Sulfoniluree
| Sulfoniluree | |
 Structura generală a unui derivat de sulfoniluree | |
| Identificare | |
|---|---|
| Cod ATC | A10BB  |
Modifică date / text  | |
Derivații de sulfoniluree alcătuiesc o clasă de medicamente antidiabetice, fiind utilizate în tratamentul diabetului zaharat de tipul 2. Aceștia acționează crescând eliberarea de insulină de la nivelul celulelor beta din pancreas.[1] De asemenea, unii derivați de sulfoniluree sunt utilizați ca ierbicide, deoarece interferă cu biosinteza unor aminoacizi în plante.[2]
Antidiabetice[modificare | modificare sursă]
Principalele antidiabetice de tip sulfoniluree sunt:
- Prima generație: acetohexamidă, carbutamidă, clorpropamidă, gliciclamidă (tolciclamidă), metahexamidă, tolazamidă și tolbutamidă.
- A doua generație: glibenclamidă (gliburidă), glibornuridă, gliclazidă,[3] glipizidă, gliquidonă, glisoxepidă și gliclopiramidă.
- A treia generație: glimepiridă, deși este adesea considerat de generația a doua.[4][5]
Sunt derivați de aril-sulfonamide. Ca reacție adversă, pot induce hipoglicemie.
Mecanism de acțiune[modificare | modificare sursă]
Toți derivații de sulfoniluree se leagă și închid canalele ionice de K+, cu scăderea efluxului de potasiu din celulă. Depolarizarea duce la deschiderea canalelor de Ca2+ voltaj-dependente și creșterea nivelelor intracelulare de calciu, ceea ce va duce la creșterea secreției celulare de insulină și eliberarea acesteia în afara celulei.[6]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Seino S (august 2012). „Cell signalling in insulin secretion: the molecular targets of ATP, cAMP and sulfonylurea”. Diabetologia. 55 (8): 2096–108. doi:10.1007/s00125-012-2562-9. PMID 22555472.
- ^ Duggleby RG, McCourt JA, Guddat LW.
- ^ Karmoker, J.R.; Priya, R.J.; Sarkar, S.; Islam, S.
- ^ Triplitt CL, Reasner CA.
- ^ Davidson J.
- ^ Proks P, Reimann F, Green N, Gribble F, Ashcroft F.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||