Pronunție
În fonetică, termenii pronunție, pronunțare și rostire au două sensuri principale. Unul se referă la acțiunea de a produce, a emite sunete articulate cu ajutorul organelor vorbirii. Celălalt se referă la modul de a efectua această acțiune în cazul sunetelor și al grupurilor de sunete concrete, al cuvintelor și al grupurilor de cuvinte[1][2]. Se mai vorbește și despre pronunțarea unei limbi sau a unei varietăți de limbă (dialect, sociolect etc.) referitor la setul de sunete pe care le are, precum și despre pronunțarea literelor, grupurilor de litere și a cuvintelor scrise, referitor la corespondența dintre aspectul scris și cel vorbit al limbii[3].
Pronunție corectă și pronunție greșită
[modificare | modificare sursă]Ca în toate celelalte domenii ale limbii, și în cel fonetic, vorbitorul poate face abateri, numite greșeli de pronunție. Din punctul de vedere al lingvisticii pur descriptive, nenormative, neprescriptive și necorective, niciun fapt de limbă din folosirea limbii sale materne de către orice vorbitor nativ adult și normal, în condiții normale, nu poate fi considerat incorect[4], dacă nu este o greșeală accidentală. În concepția ei este greșeală numai nerespectarea regulilor limbii în general[5]. Fiecare varietate de limbă are normele ei, deci greșeala este greșeală din punctul de vedere al regulilor acelei varietăți, făcută de vorbitorul care o folosește.
La unii vorbitori nativi, greșelile pot fi cauzate de unele tulburări neurofiziologice sau neuropsihologice, precum bâlbâiala, graseierea etc. De corectarea acestora se ocupă ortofonia[6], numită și logopedie.
La oricare vorbitor nativ cu funcțiile cerebrale normale pot apărea greșeli ocazionale despre care știe că sunt abateri, și de obicei le corectează imediat, de exemplu intervertirea sunetelor inițiale a două cuvinte a căror formă diferă numai prin acele sunete, ex. en heft lemisphere în loc de left hemisphere „emisfera stângă”[7].
Copiii care își învață limba maternă fac și ei greșeli[8].
Vorbitorii unei limbi care le este străină fac și ei abateri de la regulile acelei limbi, mai ales în cursul învățării ei, din cauza necunoașterii regulilor sau a insuficientei lor asimilări. Una din cauzele acestor abateri este interferența, numită și transfer negativ. Constă în aplicarea unor reguli ale limbii materne, diferite de cele ale limbii străine, în folosirea celei din urmă. Interferențele fonetice constau în pronunțarea unor sunete ca în limba maternă, ex. [r] din spaniolă sau din rusă pronunțat [ʁ] de un vorbitor nativ de limba franceză[9].
Din punctul de vedere al lingvisticii normative, prescriptive și corective, a cultivării limbii, sunt greșeli toate abaterile de la regulile varietății standard a limbii, indiferent dacă sunt făcute de nativi sau de non-nativi. Aceste reguli sunt fixate în cadrul standardului de către ortoepie[6][10]. Pentru limba română, acestea sunt prezente în DOOM[11]. Greșelile față de ortoepie sunt ale vorbitorului care nu cunoaște destul de bine varietatea standard, chiar dacă are o varietate de limbă maternă pe care o cunoaște foarte bine. Uneori, un astfel de vorbitor care vrea să se conformeze standardului, face erori numite „hipercorectitudine” sau „hiperurbanism”[12], aplicând prin analogie reguli valabile pentru alte situații, ex. piftea vs. chiftea sau arfivă vs. arhivă[2].
Una din greșelile de pronunție este metateza, care poate apărea din oricare motiv prezentat mai sus. Constă cel mai adesea în schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt, de exemplu:
- ro potrocală vs. portocală, poctoavă vs. potcoavă, scluptură vs. sculptură[13];
- fr aréoplane vs. aéroplane „aeroplan”[14];
- en aks vs. ask „a întreba”[15];
- ru раболатория (rabolatoria) vs. лаборатория (laboratoria) „laborator”[16].
