Sari la conținut

Giacomo Balla

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Giacomo Balla
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Torino, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[6][5][7][8][2] Modificați la Wikidata
Roma, Italia Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitero del Verano[*][[cimitero del Verano (cemetery in Rome, Italy)|​]][9] Modificați la Wikidata
CopiiLuce Balla[*][[Luce Balla |​]][10]
Elica Balla[*][[Elica Balla |​]][10] Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia (–)[6]
 Regatul Italiei (–)
 Italia[11][12] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
sculptor
compozitor
desenator[*]​
profesor
ceramist[*]​
artist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[13][14] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
StudiiAccademia Albertina[*][[Accademia Albertina (art school in Turin, Italy)|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăFuturism  Modificați la Wikidata
Opere importanteDynamism of a Dog on a Leash[*][[Dynamism of a Dog on a Leash (pictură de Giacomo Balla)|​]], Street Light[*][[Street Light (pictură de Giacomo Balla)|​]]  Modificați la Wikidata
Influențat deFilippo Tommaso Marinetti  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Giacomo Balla (n. , Torino, Italia – d. , Roma, Italia) a fost un pictor, profesor de artă și poet italian, cunoscut mai ales ca unul dintre principalii promotori ai futurismului. În picturile sale, el a descris lumina, mișcarea și viteza. A fost preocupat de exprimarea mișcării în lucrările sale, dar, spre deosebire de alți futuriști importanți, nu era interesat de mașini sau violență, lucrările sale tinzând spre spirit și fantezie.[15]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Giacomo Balla s-a născut la Torino, în regiunea Piemont din Italia. A fost fiul unui fotograf[16] și în copilărie a studiat muzica.

La vârsta de nouă ani, după moartea tatălui său, a renunțat la muzică și a început să lucreze într-o tipografie litografică. Până la vârsta de 20 de ani, interesul său pentru artele vizuale s-a dezvoltat la un asemenea nivel încât a decis să studieze pictura la academiile locale, iar câteva dintre primele sale lucrări au fost prezentate la expoziții. După studii academice la Universitatea din Torino, Balla s-a mutat la Roma în 1895, unde a cunoscut-o și s-a căsătorit ulterior cu Elisa Marcucci. Timp de mai mulți ani, a lucrat la Roma ca ilustrator, caricaturist și portretist. În 1899, lucrările sale au fost expuse la Bienala de la Veneția, iar în anii care au urmat, arta sa a fost prezentată la expoziții importante din Roma și Veneția, precum și la München, Berlin și Düsseldorf, la Salon d'Automne⁠(d) din Paris și la galerii din Rotterdam.

În jurul anului 1902, i-a învățat tehnici divizioniste pe Umberto Boccioni și Gino Severini⁠(d).[17] Influențat de Filippo Tommaso Marinetti, Giacomo Balla a adoptat stilul futurismului, creând o reprezentare picturală a luminii, mișcării și vitezei. A fost semnatar al Manifestului Futurist în 1910. Tipice pentru noul său stil de pictură sunt Dinamismul unui câine în lesă (1912) și lucrarea sa din 1914 Viteză abstractă + sunet (Velocità astratta + rumore). În 1914, a început să proiecteze mobilier futurist, precum și așa-numitele haine futuriste „antineutre”.[18] Balla a început să lucreze și ca sculptor, creând, în 1915, cunoscuta lucrare intitulată Pumnul lui Boccioni, bazată pe „linii de forță” (Linee di forza del pugno di Boccioni).[19]

În timpul Primului Război Mondial, atelierul lui Balla a devenit un loc de întâlnire pentru tinerii artiști.

În 1935, a fost numit membru al Accademiei di San Luca⁠(d) din Roma.

În 1955, Balla a participat la Documenta 1⁠(d) din Kassel.

A murit la 1 martie 1958.

Lucrări importante

[modificare | modificare sursă]

Tabloul lui Balla din 1909, Lumina străzii, reprezintă un exemplu de explorare a luminii, atmosferei și mișcării. În această lucrare, Balla folosește un model în V care se repetă în tușele sale. Aceste tușe puternice și clare sunt folosite pentru a descrie energia și strălucirea care provin de la lampă. În plus, Balla a folosit culori intense. Aceste culori intense, alb și galben, încep din centrul lămpii și trec la tonuri mai reci mai departe de becul lămpii.[15]

Cele mai faimoase lucrări ale lui Balla, cum ar fi Dinamismul unui câine în lesă din 1912, urmăresc să exprime mișcarea – și astfel trecerea timpului – prin intermediul picturii. Abordarea sa de a portretiza mișcarea este demonstrată în această lucrare prin afișarea concomitentă a diferitelor aspecte ale unui obiect în mișcare.[20] Balla surprinde cu acuratețe mișcarea unui câine care se străduiește să țină pasul cu proprietarul său pictând numeroase picioare, cozi și lese.[21] Cubismul a inspirat această fascinație pentru păstrarea unei singure clipe într-un varietate de planuri. Abordarea aduce, de asemenea, un omagiu cronofotografiei, care a fost o metodă timpurie de a fotografia mai multe etape ale mișcării.

