Regula lui Hückel
Aspect
În chimia organică, cu ajutorul regulii lui Hückel se poate estima dacă o moleculă plană poate avea caracter aromatic. Prin mecanica cuantică, folosind teoria orbitalilor moleculari, Erich Hückel în 1931[1][2] arată că structurile de tip polienic ce conțin un număr de 4n + 2 electroni pi (n = 0, 1, 2) au energie de conjugare mare ceea ce le conferă stabilitate aromatică. Înaintea lui se pare că această regulă de 4n +2 este atribuită lui von Doering (1951).[3]
Exemple[modificare | modificare sursă]
Cele mai cunoscute specii chimice care respectă regula lui Hückel și au astfel caracter aromatic sunt: anionul ciclopropenil, anionul ciclopentadienil (C
5H–
5)[4], pirolul (C4H5N), benzenul (C6H6), piridina (C5H5N), cationul piriliu și cationul tropiliu (C
7H+
7)[4].
-
Anionul ciclopentadienil
-
Pirolul
-
Benzenul
-
Piridina
-
Cationul piriliu
-
Cationul tropiliu
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Hückel, Erich, . Hückel, Erich, . Hückel, Erich, .
- ^ Hückel, E., .
- ^ Doering, W. v. E. (septembrie 1951), Abstracts of the American Chemical Society Meeting, New York, p. 24M Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor). - ^ a b Levine, I. N. (). Quantum chemistry (ed. 4th). Prentice-Hall. p. 559–560. ISBN 0-205-12770-3.