Sari la conținut

Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Armata Regală Română

Pușcă și carabină cu repetiție Mannlicher M93
Activă1916 - 1918
ȚarăRomânia
Ramură Infanterie
Cavalerie
Artilerie
Geniu
Marină
EchipamentArmament de infanterie
: • Pușcă cu repetiție Mannlicher, Md. 1893
: • Pușcă cu repetiție Lebel, Md. 1893
Armament de artilerie
: • Tun Krupp, Md. 1904, cal. 75 mm
: • Tun Puteaux, Md. 1897, cal. 75 mm
Echipament de aviație
: • Avion Farman 40
: • Avion Nieuport
Echipament naval
: • Monitorul Brătianu
: • Vedeta „Maior Șonțu Gheorghe

Înzestrarea cu armament a Armatei României după Războiul de Independență s-a făcut aproape exclusiv prin achiziții din străinătate. Având în vedere aderarea Regatului României la Tripla Alianță, aceste achiziții s-au făcut cu precădere de la firmele germane - pentru armamentul de artilerie - și austriece, pentru armamentul ușor de infanterie. Pe de altă parte, înzestrarea aeronauticii și a marinei militare s-a făcut prin intermediul firmelor franceze, britanice și italiene.

În acest sens, generalul Dumitru Iliescu remarca cu amărăciune că, „arsenalul adevărat, pirotehnia și pulberăria noastră se aflau în Essen-Krupp (pentru tunuri) sau în Austria, la Steyr (pentru puști) și Hirtenberg (cartușe), la Bluman, Troisdorf și Rottweil (pentru pulberi)”. [1]:pp 6-7

La începutul anului 1914, Ministerul de Război a întocmit un plan de completare a materialului de război, care prevedea achiziționarea din străinătate, în special din Germania si Austria, a următoarelor echipamente militare: 200 000 de puști, 134 de mitraliere, 582 de pusti-mitralieră, 22 000 de carabine, 45 000 de pistoale; 85 000 de pumnale; 60 de baterii de câmp de 75 mm, 26 de baterii de tunuri grele de 155 mm, 100 de milioane de cartușe de infanterie, 4.000 de proiectile de obuziere de 150 mm.

Izbucnirea războiului a oprit importurile, până în august 1914 ajungând în țară doar 24 de mitraliere, 102.806 puști și 29.535 carabine Mannlicher.[2]:pp 36-37

Pregătiri de război

[modificare | modificare sursă]
Arsenalul Armatei din Târgoviște
Scut de tranșee construit la Atelierele CFR
Automobil blindat construit la Atelierele CFR în 1915

La izbucnirea războiului, Armata României, din punct de vedere al nivelului capacității de luptă, nu putea asigura instrumentul de forță la îndemâna conducerii politice a țării pentru atingerea scopurilor unei eventuale participări la ostilități. Această stare de fapt se datora unei neglijări permanente a armatei de către decidenții politici. După cum arăta Ion G. Duca: „Expediția din Bulgaria din anul precedent ne dovedise că puterea noastră militară era fictivă, că armata noastră n-avea cadre suficiente, că rezervele ei nu erau organizate, că lipseau echipamentul, munițiile, armamentul, artileria grea, serviciile dinapoi, medicamentele”.[3]:p. 110

Sub impactul acestor lecții identificate, noul guvern liberal instalat la începutul anului 1914 a decis demararea unui program masiv de recuperare a întârzierilor și întărirea capacității de luptă a armatei, aflată într-o situație critică pentru că, după cum arăta generalul Dumitru Iliescu, sub-șef al Marelui Stat Major, „la 1 ianuarie 1914 armata se găsea în cea mai mare lipsă de tot ce-i era neapărat trebuincios pentru a intra în campanie”.[1]:p. 141

În acest context, Ministerul de Război - al cărui titular era chiar premierul Ion I.C. Brătianu - și Marele Stat Major au elaborat patru planuri de reformă a armatei având ca obiectiv general creșterea capacității combative a acesteia, printre care și „Planul de completare, transformare și reparare a armamentului, munițiilor și materialelor de război” și „Planul pentru completarea echipamentului de toate categoriile și acela pentru hotărârea subzistențelor oamenilor și animalelor la toate eșaloanele de luptă și studierea înființării centrelor mari de aprovizionare de nutriment si echipament”.[1]:p. 12

Pentru punerea în practică a acestor planuri au fost alocate fonduri importante, atât prin buget cât și prin credite extraordinare. Bugetul Ministerului de Război a crescut de la 73.000.000 lei în 1913 la 115.000.000 lei (18% din bugetul de stat) în 1916. În același timp, până în toamna anului 1916 suma creditelor pentru armată a atins 700.000.000 lei, iar până la intrarea României în război la 838.841.215 lei.[4][5]:p. 34

