul Danzig a fost înființat și un oficiu poștal polonez.

Înalții comisari ai Ligii Națiunilor

[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de teritoriile sub mandat ale Ligii Națiunilor, care erau încredințate spre administrare unuia dintre statele membre, Danzigul, la fel ca și Teritoriul bazinului Saar, a rămas sub autoritatea directă a Ligii Națiunilor. Reprezentanți din diferite țări au preluat funcția de „Înalt comisar” astfel:[2]

Nume Perioada Țara
1 Reginald Thomas Tower 1919-1920 Regatul Unit
2 Edward Lisle Strutt 1920 Regatul Unit
3 Bernardo Attolico 1920 Italia
4 Richard Cyril Byrne Haking 1921-1923 Regatul Unit
5 Mervyn Sorley McDonnell 1923-1925 Regatul Unit
6 Joost Adriaan van Hamel 1925-1929 Olanda
7 Manfredi di Gravina 1929-1932 Italia
8 Helmer Rosting 1932-1934 Danemarca
9 Seán Lester 1934-1936 Statul Liber Irlandez
10 Carl Jakob Burckhardt 1937-1939 Elveția
Polonia, 1922 - 1938

Orașul Liber avea o populație de 337.000 de locuitori (1919), 98% dintre ei fiind vorbitori de germană [3], restul fiind vorbitori de cașubiană sau poloneză.

Tratatul de la Versailles, care separase Danzigul și zona înconjurătoare de restul Germaniei, cerea acum ca locuitorii acestui teritoriu să aibă o cetățenie separată, bazată pe reședință. Locuitorii germani și-au pierdut cetățenia germană odată cu crearea Orașului Liber, dar au primit dreptul ca în primii doi ani să o poată reobține. Majoritatea germanilor nu au făcut însă demersurile necesare pentru reobținerea cetățeniei germane, deoarece li se cerea implicit să-și părăsească domiciliul din Orașul Liber și să-și stabilească reședința în Germania.[1]

În 1924, 54,7% din populație s-a declarat protestantă (Lutherani), 34,5% s-au declarat catolici. Comunitatea evreiascǎ a crescut de la 2717 de persoane în 1910 la 7282 în 1923 și 10448 în 1929, principal din cauza imigranților din Polonia și din Rusia.

Șefi de stat (Președinți de Senat) ai Orașului Liber Danzig

[modificare | modificare sursă]
Șefi de stat ai Orașului Liber Danzig [2]
Nume Început mandat Încheiere mandat Partid
Președinți ai Senatului din Danzig
1 Heinrich Sahm 6 decembrie 1920 10 ianuarie 1931 fără partid
2 Ernst Ziehm 10 ianuarie 1931 20 iunie 1933 Partidul Național al Poporului German
3 Hermann Rauschning 20 iunie 1933 23 noiembrie 1934 Partidul Muncitoresc German Național-Socialist (Partidul Nazist)
4 Arthur Karl Greiser 23 noiembrie 1934 23 august 1939 Partidul Muncitoresc German Național-Socialist
Președinte al statului
4 Albert Förster 23 august 1939 1 septembrie 1939 Partidul Muncitoresc German Național-Socialist

Guvernarea și relațiile germano-poloneze

[modificare | modificare sursă]

În scurtă vreme a devenit clar pentru toată lumea că majoritatea populație formată din germani respingeau concesiunile făcute Poloniei și despărțirea de Germania. Profesorul Burckhardt, Înaltul Comisar al Ligii Națiunilor în Danzig constata în 1939 că trebuie să joace rolul de arbitru în disputele germano-poloneze care nu păreau că se mai termină.