Greșeala de pronunție în istoria limbii
[modificare | modificare sursă]Precum alte fenomene care sunt greșeli la un moment dat al existenței limbii, și greșeala de pronunție poate participa la evoluția cuvintelor. Așa este și metateza. Inițial este un fenomen individual pentru ușurarea pronunțării, care poate fi validat ulterior de colectivitatea lingvistică, să fie consfințit de uzul general, apoi integrat în varietatea standard a limbii[17]. Exemple de asemenea metateze:
- ro frumos < la formosus[17];
- fr fromage „brânză” < la formaticum[18];
- es milagro „miracol” < miraglo < la miraculum[18];
- it chioma „coamă” < *clŏma < la cŏmŭla [18];
- en bird „pasăre” < engleza veche brid[19];
- hu köp < pök „scuipă”[20];
- BCMS[21] žlica „lingură” < slava veche lžica < proto-slavă lĭžica[22].
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Bidu-Vrănceanu 1997, p. 390.
- ^ a b Constantinescu-Dobridor 1998, articolul pronunțare.
- ^ Bussmann 1998, p. 957.
- ^ Andersson și Trudgill 1990 afirmă: en We believe, as do most linguists, that native speakers do not make mistakes „Credem, precum cei mai mulți lingviști, că vorbitorii nativi nu fac greșeli” (apud Nordquist 2020).
- ^ Bidu-Vrănceanu 1997, p. 125.
- ^ a b Bidu-Vrănceanu 1997, p. 342.
- ^ Bussmann 1998, p. 1111.
- ^ Crystal 2008, p. 173.
- ^ Dubois 2002, p. 252–253.
- ^ Constantinescu-Dobridor 1998, articolul ortoepie.
- ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a, București, Univers Enciclopedic, 2005; online: Dexonline (DOOM 2) (accesat la 3 august 2020).
- ^ Bidu-Vrănceanu 1997, p. 238.
- ^ Constantinescu-Dobridor 1998, articolul metateză.
- ^ Dubois 2002, p. 255.
- ^ Crystal 2008, p. 415.
- ^ Iarțeva 1990, articolul Метате́за „metateză”.
- ^ a b Bidu-Vrănceanu 1997, p. 293.
- ^ a b c Dubois 2002, p. 302.
- ^ Crystal 2008, p. 303.
- ^ Zaicz 2006, articolul köp.
- ^ Bosniacă, croată, muntenegreană și sârbă.
- ^ Barić 1997, p. 621.
Surse bibliografice
[modificare | modificare sursă]- en Andersson, Lars și Trudgill, Peter, Bad language (Limbă incorectă), Oxford (Anglia) Cambridge (Massachussets, SUA), Blackwell, 1990
- hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 3 august 2020)
- Bidu-Vrănceanu, Angela et al., Dicționar general de științe. Științe ale limbii, București, Editura științifică, 1997, ISBN 973-440229-3 (accesat la 3 august 2020)
- en Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics Arhivat în , la Wayback Machine. (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 3 august 2020)
- Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 3 august 2020)
- fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
- ru Iarțeva, V. N. (coord.), Лингвистический энциклопедический словарь (Dicționar enciclopedic de lingvistică), Moscova, Sovietskaia Ențiklopedia, 1990 (accesat la 3 august 2020)
- en Nordquist, Richard, What Is a Grammatical Error? (Ce este abatere gramaticală?), Thought.Co, actualizat la 5 februarie 2020 (accesat la 3 august 2020)
- hu Zaicz, Gábor (coord.), Etimológiai szótár. Magyar szavak és toldalékok eredete (Dicționar etimologic. Originea cuvintelor și afixelor maghiare), Budapest, Tinta, 2006, ISBN 963 7094 01 6 (accesat la 20 decembrie 2022)
Legături externe
[modificare | modificare sursă]Materiale media legate de Pronunție la Wikimedia Commons