Harpalyke (satelit)
| Harpalyke | |
 Harpalyke fotografiat de Canada-France-Hawaii Telescope în decembrie 2001 | |
| Descoperire | |
|---|---|
| Descoperit de | Scott S. Sheppard David C. Jewitt Yanga R. Fernandez Eugene A. Magnier |
| Loc descoperire | Mauna Kea Observatory |
| Dată descoperire | 23 noiembrie 2000 |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Jupiter XXII |
| Pronunție | /har.pa'li.ke/ |
Denumit după | Ἁρπαλύκη Harpălykē |
Nume alternative | S/2000 J 5 |
| Atribute | Harpalykean /har.pa.li'ke̯an/ |
| Caracteristicile orbitei [1] | |
| Epocă 17 decembrie 2020 JD 2459200.5 | |
| Arc de observare | 17.39 ani (6,350 zile) |
| 0.1422492 AU (21,280,180 km) | |
| Excentricitate | 0.1602677 |
Perioadă orbitală | –634.19 zile |
| 321.08380° | |
| 0° 34m 3.555s / zi | |
| Înclinație | 148.29788° (față de ecliptică) |
| 92.54746° | |
| 193.28018° | |
| Sateliți | Jupiter |
| Caracteristici fizice[3] | |
Diametrul mediu | 4 km |
| Albedo | 0.04 (presupus) |
Magnitudinea aparentă | 22.2[2] |
Magnitudinea absolută (H) | 15.9[1] |
Harpalyke (/har.pa'li.ke/), cunoscut și ca Jupiter XXII, este un satelit natural neregulat, retrograd a lui Jupiter. El a fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard în 2000 și i-a fost dată denumirea provizorie de S/2000 J 5.[4][5] În august 2003 el a fost denumit[6] în cinstea lui Harpalyce, fiica incestuoasă a lui Clymenus, care a fost și o iubită a lui Zeus.
Harpalyke face parte din Grupul Ananke. Un grup de sateliți neregulați retrograzi despre care se crede a fi rămășițele unei spargeri a unui asteroid heliocentric capturat.Satelitul are un diametru de aproximativ 4 kilometri[7] și o culoare aparent gri (indexul de culoare R-V=0.43), similiar asteroizilor de tip C.[8]Satelitul îl orbitează pe Jupiter la o distanță medie de 21,064,000 km în 634.19 zile, cu o înclinație de aproximativ 147° față de ecliptică ( 147° față de ecuatorul lui Jupiter) și o excentricitate de 0.2441.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „M.P.C. 127087” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. .
- ^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în .
- ^ „Planetary Satellite Physical Parameters”. Jet Propulsion Laboratory. . Accesat în .
- ^ IAUC 7555: Satellites of Jupiter 5 ianuarie 2001 (discovery)
- ^ MPEC 2001-A28: S/2000 J 2, S/2000 J 3, S/2000 J 4, S/2000 J 5, S/2000 J 6 5 ianuarie 2001 (discovery and ephemeris)
- ^ IAUC 7998: Satellites of Jupiter 2002 October 22 (naming the moon)
- ^ Sheppard, S. S.; Jewitt, D. C.; and Porco, C. C.; Jupiter's Outer Satellites and Trojans, in Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere, edited by Fran Bagenal, Timothy E. Dowling, and William B. McKinnon, Cambridge Planetary Science, Vol. 1, Cambridge, UK: Cambridge University Press, ISBN 0-521-81808-7, 2004, pp. 263-280
- ^ Grav, T.; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; and Aksnes, K.; Photometric Survey of the Irregular Satellites, Icarus, Vol. 166 (2003), pp. 33-45
- Ephemeris IAU-MPC NSES
- Mean orbital parameters NASA JPL
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