În mai 1933 partidul nazist NSDAP a câștigat alegerile locale din oraș cu 57% din voturi. Pentru schimbarea „Constituției Orașului Liber Danzig” era necesară o majoritate de 75%, conform prevederilor stabilite de Liga Națiunilor. Guvernul nazist a introdus legi antisemite și anticatolice, cele din urmă având ca țintă minoritatea vorbitoare de poloneză și cașubă, strict religioasă. Orașul a fost folosit și ca loc de antrenament al minoritarilor germani din Polonia, recrutați prin organizații precum Jungdeutsche Partei („Partidul Tinerilor Germani”) și Deutsche Vereinigung („Uniunea Germană”), care aveau să formeze cadrele de elită ale Selbstschutz. La fel ca și în Germania de altfel, evreii au trebuit să facă față unor persecuții tot mai puternice. Marea sinagogă din Danzig a fost rechiziționată și demolată de autoritățile locale în 1939.

În ciuda mai multor propuneri ale guvernelor germane, atât înainte cât și după 1933 pentru recunoașterea condiției anormale a Danzigului în raport cu Germania, Polonia a refuzat schimbări, și mai târziu, în aprilie 1939, profesorul Burckhardt a fost înștiințat de Comisarul general polonez că orice încercare de schimbare a situației din acel moment va avea ca răspuns reacția armată a polonezilor.[4]

În 1939, când tensiunile dintre Polonia și Germania au atins punctul culminant, guvernul Danzigului s-a implicat în persecuții deschise împotriva locuitorilor polonezi, (Gdańszczanie), printre care expulzarea studenților de etnie poloneză ai Universității Tehnice din Danzig.

Al doilea război mondial și urmările acestuia

[modificare | modificare sursă]

Guvernul nazist din Danzig a votat pentru reunificarea cu Germania pe 2 septembrie 1939, la o zi după invadarea Poloniei. Deși această hotărâre era ilegală din punctul de vedere al constituției orașului, Germania a încorportat oficial Danzigul în nou formatul Reichsgau Danzig-Westpreußen. Polonezii din oficiul poștal polonez, înarmați cu câteva pistoale, trei mitraliere și câteva grenade au apărat sediul oficiului poștal timp de 15 ore. După ce s-au predat, luptătorii polonezi au fost executați. Forțe armate poloneze au rezistat în fortificațiile de la Westerplatte până pe 7 septembrie.

Cam 90% din oraș a fost distrus în timpul luptelor de sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Pe 30 martie 1945 orașul a fost cucerit de Armata Roșie. O bună parte a populație Danzigului a fugit sau a murit din diferite motive. Mai mulți locuitori ai orașului și refugiați au pierit au murit în urma torpilării vasului Wilhelm Gustloff.

În timpul Conferinței de la Potsdam, Aliații au acceptat ca pe un fapt împlinit apartenența Danzigului la Polonia. (În această privință, la Conferința de la Ialta nu se luaseră decizii clare).

În deceniul al cincilea, peste 120.000 de foști locuitori ai Orașului Liber Danzig fuseseră strămutați în alte teritorii aflate sub autoritatea puterilor învingătoare. Peste 13.000 de foști cetățeni ai Danzigului au primit cetățenia poloneză.[5] În același timp, cam 100.000 de polonezi au luat locul germanilor expulzați.[5]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
O bancnotă de 20 guldeni din Danzig
  1. ^ a b Yale Law School. „Tratatul de la Versailles, 28 iunie 1919 : partea a III-a”. The Avalon Project. Arhivat din original la . 
  2. ^ a b „Danzig subsection of Poland entry from World Statesmen.org”. 
  3. ^ Encyclopaedia Britannica, 1938
  4. ^ E. L. Woodward, Rohan Butler, Anne Orde, Documents on British Foreign Policy 1919 - 1939, seria a 3-a, vol.V, HMSO,London, 1952:25
  5. ^ a b Sylwia Bykowska (). „Gdańsk - Miasto (Szybko) Odzyskane”. Biuletyn Instytutu Pamięci Narodowej (în poloneză). 9–10 (56-57): 35–44. ISSN 1641-9561. Arhivat din original la . Accesat în .