In privința completării armamentului și echipamentului militar, responsabilii militari au fost nevoiți să facă față la două situații critice: lipsa unui personal și a mijloacelor calificate pentru producția internă de război și restrângerea surselor de aprovizionare externe, cele două coaliții aflate în luptă fiind reticente atunci când era vorba de onorarea comenzilor statului român. De asemenea, diversitatea de tipuri de calibre a armamentului a avut un impact negativ asupra instruirii trupelor, nepermițând o uniformizare a instrucției și a adus greutăți în aprovizionarea cu muniții în timpul războiului mondial.[6]:pp 112-125

Rezultatul eforturilor din anii neutralității au avut ca efect transformarea armatei române într-un instrument de luptă, având însă două mari limitări: o inferioritate a înzestrării tehnice - ca rezultat al greutăților în asigurarea cu armament și muniție ca urmare a izbucnirii războiului – și o lipsă de pregătire și instruire privind noile metode, tactici și procedee de ducere a luptei utilizate pe fronturile de război.[7]:pp 211-212

Armament de infanterie

[modificare | modificare sursă]

În perioada imediat următoare cuceririi independenței s-a desfășurat o primă etapă a procesului de înzestrare a Armatei României cu armament modern. Acum au fost achiziționate și au intrat în dotare puștil și carabinele „Henry-Martini”, model 1879, importate din Germania, precum și carabinele Steyr din Austria. Într-o etapă ulterioară, începând cu anul 1894 acestea au fost înlocuite cu pușca cu repetiție „Mannlicher”, model 1893, calibru 6,5 - pentru infanterie și carabinele similare pentru cavalerie.[8]:p. 110

Pușca Mannlicher a fost livrată într-un model modificat conform cerințelor părții române (în special înlocuirea țevii standard de calibru 8 mm cu una de calibru 6,5 mm), cunoscut sub denumirea de „Mannlicher model românesc - 1893”. Până în 1902 au fost comandate un număr de 150.000 de astfel de puști și carabine. Odată cu intrarea acestor arme în dotare s-a introdus și muniția cu pulbere fără fum, care asigura o viteză inițială a glonțului de peste 700 m/s.[9]:p. 486

După 1910 au fost comandat primele arme automate, mitralierele Maxim, Md. 1909, cal. 6,5 mm (modificate special pentru a folosi aceeași muniție ca și puștile Mannlicher), din Germania, respectiv mitralierele Schwarzlose, Md. 1907/1912, 6,5 mm, din Austro-Ungaria. Cantitățile livrate până la izbucnirea războiului au fost mici, asigurând doar înzestrarea unei companii cu patru piese pentru fiecare regiment de infanterie (160 de bucăți).[8]:p. 111

Înaintea declanșării războiului mondial armamentul de infanterie din înzestrarea Armatei României cuprindea: 474 036 puști, 39.231 carabine, 413 mitraliere și 61.189 pistoale și revolvere, de o mare diversitate de tipuri și calibre, ceea ce avea să influențeze negativ atât calitatea instruirii trupelor cât și aprovizionarea cu muniție pe timpul războiului.[2]:p. 40

Categoria de armament de infanterie Cantitate Muniții
Pușcă cu repetiție Mannlicher, Md. 1893, cal. 6,5 mm 271.130 194.517.000
Pușcă cu repetiție Mannlicher, Md. 1889 și 1895, cal. 8 mm 60.000 28.229.856
Pușcă Henry-Martini, Md. 1879, cal. 11,43 mm 142.906 17.707.676
Total puști 474.036 240.454.532
Mitralieră Maxim, Md. 1910, cal. 6,5 mm 413 20.134.964
Total mitraliere 413 20.134.964
Pistol automatic Steyr, md 1912, cal 9 mm 50.000 5.000.000
Revolver Saint Etienne, Md. 1896 cal. 8 mm 11.189 1.733.050
Total pistoale și revolvere 61.189 6.733.050
Pușcă Mannlicher M95
Mitralieră Maxim

Pistoale și revolvere

[modificare | modificare sursă]

Puști mitraliere

[modificare | modificare sursă]

Armament de cavalerie

[modificare | modificare sursă]

Trupele de cavalerie erau înzestrate cu același tip de armament ca și cel al infanteriei, cu specificația că era varianta carabină a armelor respective. Situația înzestrării trupelor de cavalerie la începutul războiului este prezentată în tabelul următor.[2]:p. 40

Categoria de armament de infanterie Cantitate Muniții
Carabină Mannlicher, Md. 1893, cal. 6,5 mm 30.507 8.385.000
Carabină Henry-Martini, Md. 1879, cal. 11,43 mm 8.724 872.400
Total carabine 39.231 9.257.400
Mitralieră Maxim, Md. 1909, cal. 6,5 mm (pt. cavalerie) 12 585.036
Total mitraliere 12 585.036

Pistoale și revolvere

[modificare | modificare sursă]