Lucrarea lui Bala din 1912, Mâna violonistului din 1912, descrie mișcarea frenetică a unui muzician care cântă și se inspiră din cubism și din experimentele fotografice ale lui Marey și Eadweard Muybridge.[22][23]

În seria sa abstractă din 1912-1914, Iridescent Interpenetration, Balla încearcă să separe experiența luminii de percepția obiectelor ca atare.[24]

Viteză abstractă + sunet (1913–14) este un studiu al vitezei simbolizate de automobil. Inițial, este posibil să fi făcut parte dintr-un triptic.[25]

Seria lui Balla din 1914, Mercur trecând prin fața Soarelui, descrie tranzitul lui Mercur prin fața Soarelui din 17 noiembrie 1914. Balla a creat cel puțin o duzină de versiuni și studii ale acestei lucrări.

Balla a fost o voce principală în mișcarea futuristă care a implicat moda. Modelele sale particulare s-au concentrat pe linii de culoare ascuțite, forțate, îndrăznețe și masculine. Balla a conceput un articol de îmbrăcăminte ciudat, cu modele agresive numite „linii de forță” în culorile roșu, alb și verde ale drapelului italian, completat cu o beretă tricoloră asortată. Scopul a fost de a transforma purtătorul într-un „steag uman” și de a incita publicul italian să se alăture Germaniei în urmărirea unei politici violente și naționaliste.[26][27]

Moștenire

[modificare | modificare sursă]

În 1987, unele dintre lucrările sale de artă au fost expuse la Documenta 8⁠(d), o expoziție de artă modernă și artă contemporană care are loc la fiecare cinci ani în Kassel, Germania.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Giácomo Balla, National Museum of Visual Arts, accesat în  
  2. ^ a b c d Giacomo Balla, Discogs, accesat în  
  3. ^ a b Giacomo Balla, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  4. ^ a b Giacomo Balla (în engleză), RKDartists 
  5. ^ a b c d The Fine Art Archive, accesat în  
  6. ^ a b c https://www.workwithdata.com/person/giacomo-balla-1871  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ a b Giacomo Balla, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  8. ^ a b „Giacomo Balla”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Find a Grave 
  10. ^ a b Union List of Artist Names, , accesat în  
  11. ^ RKDartists, accesat în  
  12. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în  
  13. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  14. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  15. ^ a b „5.1.6: Giacomo Balla, Street Light”. Humanities LibreTexts (în engleză). . Accesat în . 
  16. ^ Barnes, Rachel (). The 20th-Century art book (ed. Reprinted.). London: Phaidon Press. ISBN 0714835420. 
  17. ^ Coen, Ester (). Umberto Boccioni. New York: The Metropolitan Museum of Art. p. 272. ISBN 0870995227. OCLC 801992681. 
  18. ^ Il vestito antineutrale : manifesto futurista, Direzione del Movimento futurista, 1914
  19. ^ Maurizio Fagiolo dell'Arco, Balla, the futurist, Rizzoli, 1988, ISBN: 0847809196
  20. ^ „Perspective | This incredibly charming painting emerged from a disturbing ideology”. Washington Post (în engleză). Accesat în . 
  21. ^ „Great Works: Dynamism of A Dog on a Leash (1912) Giacomo Balla”. The Independent (în engleză). . Accesat în . 
  22. ^ Bertrand, Sandra (). „Invasion of the Italian Futurists”. Highbrow Magazine. Accesat în . 
  23. ^ Greenwald, Xico (). „Back to the Futurism”. New York Sun⁠(d). Accesat în . 
  24. ^ Poggi, Christine (). „Photogenic Abstraction: Giacomo Balla's Iridescent Interpenetrations”. Inventing Futurism: The Art and Politics of Artificial Optimism. Princeton University Press. pp. 109–149. ISBN 9780691133706. 
  25. ^ „Giacomo Balla: Abstract Speed + Sound (Velocità astratta + rumore)”. Peggy Guggenheim Collection⁠(d). Accesat în . 
  26. ^ „Futurist Manifesto of Men's Clothing”. 
  27. ^ „Before my certain combustion: Archiving the futurist suit”. 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Maurizio Fagiolo Dell'Arco, Balla: Futuristul (1988)
  • Vivien Greene (ed.): Futurismul italian 1909 - 1944. Reconstructing the Universe, Muzeul Guggenheim 2014,ISBN: 978-0-89207-499-0
  • Giovanni Lista, Balla, catalog général de l'œuvre, vol. I, Edizioni della Galleria Fonte d'Abisso, Modène, 1982 ; vol. II, L'Age d'Homme, Lausanne, 1984
  • Giovanni Lista, Le Futurisme : création et avant-garde, Éditions L'Amateur, Paris, 2001
  • Giovanni Lista, Balla, la modernità futurista, Edizioni Skira, Milano, 2008
  • Giovanni Lista, Giacomo Balla: futurismo e neofuturismo, Mudima, Milano, 2009.
  • Giacomo Balla, Scritti futuristi, raccolti e curati da Giovanni Lista, Abscondita, Milano, 2010.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]




Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Giacomo_Balla&oldid=16476146