Armament de artilerie

[modificare | modificare sursă]
Tun Krupp de 75 mm
Obuzier Krupp de 150 mm
Tun a.a. Puteaux de 75 mm
Zepelin atacând
Tun antiaerian de 57 mm sistem Negrei

La începutul războiului, artileria de câmp era înzestrată cu tunuri germane din oțel „Krupp”, model 1880, calibrul 75 mm și 87 mm (tunuri cu tragere înceată). Începând cu 1905 au intrat în dotare tunurile „cu tragere repede”, „Krupp”, model 1904, calibru 75 mm, cu muniție care folosea pulberea fără fum. În afară de tunuri artileria de câmp mai avea în dotare și obuziere de mare calibru „Krupp” model 1901, calibru 120 și model 1912, calibru 105 și „Schneider-Creusot”, model 1912 calibru 150 (importate din Franța).

Artileria de munte era înzestrată cu tunuri din bronz „Armstrong”, model 1883, calibru 63 mm. Înainte de intrarea în război au sosit din import un număr mic de tunuri franceze mai performante „Schneider-Creusot”, model 1912, calibru 75.

Artileria de cetate era dotată cu tunuri germane „Krupp” și franceze „Hotchkiss”, cu cupole cuirasate produse la Uzinele „Saint Chamond” (Franța) și „Grüson” (Germania).[8]:pp 113-117

Artilerie de munte

[modificare | modificare sursă]

Artilerie de câmp

[modificare | modificare sursă]

Artilerie de cetate

[modificare | modificare sursă]

Artilerie antiaeriană

[modificare | modificare sursă]
  • Tun ''Krupp'', Md. 1880, cal. 75 mm, instalat pe platformă rotativă⁠(en)[traduceți]
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891, cal. 57 mm, montat pe afet tip „Negrei”
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891, cal. 57 mm, montat pe afet tip „Burileanu”
  • Tun cu tragere repede Gruson, Md. 1887, cal. 53 mm, montat pe afet tip „Burileanu”
  • Tun cu tragere repede Hotchkiss, Md. 1888/1891, cal. 57 mm, montat pe afet tip „Krupp”
  • Tun antiaerian cu tragere repede Deport, Md. 1911, cal. 75 mm
  • Tun antiaerian cu tragere repede Puteaux, Md. 1897, cal. 75 mm
  • Autotun antiaerian Putilov, Md. 1902, cal. 76,2 mm
  • Mitraliere antiaeriene
  • Mitraliere antiaeriene Cristopher&Montigny, Md 1872, cal. 11 mm
  • Proiectoare Harel, de 90 mm

Echipament de aviație

[modificare | modificare sursă]

În anul 1913, aviația militară a cunoscut un progres simțitor având 20 de piloți brevetați și un parc de 34 de avioane. Aeronautica dispunea de:[10]

Până la izbucnirea războiului în România în 1916, numărul avioanelor a ajuns la 44.[11]

Farman F.40
Nieuport 11
Balon captiv, pe front

Echipament pentru aerostație

[modificare | modificare sursă]
  • Baloane captive cilindrice Drachen de 630 mc
  • Baloane Caquot tip M de 930 mc

Marina militară

[modificare | modificare sursă]
Divizia de Dunăre

Programul de dezvoltare a Marinei Militare a prevăzut achiziționare, în perioada 1886-1887, a doisprezece nave noi (trei torpiloare, un crucișător, cinci șalupe de poliție, trei șalupe canoniere) de la firme franceze și britanice, precum și diverse nave de transport și șlepuri produse la Atelierul flotilei din Galați.

Începând cu anul 1906, au intrat în înzestrarea Flotilei de Dunăre⁠(en)[traduceți] opt vedete produse în Marea Britanie și patru monitoare cuirasate din Austro-Ungaria.[12]:pp 271-332

  1. ^ a b c General Dumitru Iliescu, Documente privitoare la răsboiul pentru întregirea României, Imprimeria Statului, București, 1924
  2. ^ a b c România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  3. ^ Ion G. Duca, Amintiri politice, volumul I, Jon Dumitru Verlag, München, 1981
  4. ^ Apărarea națională și Parlamentul României, vol. 1., Editura Militară, București, 1992, p. 164-297
  5. ^ România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  6. ^ ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  7. ^ Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. 1, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  8. ^ a b c ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  9. ^ General Pototsky , Armele portative actuale. Proprietatile , fabricatiunea si intrebuintarea lor, Stabilimentul de arte grafice „Universala”, Bucuresci, 1902
  10. ^ Valeriu Avram (). „Din Istoria Aripilor Românești 1910-1916” (PDF). Buletinul Arhivelor Militare Române. pp. 2–17. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  11. ^ Alexandru Armă, Valeriu Avram (). Aeronautica română în Războiul de Întregire națională 1916-1919. Editura Vremea. p. 5. 
  12. ^ ***, Documente privind istoria militară a poporului român. Noiembrie 1882 - decembrie 1885, Editura Militară, 1975
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979